33,140 matches
-
ordin de cavalerie al cruciaților teutoni ioaniți, ordin amintit în documentele vremii sub numele de “"Cruciferi Santi Regis"” (1177), “"Magister Domus Cruciferorum de Thorda"” (1276) și “"Mile preceptor Domus Cruciferorum de Torda"” (1295). Începând din anul 1331 cruciații de la această mănăstire sunt înlocuiți cu călugări paulini. În jurul anului 1250 au fost colonizate multe familii de secui în satele situate la sud și la vest de Turda, acordându-li-se o serie de avantaje economice și administrative (Scaunul Secuiesc al Arieșului). Într-
Istoria Turzii () [Corola-website/Science/322828_a_324157]
-
Turda, la 43 de ani, Mihai Viteazul, primul unificator al celor trei Principate Romanesti, Tara Romaneasca, Transilvania si Moldova. Trupul său a fost înmormântat pe acel loc. Capul său a fost luat de unul dintre căpitanii domnitorului și îngropat la Mănăstirea Dealu de lângă Târgoviște. Dupa acest eveniment luptele dintre trupele imperiale si cele ale nobilimii din Transilvania precum si in anii urmatori conflictelor armate dintre Curuți si Lobonți au provocat distrugeri insemnate, orasul cazand prada jafurilor si incendiilor, mare parte a populatiei
Istoria Turzii () [Corola-website/Science/322828_a_324157]
-
din evidențele oficiale în ciuda valențelor artistice și istorice conservate. Vechimea bisericii de lemn din Borovinești este necunoscută, se poate însă data înainte de anul 1800. Tradiția susține aducerea ei din satul Cicănești, unde a fost ridicată de jupânul Ștefan, pe moșia mănăstirii Tutana. Biserica a fost surprinsă de catagrafiile din 1808, 1824 și 1833 în Cicănești, cu hramul „Buna Vestire”. A fost înlocuită de o biserică de zid în anul 1867 fiind apoi transferată și refolosită de noua comunitate, după un vechi
Biserica de lemn din Borovinești () [Corola-website/Science/322859_a_324188]
-
și Panticeu din județul Cluj (interbelic) (1931-1949). A trecut la Biserica Ortodoxă Română, iar la 8 iunie 1949, după comasarea Episcopiei Hușilor cu cea a Romanului a fost ales episcop al Romanului și Hușilor. După alegere a fost călugărit la Mănăstirea Cetățuia din Iași (29 iunie 1949), hirotonit arhiereu la Schitul Dragoslavele (21 august) și înscăunat la Roman la 28 august 1949. În anul 1957, în contextul vacantării Episcopiei Clujului, Biserica Ortodoxă Română a dorit să demonstreze desființarea Bisericii Române Unite
Teofil Herineanu () [Corola-website/Science/322067_a_323396]
-
și s-a îngrijit de plata acestora. Biserica are o decorație simplă, deasupra ușii de la intrare existând o floare săpată în piatră. Tâmpla bisericii este sculptată în lemn, iar icoanele au fost pictate în septembrie-octombrie 1747 de zugravul Ioasaf de la Mănăstirea Vatopedu (Muntele Athos), pe cheltuiala hatmanului Iordache Cantacuzino. Biserica a fost reparată în anul 1824.
