32,942 matches
-
este privată de ea. Poliamoriștii resping această perspectivă asupra iubirii, susținând că aceasta nu poate fi diminuată prin divizare. Potrivit lui Robert Heinlein, "iubirea nu scade, ci se "înmultește". Cu cât iubești mai mult, cu atât mai mult "poți" iubi." Un argument invocat deseori este acela că un părinte cu doi copii nu îl iubește pe nici unul mai puțin doar pentru că celălalt există. Cei ce prețuiesc monogamia aduc în lumină încrederea și trăinicia ce pot fi clădite într-o relație pe termen
Poliamor () [Corola-website/Science/302213_a_303542]
-
moduri o va elimina prin mijloace economice, așa cum prevedeau Părinții Fondatori, în conformitatea cu Constituția. Președintele Lincoln a respins două tentative de emancipare limitate geografic ale general-maiorului John C. Frémont în august 1861 și a general-maiorului în mai 1862, cu argumentul că nu le stă lor în putere, și că va deranja statele de graniță loiale Uniunii. La 19 iunie 1862, cu susținerea lui Lincoln, Congresul a adoptat o lege prin care interzicea sclavia în toate teritoriile federale. În iulie 1862
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
era așa de rău ca majoritatea politicienilor vremii; și că era un „vizionar moral” care a ajutat la progresul cauzei aboliționiste, pe cât de repede s-a putut din punct de vedere politic. Accentul s-a deplasat de la Lincoln-eliberatorul la un argument că negrii se eliberaseră singuri din sclavie, sau cel puțin au fost responsabili pentru forțarea guvernului să-i elibereze. Istoricul Barry Schwartz scria în 2009 că imaginea lui Lincoln a suferit „eroziune, pălirea prestigiului, un ridicol benign” spre sfârșitul secolului
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
orice posibil opozant sau partid politic rival agitând lozinca "centralismului democratic." Mai înainte de revoluție, doctrina bolșevică statua că numai un partid strâns unit și organizat după modelele mișcărilor clandestine ar fi capabil să răstoarne guvernul țarist. După revoluție, au adus argumentul că doar un partid organizat ca al lor ar putea lupta cu sorți de izbândă împotriva dușmanilor din interior și din străinătate. Izbucnirea războiului civil i-a forțat pe comuniști să pună în practică principiile teoretice enumerate mai înainte. Afirmând
Istoria Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302281_a_303610]
-
Mai mult decât atât, el a blamat pe așa numiții "nepmeni" (micii negustori cu ridicata care apăruseră în zonele urbane) și pe "culaci" (noua clasă mijlocie țărănească) pentru toate problemele existente, considerându-i noua clasă capitalistă. El a reluat toate argumentele folosite de inamicii lui din opoziția de stânga, așa cum erau apariția inflației și a șomajului, pentru a deminiza economia de piață. Stalin a schimbat taberele după cum i-au dictat interesele și până în cele din urmă a epurat partidul de membrii
Istoria Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302281_a_303610]
-
fost apreciată de generații de studenți care regretau momentul în care prelegerile profesorului Ionel Haiduc luau sfârșit. În anul 2013, în calitatea sa de președinte al Academiei Române, a prezentat punctul de vedere al acestui for științific și academic, combătând cu argumente efectele economice și de mediu disputatul și controversatul proiect de exploatare minieră la suprafață, prin cianurare, a zăcământului aurifer de la Roșia Montană, promovat în ciuda protestelor publice masive, de către Guvernul României, împotriva Companiei Roșia Montană Gold Corporation. 1973 - prezent - profesor la
Ionel Haiduc () [Corola-website/Science/302303_a_303632]
-
