32,796 matches
-
dragorul de bază 60 din Divizionul 146 Dragoare al Diviziei 42 Maritime (1968-1973). După doi ani în care studiază la Academia Militară din București, revine în funcții de comandă operativă: comandantul dragorului de bază 62 (1975-1976), șeful Transmisiunilor Diviziei 42 Maritime (1976-1978), ofițer 2 în Biroul Mecanizarea și Automatizarea Conducerii Trupelor în cadrul C.M.M. și la Întreprinderea de Exploatare a Flotei Maritime "NAVROM” Constantă (1978-1980). Între anii 1980-1984, îndeplinește funcții de comandant de navă antisubmarin: Vânătorul de submarine 33 din cadrul Divizionului 339
Traian Atanasiu () [Corola-website/Science/307465_a_308794]
-
Academia Militară din București, revine în funcții de comandă operativă: comandantul dragorului de bază 62 (1975-1976), șeful Transmisiunilor Diviziei 42 Maritime (1976-1978), ofițer 2 în Biroul Mecanizarea și Automatizarea Conducerii Trupelor în cadrul C.M.M. și la Întreprinderea de Exploatare a Flotei Maritime "NAVROM” Constantă (1978-1980). Între anii 1980-1984, îndeplinește funcții de comandant de navă antisubmarin: Vânătorul de submarine 33 din cadrul Divizionului 339 Vânătoare de Submarine și apoi Vânătorul de submarine 260. Conduce apoi Divizionul 339 Vânătoare de Submarine și apoi Divizionul 79
Traian Atanasiu () [Corola-website/Science/307465_a_308794]
-
științifice și fiind autorul unei inovații și coordonatorul a două contracte de cercetare. Este membru al următoarelor organizații profesionale: Liga Navală Română, Clubul Amiralilor din România și Asociația Cadrelor Militare în Rezervă. Din anul 2007 este conferențiar universitar în cadrul Universității Maritime din Constantă, Facultatea de Navigație. În urmă măsurilor de austeritate din 2010 luate în învățământul superior dar și legate de pensionarii militari, devine profesor-asociat în cadrul Universității Maritime. Numele amiralului Atanasiu a fost vehiculat într-un scandal din anul 1998 legat
Traian Atanasiu () [Corola-website/Science/307465_a_308794]
-
Asociația Cadrelor Militare în Rezervă. Din anul 2007 este conferențiar universitar în cadrul Universității Maritime din Constantă, Facultatea de Navigație. În urmă măsurilor de austeritate din 2010 luate în învățământul superior dar și legate de pensionarii militari, devine profesor-asociat în cadrul Universității Maritime. Numele amiralului Atanasiu a fost vehiculat într-un scandal din anul 1998 legat de atribuirea prin licitație publică a lucrărilor de reparații ale obiectivului militar 999 (distrugătorul "Mărășești"), aparținând Statului Major al Marinei Militare. După părerea controlorilor Curții de Conturi
Traian Atanasiu () [Corola-website/Science/307465_a_308794]
-
1946). Responsabil al Secției Militare Regionale Constanța (apr. - dec. 1946), instructor al C.C. al P.C.R. (dec. 1946 - sept. 1947), secretar al Comitetelor județene P.C.R. Tulcea (sept. 1947 - febr. 1948) și Slatina (febr. 1948 - oct. 1949). Locțiitor politic al comandantului Forțelor Maritime Militare (oct. - dec. 1950), șeful Direcției Organizare Instructaj din D.S.P.A. (dec. 1950 - sept. 1952), comandant al Marinei Militare (20 sept. 1952 - 13 apr. 1954 și 30 martie 1959 - 19 apr. 1961), șef de stat major al Comandamentului Central al Gărzilor
Florea Diaconu () [Corola-website/Science/307472_a_308801]
-
a treia oară la comanda Flotilei Române la data de 8 aprilie 1879, deținând această funcție până la 10 mai 1888, pentru o perioadă de 9 ani, care s-a dovedit a fi deosebit de fertilă pentru procesul de organizare a Flotei Maritime de Război a României, după obținerea ieșirii la mare, prin Tratatul de pace de la Berlin (1878). În cei 9 ani cât a condus Flotila Română, Nicolae Dimitrescu-Maican a fost avansat la gradul de colonel (1880) și apoi la cel de
Nicolae Dimitrescu-Maican () [Corola-website/Science/307468_a_308797]
-
La începutul anului 1887, Vasile Urseanu a recepționat nava de salvare "Constanța" și pilotina "Mangalia" destinate portului Constanta, port ce intrase într-un vast proces de modernizare. De asemenea, el a fost unul dintre fondatorii primei Societăți Naționale de Navigație Maritimă, fiind ales membru în Consiliul de Administrație al acesteia. Din mai 1888, după trecerea col. Ioan Murgescu în funcția de comandant al Flotilei Române, col. Vasile Urseanu a fost numit la comanda Depozitului și Diviziei echipajelor, rămânând în acest post
Vasile Urseanu () [Corola-website/Science/307471_a_308800]
-
Române, col. Vasile Urseanu a fost numit la comanda Depozitului și Diviziei echipajelor, rămânând în acest post până în anul 1896. În această perioadă, el a comandat în timpul campaniei de vară a anului 1889 și crucișătorul «Elisabeta», noua navă de război maritimă intrată în dotarea Corpului Flotilei. În anul 1890, s-a format prima diviziune de mare a Flotilei Române, compusă din crucișătorul "Elisabeta" împreună cu bricul "Mircea", canoniera "Grivița", torpiloarele "Sborul" și "Năluca", iar col. Urseanu a fost numit comandant al acesteia