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Deleni () [Corola-website/Science/322143_a_323472]
-
a fost o grupare politică radicală din timpul Revoluției Franceze. Ea își trage numele de la cel dat de francezi călugărilor dominicani, nume la rândul său provenit de la strada Sf. Iacob (în ), în care dominicanii și-au înființat prima mănăstire în Paris; își ținea ședințele în clădirea dominicanilor din strada Saint-Honoré din același oraș. În timpul revoluției, iacobinii au constituit în același timp un grup de presiune politică și o rețea extrem de eficientă. Activitatea clubului, esențială încă de la începutul lui 1790
Clubul Iacobinilor () [Corola-website/Science/322248_a_323577]
-
A existat iacobinismul ziariștilor republicani, orleaniști, Brissot, Laclos etc., în care dominant a fost Robespierre. În cele din urmă... iacobinismul de la 1793, cel al lui Couthon, Saint-Just, Dumas etc...” Înainte de revoluție, termenul „iacobin” desemna Ordinul dominican, care își înființase prima mănăstire din Paris într-un azil pentru pelerini săraci la 6 august 1218. În 1789, dominicanii aveau în Paris trei clădiri: cea din strada Sf. Iacob (rue Saint-Jacques), cea din strada Saint-Honoré care a devenit ulterior și sediul Clubului Iacobinilor, și
Clubul Iacobinilor () [Corola-website/Science/322248_a_323577]
-
1789, dominicanii aveau în Paris trei clădiri: cea din strada Sf. Iacob (rue Saint-Jacques), cea din strada Saint-Honoré care a devenit ulterior și sediul Clubului Iacobinilor, și cea din suburbia Saint-Germain a cărei capelă a devenit biserica Sfântul Thomas-d'Aquino. Mănăstirea dominicană depindea de o mănăstire italiană dedicată sfântului Iacob, situată la nord de Genova situată lângă un deal denumit "Alto passo" (în ). Mănăstirea dominicană din Paris și-a luat și ea numele de Sfântul Iacob, nume dat în același timp
Clubul Iacobinilor () [Corola-website/Science/322248_a_323577]
-
trei clădiri: cea din strada Sf. Iacob (rue Saint-Jacques), cea din strada Saint-Honoré care a devenit ulterior și sediul Clubului Iacobinilor, și cea din suburbia Saint-Germain a cărei capelă a devenit biserica Sfântul Thomas-d'Aquino. Mănăstirea dominicană depindea de o mănăstire italiană dedicată sfântului Iacob, situată la nord de Genova situată lângă un deal denumit "Alto passo" (în ). Mănăstirea dominicană din Paris și-a luat și ea numele de Sfântul Iacob, nume dat în același timp și străzii pe care a
Clubul Iacobinilor () [Corola-website/Science/322248_a_323577]
-
sediul Clubului Iacobinilor, și cea din suburbia Saint-Germain a cărei capelă a devenit biserica Sfântul Thomas-d'Aquino. Mănăstirea dominicană depindea de o mănăstire italiană dedicată sfântului Iacob, situată la nord de Genova situată lângă un deal denumit "Alto passo" (în ). Mănăstirea dominicană din Paris și-a luat și ea numele de Sfântul Iacob, nume dat în același timp și străzii pe care a fost construită și care pleacă din partea de sud a île de la Cité. Călugării dominicani de la Sf. Iacob au
Clubul Iacobinilor () [Corola-website/Science/322248_a_323577]
-
de Sfântul Iacob, nume dat în același timp și străzii pe care a fost construită și care pleacă din partea de sud a île de la Cité. Călugării dominicani de la Sf. Iacob au primit numele de "iacobini". În secolul al XVII-lea, mănăstirea dominicană a fost mutată în rue Saint-Honoré, dar călugării și-au păstrat porecla de "iacobini". Din prima mănăstire din strada Sf. Iacob nu a mai rămas decât biserica Saint-Jacques-du-Haut-Pas. În secolul al XVIII-lea, criza religioasă a obligat puținii dominicani
Clubul Iacobinilor () [Corola-website/Science/322248_a_323577]
-
din partea de sud a île de la Cité. Călugării dominicani de la Sf. Iacob au primit numele de "iacobini". În secolul al XVII-lea, mănăstirea dominicană a fost mutată în rue Saint-Honoré, dar călugării și-au păstrat porecla de "iacobini". Din prima mănăstire din strada Sf. Iacob nu a mai rămas decât biserica Saint-Jacques-du-Haut-Pas. În secolul al XVIII-lea, criza religioasă a obligat puținii dominicani rămași să caute surse financiare închiriind refectoriile mănăstirii din strada Saint-Honoré, săli impunătoare devenite inutile. Astfel, Societatea Prietenilor