au purtat pe rând același nume, fără a avea prea mult în comun în ce privește construcția. Având la bază etimologia comună, aceste instrumente și chitara au fost puse „forțat” laolaltă; totuși, studiile efectuate de Michael Kasha în anii 1960 au adus argumente definitive în această direcție, arătându-se că etimologia nu atesta alte indicii de rudenie între instrumente, ci arăta cel mult cum a ajus să desemneze aceeași denumire varietăți foarte diverse de-a lungul timpului și spațiilor geografice traversate. Primele instrumente
Chitară () [Corola-website/Science/302376_a_303705]
-
om al datoriei, considerând că "„numai războiul e adevăratul generator de energii! (...) războiul e adevăratul izvor de viață și cel mai eficace element de selecțiune. Numai în fața morții pricepe omul prețul vieții și numai primejdia îi oțelește sufletul”". Apostol ignoră argumentele naționale ale mamei sale ("„Noi n-avem patrie! (...) Asta nu-i patrie...”"), ca și rezerva patriotică a avocatului Domșa ("„Să te bați tu pentru ungurii care ne bat pe noi? Dar când ai o patrie ca a noastră nu ești
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
identifice care dintre pacienți sunt ființe umane și care sunt programe. Psihiatrii au reușit doar în 48% din cazuri să identifice corect pacienții. John Searle a propus în lucrarea sa ""Minds, Brains, and Programs"" ("Minți, Creiere și Programe"), 1980, un argument împotriva Testului Turing, cunoscut sub numele de experimentul "Camera Chineză". Searle a susținut că softwareul (cum ar fi ELIZA) ar putea trece Testul Turing pur și simplu prin manipularea de simboluri pe care nu le înțelege. Dar fără a le
Testul Turing () [Corola-website/Science/302051_a_303380]
-
le înțelege, acesta nu ar fi permis să fie descris ca fiind capabil să gândească (cum o fac oamenii). Searle ajunge la concluzia că Testul Turing nu poate dovedi că o mașină poate să gândească. În anii 1980 și 1990 argumente precum cel adus de Searle au declanșat dezbateri intense cu privire la natura inteligenței, la posibilitatea de existență a unor mașini inteligente și la valoarea Testului Turing. În 1990 a avut loc a patruzecea aniversare a primei publicări a lucrării lui Turing
Testul Turing () [Corola-website/Science/302051_a_303380]
-
simplă (dar bogată) de reguli mecanice, fără a fi nevoită să gândească sau a avea vreo minte. John Searle susține că comportamentul extern nu poate fi utilizat pentru a determina dacă o mașină gândește sau pur și simplu simulează gândirea. Argumentul său „The Chinese Room” este destinat să arate faptul că, deși Testul Turing reprezintă o definiție operatională bună a inteligenței, acesta nu poate indica dacă mașina are vreo minte, conștiință sau intenționalitate. Cercetătorii principali ai IA susțin că încercarea de
Testul Turing () [Corola-website/Science/302051_a_303380]
-
problematică acestei teorii. Sigismund von Herberstein, Dmitri Ilovaiski, Boris Rîbakov și alții au postulat teorii ale originii nenormande a cuvântului "ruși". Faptul că vikingii foloseau un nume special pentru zona, si anume "Gardarike" ("castele" sau "forturi"), este prezentat că un argument împotriva teoriei normande. Cu exceptia Gutasaga, nici o șaga nordică nu aduce aminte de teritoriile locuite de slavii răsăriteni. În plus, nordicii nu considerau Kievul ("Kaenugardr"), ci Novgorodul ("Holmgardr") ca fiind capitala țării rușilor. Conform afirmațiilor lui F. Donald Logan, "În 839
Rusii () [Corola-website/Science/302073_a_303402]
-
