31,672 matches
-
ei, de care nu știe să se bucure; un pianist e asediat de o realitate absurdă și rămâne împietrit în fața ei; un detectiv caută zadarnic sensul existenței. Cinci eșecuri, în cinci romane. Tom Jones, David Copperfield, Soames Forsyte s-au luptat, au ajuns undeva; eroii Desperado se mulțumesc să îndure. Viitorul nu le rezervă nimic. Hrana lor sunt eșecul și resemnarea. În lipsa aventurii, farmecul eroului Desperado, suspansul jurnalului lui, vin, cum zicea Ackroyd într-un interviu, din amestecul inteligenței cu sentimentul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Consecința schimbării moderniste este că prezentul și-a pierdut vitalitatea. Pe vremuri prezentul povestirii era urmărit cu sufletul la gură. În mileniul trei, urmând unui trecut hiperactiv, prezentul e devitalizat. Romanul a supraviețuit paradoxului Joycean (verbalizarea pre-verbalului), iar acum se luptă cu un viitor distopic, care anihilează prezentul și lasă lectorului doar scheletul trecut a ce ar fi putu să fie dar nu va fi niciodată continuat. Amintirea viitorului. E evident, la acest punct, de ce intriga Desperado n-are nimic de-
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
subit ce liberi sunt, că pot face ce vor cu viața lor, că lumea le e deschisă. Comunismul are astfel un efect tonifiant asupra lectorului vestic. Cititorul occidental are un complex de superioritate în acest spectacol, în care marioneta se luptă cu omul pentru întâietate. Esticul este ori pare o marionetă legată de mâini și de picioare, dar o marionetă cu o uriașă resursă de energie pe nume disidență, ceea ce vrea să spună că el își creează lumea lui alta decât
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
acceptată pe măsură ce inventează fiecare gest cu aparență umană. Iată deci că epoca Desperado are două laturi politice, la dreapta și la stânga cortinei de fier, dar rezultatul literar este în ambele același în final. Vestul ascunde ambiguitatea după sloganul accesibilității; literatura luptă să-și recâștige publicul și reușește, cu toate că sofisticarea mascată începe în ultima vreme să-i plictisească pe lectori. Estul e redus la un limbaj rudimentar de clar și se zbate să înghesuie ambiguitatea în fraze simple. Atât estul cât și
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mă concentram asupra trecutului și viitorului. Se pare că încă din copilărie făcea exerciții de nemurire. Afirmă în mod repetat că bisericile (care sunt de fapt viața lui) nu vor muri. Și totuși, pentru a înfrânge moartea, trebuie să se lupte cu ea de foarte de timpuriu. Ciuma îi ucide părinții, cruțându-l. Își pierde credința în Dumnezeu, pe care îl numește "acel mare Dumnezeu al spaimei". Scapă din casa cu ciumați, devine vagabond, vede "fantome" (numite Oameni Găunoși, exact ca
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
joc pe care, din nefericire, îl descifrăm prea lesne. Mai direct și mult mai puțin poetic decât Hawksmoor, Chatterton nu e tocmai un roman Desperado. Autorul se joacă cu câteva procedee mai vechi (mai ales cele ale lui Huxley), se luptă din răsputeri să aibă umor și cade într-o narațiune tradițională. Subiectul e destul de banal. Charles descoperă un portret care, decide el, îl reprezintă pe Chatterton între două vârste. Trăiește entuziasmul de a fi părtaș la mister. Reușește să pună
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Autorul Desperado amenință că-l va înlocui pe lector. Nu aflăm din lectură cu ce anume, fiindcă, atunci când simțim că începem să ne dezintegrăm, părăsim textul. Se întâmplă ades în opera Desperado să ne săturăm de text. Lectorul Desperado se luptă din răsputeri să-și păstreze identitatea. Lectura Desperado este extrem de invazivă și se bazează tocmai pe această mândrie a lectorului de a supraviețui. Conflictul text-lector-autor se repetă la infinit și din el se naște noutatea Desperado. Din punct de vedere
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Ape and Essence. Pustiirea viitoare i-a preocupate pe Lessing, Gray, Golding. Ea implică mai mult decât pierderea de valori materiale. Natura umană poate deveni un infern, ca în romanul The Unconsoled de Ishiguro. Oricum ar sta lucrurile, autorul Desperado luptă permanent cu un coșmar. Visele frumoase au apus. Ape and Essence este un scenariu inclus într-o povestire. Intertextualitatea începe cu Joyce și Eliot. Noutatea pentru autorii Desperado este că ei nu se hrănesc din alte texte, alte cuvinte, ci
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