Clubul Iacobinilor () [Corola-website/Science/322248_a_323577]
-
dar călugării și-au păstrat porecla de "iacobini". Din prima mănăstire din strada Sf. Iacob nu a mai rămas decât biserica Saint-Jacques-du-Haut-Pas. În secolul al XVIII-lea, criza religioasă a obligat puținii dominicani rămași să caute surse financiare închiriind refectoriile mănăstirii din strada Saint-Honoré, săli impunătoare devenite inutile. Astfel, Societatea Prietenilor Constituției a închiriat în 1789 așa-numita sală a iacobinilor, în aceeași perioadă când Adunarea Națională s-a mutat la Paris. La 30 aprilie 1789, deputații bretoni din Stările Generale
Clubul Iacobinilor () [Corola-website/Science/322248_a_323577]
-
club breton, deschis și altor deputați patrioți. După zilele de 5 și 6 octombrie 1789 și după mutarea Adunării Constituante la Paris, împreună cu regele, clubul s-a reconstituit sub numele de „Societatea Prietenilor Constituției” (în ) și s-a instalat la mănăstirea iacobinilor, nume ce avea să o facă celebră. La început, scopul clubului a fost să pregătească ședințele Adunării, discutând în avans textele care urmau să fie dezbătute, precum și cel de a acționa pentru alcătuirea și consolidarea Constituției. Succesul a venit
Clubul Iacobinilor () [Corola-website/Science/322248_a_323577]
-
Mustafa Çelebi a fost în cele din urmă învins și ucis la Adrianopol. După victoria sa, Murad se pregătește pentru a răzbuna precedentele negocieri bizantine. În iunie 1422, armata s-a înfățișat în fața Constantinopolului. Manuel s-a retras la o mănăstire, lăsându-l pe Ioan al VIII-lea în locul său. Pentru prima dată Murad folosește tunuri. Pentru a aduce armamentul, creează un pod de pământ peste Cornul de Aur, care, potrivit lui John Kananos, a bombardat orașul „cu o ploaie de pietre
Asediul Constantinopolului (1422) () [Corola-website/Science/329601_a_330930]
-
han pentru Iisus. Există suficente informații care dovedesc faptul că îndemnurile sale nu au rămas fără ecou în rândurile ascultătorilor.De pildă, el arată că unii creștini și-au transformat casă într-un loc de odihnă pentru călători, asemenea unei mănăstiri, exemplul lui urmat de patricienii Florentius și Dexicrate, în timpul împăraților Arcadie și Teodosie cel Mic, iar în timpul lui Justin, de Ebul. O adevarată activitate misionara ne încurajează sfanțul și prin faptul că dacă toată ziua predică, atunci noaptea lucra. Jumătate
Lucrarea filantropică a Sfântului Ioan Gură de Aur () [Corola-website/Science/329606_a_330935]
-
motiv pentru care a fost numit "slab", si, de asemenea, motivul pentru care a fost canonizat peste 211 de ani de la moartea sa. Ștefan Uros al V-lea a fost canonizat de Biserică Ortodoxă Sârbă. Trupul său este păstrat la mănăstirea Jazak de pe muntele Fruška Gora.
Ștefan Uroș al V-lea al Serbiei () [Corola-website/Science/329614_a_330943]
-
ca o parte din bunurile sale să fie amanetate. În cele din urmă, se hotărăște să se mute cu familia din Orșova pe Dunăre la Viena, Austria unde ei ajung pe 28 octombrie 1857. Aici a realizat paisprezece picturi pentru Mănăstirea Ursulinelor pentru care a primit 210 fl. C.M. În octombrie 1859 familia se mută într-un apartament din Fünfhaus, Hauptstraße No. 231, unde instalează de asemenea un studiou fotografic. Clara, care suferea de o boală de plămâni, a murit pe
Theodor Sockl () [Corola-website/Science/329619_a_330948]
-
Álmos și pe fiul acestuia din urmă Béla în 1108 ori 1109. Colomoan a dat ordin în 1113 ca Béla să fie orbit, ceea ce ar fi trebuit să îl împiedice să devină rege. După aceasta, el s-a retras la mănăstirea din Dömös, al cărei ctitor era. În 1126, după o conspirație eșuată împotriva regeluli Ștefan al II-lea, ducele Álmos a fost obligat să părăsească Ungaria și s-a refugiat la rudele sale din Imperiul Bizantin, unde a rămas până la
Prințul Álmos () [Corola-website/Science/329649_a_330978]
-
dintr-o serie de războaie între Veneția și Imperiul Otoman. Însă, cetatea este cucerită de otomani în 1430. Din cauza bolii sale, Andronic a devenit călugăr la mai puțin de un an de la predarea Salonicului Veneției și s-a retras la mănăstirea Pantokrator din Constantinopol, decedând în 1429.