următor ca atare (mesaj electric), fără mediație chimică, fără recodificare. Denumirea de "sinapsă" a fost dată de Sherrington în 1897, și, inițial, se referea la locul de contact dintre doi neuroni. Santiago Ramón y Cajal a adus la începutul secolului argumente pentru întreruperea sistemului nervos la nivelul acestor sinapse. În 1921, a fost dovedită existența mediatorilor chimici de către Otto Loewi. Anul 1954 a fost marcant pentru istoria sinapsei, deoarece George Emil Palade, românul care a luat și premiul Nobel, a studiat
Sinapsă () [Corola-website/Science/302077_a_303406]
-
lumea abstractă). Deși capacitatea de gândire abstractă este, în general, legată de "Homo sapiens" (prin apariția artei și a înmormântărilor), credem că este cazul să coborâm nivelul cronologic la care are loc această îmbogățire a bagajului cultural uman. Câteva sunt argumentele în favoarea acestei aserțiuni. În primul rând, faptul că prelucrarea uneltelor este, deja, foarte elaborată ; apariția uneltelor bifaciale lucrate pe cea mai mare parte a suprafeței rocii (nucleului) din care au fost prelucrate și care atestă schimbarea unghiului de lovire de
Homo erectus () [Corola-website/Science/302126_a_303455]
-
mai mult unei forme eficiente indică, în opinia noastră, capacitate de abstractizare (în sensul că H. erectus este capabil să stabilească un lanț operator complex, care să-l ducă de la materia primă la o formă prestabilită). Cel de-al doilea argument este ceva mai solid. De la acest nivel (Ngandong în Indonezia și Chou-Kou-Tien în China, dar și Cauna del Arago în Franța) avem atestat consumul de carne umană. Este de discutat dacă avem de-a face cu un canibalism alimentar sau
Homo erectus () [Corola-website/Science/302126_a_303455]
-
Vest)afirmă că tutunul ar putea vindeca 36 de probleme de sănătate. Sir Walter Raleigh, este creditat cu aducerea în 1578 a primului tutun "Virginia" în Europa, acesta denumindu-l"tobah". În 1595 Anthony Chute publică "Tabaco", în care repetă argumentele anterioare cu privire la beneficiile plantelor și subliniază proprietățile benefice ale fumatului. Importul de tutun în Europa nu a fost fără rezistență și controverse în secolul al 17-lea. Stuart Regele James I a scris o celebră polemică intitulată" Counterblaste to tobacco
Nicotină () [Corola-website/Science/302141_a_303470]
-
îmbrăcămintea, nu a putut părăsi casa și în acest fel a fost salvat de la moarte. Și-a completat studiile intelectuale cu neoplatonicul Ammonius Saccas, iar cele teologice cu Clemente Alexandrinul. Manifestă multe asemănări cu filosofii neoplatonici, cu Plotin chiar, existând argumente care pot duce la concluzia că Origene și Plotin au fost elevi ai aceluiași maestru (Ammonius Saccas). Era un tânăr genial și entuziast. Avea o inimă înfocată, unde ardea dorința de știință, de ascetism și de martiraj. În anul 203
Origene () [Corola-website/Science/302163_a_303492]
-
diferită, ca și cum nu ar fi decât un simplu spectator. Senzația aceasta este însoțită de o stare deplină de liniște și calm. Acest prim stadiu pe care mulți dintre cei care cred în posibilitatea vieții după moarte îl citează ca un argument în sprijinul tezei lor, s-a demonstrat în ultimii ani ca având cauze naturale; astfel de stări au fost obținute în laborator, fără ca măcar să fie nevoie de o aparatură sofisticată, așa cum ne indică unele ecouri din massmedia, ca acesta: Doctors
Moarte (mitologie) () [Corola-website/Science/302138_a_303467]
-
să beau; am fost străin și M-ați primit.”( Mt. 25, 34-35). Sfântul Ioan Gură de Aur este acuzat că în predicile sale ("Omiliile") ar instiga și cita pe cei care instigau la ură religioasă contra evreilor. Patrologii consideră aceste argumente nedrepte și anacronice, pe motiv că în Antichitate nu puteau exista antisemiți, termenul denotând un concept rasist modern, fără analog în Antichitate. Dar ei nu pot nega că Gură de Aur a făcut o teologie a înlocuirii de factură anti-iudaică