dus într-acolo. Cum Noriko are din nou un pretendent, Setsuko, fiica mai mare, îl sfătuiește pe Ono să ia măsuri din vreme. Ea se așteaptă ca Ono să-și dezmintă vechiul crez, vina de azi, greșeala de a fi luptat pentru idealuri ce i-au distrus țara. Ce face Ono? Nu ne e greu să ghicim de ce se duce la Matsuda (fost coleg, pictor și el) și la Kuroda (fost elev). Ono, fostul pictor de vază, cel ce preamărea Japonia
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
credința pură" a simpatizanților (de bună voie) comuniști. Iar dacă psihologia de masă nu e o scuză suficientă, aflăm chiar direct de la ea (lucru rar) că N-am făcut chiar atâta politică, de fapt. Am mers în Uniunea Sovietică, am luptat pentru africani... Dar atât. Am fost membră a clubului de lectură al Partidului Comunist. N-am fost la mai mult de zece ședințe în total. Interesant că simte nevoia aceasta de minimalizare. Nu ascundem, de obicei, ceva ce n-a
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
școală și dintr-odată totul ia amploare națională. E pur și simplu anormal. Încă din 1982, Lessing s-a dezis de interpretările feministe ale textelor ei, a respins feminsimul academic, a declarat că niciodată nu va fraterniza cu cele care luptă pentru "zilele luminoase când afurisiții de bărbați vor dispărea". În America, i se pare scriitoarei, situația e extrem de gravă: Feminismul a devenit o religie cu dogme și biserici. Nu-i invidiez pe bărbații din universitățile americane. E cu certitudine ceva
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
se desfășoară în tăcere deplină. Singurătatea lui e totală. Lodge nu lasă pe nimeni să se apropie de erou: nici părinții, nici sora lui Kate, pe care o vizitează la Heidelberg, nici prietenii făcuți la întâmplare. De unul singur, Tim luptă cu tot ce i se întâmplă. Cea mai izbutită latură a romanului este felul în care Lodge sugerează sentimentul apăsării. Tema ciocnirii dintre europeni și americani e obișnuită la David Lodge. De data aceasta americanii invadează Europa postbelică, cu afluența
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pe cel specializat în ierarhia lui Lodge. Textele lui sunt scrise pentru a fi ușor înțelese; el a conchis din lecția Modernismului că un text care mizează prea mult pe ambiguitate poate ucide un autor, un întreg gen literar uneori. Luptă cu excesele lingvistice ale criticii (teoria fiind unul dintre acestea), folosindu-se de arma clarității. Triunghiul iubirii (sexului) e pretextul folosit de Lodge în acest roman pentru a-și ironiza eroii: Carrie e flancată de Ralph și Nicholas, Ralph de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
aproape (sau aparent) inexistent, aerul de mister total (adesea confundat cu absurdul), pofta personajelor de putere asupra celorlalți, nevoia celor slabi de a supraviețui apărându-se (de unde și spaima constantă), nevoia de (coexistând cu ura pentru) trecut. Personajele principale sunt lupta pentru putere și limbajul (înspăimântător de ritmat, de poetic în tehnica lui) prin care puterea se zvârcolește înainte de a dispărea de pe scenă. Raportul de forțe este marea enigmă a acestui teatru exasperant de violent și tandru în același timp. În ce privește
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Pinter nu pune mare preț pe el. Cum zice dramaturgul, ...rareori am senzația că scriu cu umor, dar uneori mă trezesc râzând de ceva ce mi se pare hazliu. Cel mai adesea limbajul numai pare să aibă umor eroul se luptă de fapt din răsputeri să supraviețuiască. Pe lângă poezie, alt principiu al scrisului lui Pinter e muzica: Nu știu cum influențează muzica scrisul, dar pentru mine e foarte importantă, atât jazzul cât și muzica clasică. Scriind simt constant un soi de muzică, ceva
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
viață din zăpadă (Eliot, "răscolind / Rădăcini tocite, cu ploaia de primăvară") se risipește în cele din urmă: "Știu că mă voi trezi". Ruth Fainlight se trezește pentru a înfrânge spaima. Deadheading the Roses (Decapitarea trandafirilor) e un poem care se luptă cu îmbătrânirea, cu moartea. Când taie floarea, poeta simte că înfruntă "destinul", care transformă "splendoarea" în sămânță, "disprețuind frumusețea / de dragul viitorului". Gestul simplu de a tăia câțiva trandafiri din grădină devine o parabolă a existenței. Ruth Fainlight reinvetează mitul. Gesturi
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
lectorului forța să meargă mai departe. Ruth Fainlight e o poetă a mâniei de foarte multe ori. Pare să se considere aspră și dură, dar e de fapt tandră în mânia ei. Mânia îi e necesară ca să rămână verticală, să lupte. E o luptătoare, pentru viață, pentru poezie, pentru ființa ei. Usually Dry-Eyed (De obicei fără lacrimi) începe prin a invoca tandrețea: "Plângi ușor?" Uneori. Întotdeauna pentru ceea ce se cheamă sentiment ieftin. Mai ales când se regăsesc îndrăgostiții, se împacă frații