Andronic Paleologul, despot de Salonic () [Corola-website/Science/329650_a_330979]
-
politică. A sprijinit constituirea unor monarhii cu care a păstrat pentru foarte mult timp o strânsă legătură și, deci, un nou pol al dezvoltării creștinismului. Pe fondul prelungitei căderi economice și politice produse de invaziile barbare, în Evul Mediu târziu, mănăstirile au devenit singurele centre de iradiere nu doar spirituală, dar și a tradiției culturale a Occidentului; au oferit structura economiei medievale încadrând populațiile în ferme agricole stabile și au contribuit la opera progresivă a defrișării și, apoi, a cultivării terenurilor
Creștinismul în Europa () [Corola-website/Science/329689_a_331018]
-
cei din Scoția, Cornwall și Țara Galilor. Biserica Celtică a câștigat foarte mulți adepți în aceste regiuni, mai ales în Irlanda, putând să se dezvolte cu adevărat. Această biserică era una "monastică", deoarece avea foarte puțini preoți și mulți călugări și mănăstiri, unde se scriau de mână diferite texte sfinte. Din secolul al VI-lea, călugării irlandezi, au început să urmeze regula Sfântului Columban, o regulă mult mai strictă decât cea a Sfântului Benedict. Conform datelor istorice, Biserica Celtică a fost cea
Biserica Celtică () [Corola-website/Science/329697_a_331026]
-
este o arie protejată, situată în apropierea satului omonim din raionul Rezina, Republica Moldova. Aria include un complex de stânci care "atîrnă" deasupra Nistrului, defileu, peșteri, monumente de cultură, Mănăstire rupestră (sec. al XI-lea), cascade pe versanții abrupți, pădure de gorun, scumpie, alun și alte specii. Aria naturală protejată de Sta "Țipova" a fost încadrată în etajul deluros de cvercete cu stejar și amestecuri cu tipul de stațiune: Au
Rezervația peisagistică Țipova () [Corola-website/Science/329712_a_331041]
-
pe versanții abrupți, pădure de gorun, scumpie, alun și alte specii. Aria naturală protejată de Sta "Țipova" a fost încadrată în etajul deluros de cvercete cu stejar și amestecuri cu tipul de stațiune: Au fost identificate două tipuri de pădure: Mănăstirea Țipova este o mănăstire rupestră de călugări situată în rezervația omonimă. Este situată pe malul drept al râului Nistru. Biserica datează din secolele XVI-XVII. Mănăstirea este de rit ortodox și adăpostea 9 viețuitori în anul 2012. Ea se găsește la
Rezervația peisagistică Țipova () [Corola-website/Science/329712_a_331041]
-
de gorun, scumpie, alun și alte specii. Aria naturală protejată de Sta "Țipova" a fost încadrată în etajul deluros de cvercete cu stejar și amestecuri cu tipul de stațiune: Au fost identificate două tipuri de pădure: Mănăstirea Țipova este o mănăstire rupestră de călugări situată în rezervația omonimă. Este situată pe malul drept al râului Nistru. Biserica datează din secolele XVI-XVII. Mănăstirea este de rit ortodox și adăpostea 9 viețuitori în anul 2012. Ea se găsește la o distanță de aproximativ
Rezervația peisagistică Țipova () [Corola-website/Science/329712_a_331041]