Ioan Gură de Aur () [Corola-website/Science/302162_a_303491]
-
îndreptate asupra creștinilor de pe toate continentele. Ajunge în atenția Comisiei pentru Securitate Interioară a Senatului american, unde face cunoscute atrocitățile la care sînt supuși creștinii din țările comuniste. Privit cu îndoială de senatori, Wurmbrand se vede obligat să apeleze la argumentul cel mai puternic și anume: cicatricile de pe trupul său. În consecință, pastorul Wurmbrand își îndepărtează cămașa lăsînd să se vadă optsprezece răni produse de tortură. După Revoluția din 22 decembrie 1989, Wurmbrand se întoarce în vizită, în România, unde depune
Richard Wurmbrand () [Corola-website/Science/302181_a_303510]
-
ar putea duce la „învinovățire prin asociere” doar pentru că o ia în serios. Câteva articole despre ideile lui Rând au apărut în reviste academice înainte de moartea sa în 1982, multe dintre ele în "". Una dintre acestea a fost articolul „Despre argumentul randian” al filosofului libertarian Robert Nozick, care a afirmat că argumentul ei este neîntemeiat și nu reușește să rezolve enunțata de David Hume. Au fost publicate și unele răspunsuri primite de Nozick de la alți filosofi academici, tot în "The Personalist
Ayn Rand () [Corola-website/Science/302160_a_303489]
-
în serios. Câteva articole despre ideile lui Rând au apărut în reviste academice înainte de moartea sa în 1982, multe dintre ele în "". Una dintre acestea a fost articolul „Despre argumentul randian” al filosofului libertarian Robert Nozick, care a afirmat că argumentul ei este neîntemeiat și nu reușește să rezolve enunțata de David Hume. Au fost publicate și unele răspunsuri primite de Nozick de la alți filosofi academici, tot în "The Personalist" argumentând că a interpretat denaturat argumentele lui Rând. Considerațiile academice ale
Ayn Rand () [Corola-website/Science/302160_a_303489]
-
Nozick, care a afirmat că argumentul ei este neîntemeiat și nu reușește să rezolve enunțata de David Hume. Au fost publicate și unele răspunsuri primite de Nozick de la alți filosofi academici, tot în "The Personalist" argumentând că a interpretat denaturat argumentele lui Rând. Considerațiile academice ale lui Rând că personalitate literară în timpul vieții ei au fost și mai limitate. Mimi Gladstein a fost în imposibilitatea de a găsi orice articole intelectuale despre românele lui Rând atunci când și-a început cercetarea în
Ayn Rand () [Corola-website/Science/302160_a_303489]
-
pe suprafața eritrocitelor acestuia. Majoritatea antigenelor de grup sanguin sunt de natură glicoproteică, oarecum stabile din punct de vedere genetic, unele fiind întâlnite la mai multe specii de mamifere în forme identice. Această trăsătură a lor poate fi invocată drept argument în favoarea unității lumii vii. Deși aceste antigene sunt prezente și pe leucocite (nu și pe trombocite), în mod curent se consideră că doar eritrocitele prezintă importanță pentru stabilirea grupelor sanguine. Datorită faptului că reacția antigen-anticorp la care participă antigenele de
Grupă sanguină () [Corola-website/Science/302191_a_303520]
-
ridicarea moralului aliaților și a mai umbrit puțin din gloria perșilor. Există teoria conform căreia la Termopile, perșii ar fi obținut o victorie pirică, adică una în care învingătorul suferă la fel de multe pierderi ca și învinsul. Herodot nu sugerează nicăieri argumente care să susțină această teorie. Totodată, susținătorii acestei idei uită faptul că după victoria de la Termopile, perșii au cucerit aproape întreaga Grecie, și, un an mai târziu, încă duceau lupte în peninsulă. Se mai vehiculează ideea că bătălia de la Termopile
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]