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
când se regăsesc îndrăgostiții, se împacă frații, revine fiul sănătos acasă la mamă, soțul și soția surâd alături. Istorisirile clasice. Dar poemul se încheie cu mânie "fără lacrimi", fiindcă e nevoie de mai mult decât compasiune, trebuie să învățăm să luptăm, mai ales cu "aroganța și cruzimea". Și cuvintele le tratează cu oarecare mânie. Mânia se îndreaptă spre poemele bâlbâite, care nu comunică nimic pentru că nu au curajul să folosească limbajul cum trebuie. Mânie stârnită de poeții care disprețuiesc nevoia lectorului
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și indecentă. Concluzia poetului este, "Era prea bună pentru viața asta". Un cuțit o înjunghie în cele din urmă. A doua zi cineva lipește alt afiș. Poate cei care au batjocorit marea, cerul și tinerețea vor fi mulțumiți: "Acum citim Luptați împotriva cancerului". Instinctul de a distruge e pus față în față cu distrugerea finală a celui vinovat. Eroul lui Larkin în al treilea volum e un om fără nevastă, copii ori iubire, care refuză trecutul și viitorul. Larkin se uită
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
nevoie disperată de a strânge sufletul în brațe George Szirtes e un poet al intensității lirice. Poemele lui sunt sfâșiate de înțelegerea că, atunci când autorul strânge în brațe femeia iubită, o aură imaterială scapă atingerii. În aceste poeme scriitorul se luptă cu imposibilul și sfârșește prin a comunica nevoia disperată de a strânge sufletul în brațe. Poemele lui George Szirtes stârnesc și exasperază lectura; în spatele meșteșugului e o intuiție profund neliniștitoare. Muzică pentru pian înșiră rime previzibile, prin care se ajunge
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
trebuie să ducă undeva, nu? Cam tot așa stau lucruile și cu măștile / rolurile / post-modernitățile. Toate pot fi interesante (și mie îmi place caracterizarea când scriu la romanul meu în versuri), dar nu sunt scopuri în sine. De fapt mă lupt să reprim ideea de imoralitate! Dacă vrem ca poetul să aibă un loc al lui în societate, locul acela trebuie asumat. Orice societate are dreptul la o poezie a ei. Această credință îmi vine în parte de la meseria mea de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
contemporane cu părinții mei, din același spațiu, au fost depănate între primejdii, crimă, paranoia și genocid. Întunecimile propriei mele vieți sunt mai puțin palpabile. Holocaustul nu mă atinge direct, ca pe ei. Nu mi-l pot asuma. Dacă vreau să lupt cu nedreptatea, trebuie să trec la fapte. Generația mea e în stare de fapte. Dar faptele sunt ambivalente și primejdioase, drept care mi se pare foarte important să am o voce clară și egală. Nu-mi place să mă las furat
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
zeul grec al medicinei. mai întâi o chemare și o continuă trăire a marilor satisfacții oferite de recrearea vieții. înțelepciunea este nucleul arhetipal, al medicinei. A gândi analitic și sintetic, profund și adecvat fiecare caz, înainte de a acționa curativ, a lupta cu orgoliul și a accepta sau favoriza schimbul de opinii, cooperarea cu colegii și discipolii, sunt ipostaze ale sofiei și ale dragostei față de sofie și om, parametri care atestă competența și totodată performanța, creativitatea medicală. Nu trebuie confundat atributul din
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
din Mesopotamia sau din Valea Nilului, a satelor de cultivatori dintre Tigru și Eufrat și ceva mai târziu, a celor din văile Indusului și Fluviului Galben. În acest lung stadiu, începuturile pierzându-se în noaptea timpurilor, ființa umană s-a luptat cu o natură neîndurătoare: cataclisme, frig, secete, animale devoratoare..., s-a luptat cu uitarea și a supraviețuit fructificând resursele spiritului. Și-a făurit unelte din piatră, os, silex, mai târziu din metale, cărora la un moment dat le va adăuga
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
și Eufrat și ceva mai târziu, a celor din văile Indusului și Fluviului Galben. În acest lung stadiu, începuturile pierzându-se în noaptea timpurilor, ființa umană s-a luptat cu o natură neîndurătoare: cataclisme, frig, secete, animale devoratoare..., s-a luptat cu uitarea și a supraviețuit fructificând resursele spiritului. Și-a făurit unelte din piatră, os, silex, mai târziu din metale, cărora la un moment dat le va adăuga scrisul pictografic și ideografic cu care va intra în istorie. Dar până la
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]