Vasile Urseanu () [Corola-website/Science/307471_a_308800]
-
07.2.4A Alte servicii asociate echipamentelor de transport personal 07.3 Servicii de transport 07.3.1A Transportul feroviar de pasageri 07.3.2A Transportul rutier de pasageri 07.3.3A Transportul aerian de pasageri 07.3.4A Transportul maritim și fluvial de pasageri 07.3.5A Alte servicii de transport achiziționate 07.3.6A Bilete combinate 08. COMUNICAȚII 08.1 Comunicații 08.1.1. Servicii poștale 08.1.2/3 Echipamente și servicii de telefonie și telefax 09. ACTIVITĂȚI
jrc3179as1996 by Guvernul României () [Corola-website/Law/88335_a_89122]
-
Transport pentru persoane individuale sau grupuri de persoane și bagaje, cu avioane și elicoptere Exclusiv: Ambulanțe (nu sunt incluse în indice); costul meselor și răcoritoarelor, cu excepția cazului în care sunt incluse în preț (11.1.1). 07.3.4A Transportul maritim și fluvial de călători (S) - Transport pentru persoane individuale sau grupuri de persoane și bagaje, cu nave, bărci, feriboturi, Inclusiv: Transportul vehiculelor particulare; servicii de cazare. Exclusiv: Ambulanțe (nu sunt incluse în indice); costul meselor și răcoritoarelor, cu excepția cazului în
jrc3179as1996 by Guvernul României () [Corola-website/Law/88335_a_89122]
-
fost mutat la Ust-Amur, iar, în 1867, Alaska a fost vândută Statelor Unite ale Americii, Petropavlovskul pierzându-și importanța ca port de oprire și aprovizionare pentru negustorii și exploratorii care se îndreptau către teritoriilor Americane. În 1860 a fost înființată o "regiune Primorski (Maritimă)", Kamceatka fiind plasată sub jurisdicția acesteia. În 1875, insulele Kurile au fost cedate Japoniei la schimb cu insula Sahalin. Populația rusă a rămas la aproximativ 2.500 de oameni, în timp ce numărul nativilor a crescut la aproximativ 5.000 de oameni
Regiunea Kamceatka () [Corola-website/Science/303124_a_304453]
-
SECȚIUNEA I Transport, depozitare și comunicații 60.1 Transport feroviar 60.21 + 60.22 + 60.23 "Alte servicii de transport terestru", cu excepția "Transportului rutier de mărfuri" 60.24 Transport rutier de mărfuri 60.3 Transport prin conducte 61.1 Transport maritim și de coastă 61.2 Transport pe căi navigabile interne 62. Transport aerian 63.1 + 63.2 + 63.4 "Activități anexe și auxiliare de transport", cu excepția "Activităților agențiilor de turism; activități de asistență turistică neclasificate în altă parte" 63.3
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/88532_a_89319]
-
minat în Cipru, Egipt, Deșertul Negev, Iran, și în jurul Golfului Persic. Cuprul era de obicei amestecat cu arsenic, însa cererea crescândă a dus la stabilirea de rute comerciale la mare distanță în și din Anatolia. Cuprul era importat pe rute maritime către marile regate ale Egiptului Antic și Mesopotamiei. La începutul epocii bronzului au apărut orașele- state organizate și a fost inventată scrierea (Perioada Uruk în mileniul al patrulea î. Hr.). La jumătatea epocii bronzului, migrațiile au schimbat, parțial, situația politică din
Epoca Bronzului () [Corola-website/Science/303224_a_304553]
-
pentru a sigila cusăturile. În ciuda abilitații egiptenilor de a construi bărci foarte mari pentru a naviga ușor de-a lungul Nilului, nu au fost cunoscuți ca marinari buni și nu se angajau în navigație pe scară largă sau în transportul maritim în Marea Mediterană sau Marea Rosie. Papirusurile descoperite arată că egiptenii, spre deosebire de greci care s-au preocupat de studiul matematicii abstracte, erau legați de rezolvarea unor probleme de aritmetică legate exclusiv de practică. Sistemul de numerație folosit de ei era zecimal și
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
Londra, în fața a 43 de țări. Scopul acestei întâlniri a fost elaborarea unui cod de navigație în Mările Antarcticii, discuțiile de fond purtându-se pe baza lucrărilor prezentate de România, SUA și Anglia. Negoiță a prezentat studiul „Direcții privind transportul maritim Antarctic și protecția mediului”. După doi ani de negocieri, cu prilejul întâlnirii anuale a Tratatului Antarctic, care s-a desfășurat în orașul Stockholm (Suedia) în iunie 2005, s-a semnat un acord prin care Australia a donat Fundației Antarctice Române
Stația Law-Racoviță () [Corola-website/Science/302317_a_303646]
-
plus, armatele ce se deplasează rapid nu ar fi putut lupta efectiv fără telegrafie radio, pentru că se mișcau mai repede decât puteau fi instalate liniile de telegraf și telefon. Codul Morse a fost folosit ca un standard internațional pentru comunicații maritime până în 1999, când a fost înlocuit de către GMDSS (sisteme de comunicare marină de mare frecvență). Când Marina franceză a încetat folosirea codului Morse în 1997, ultimul mesaj transmis de aceasta a fost: "Către toți. Acesta e strigătul ultim înainte de tăcerea
Codul Morse () [Corola-website/Science/302336_a_303665]
-
dezvoltării ulterioare a comunicațiilor, folosind o gamă largă de unde electromagnetice și folosind metode mai avansate tehnologic, utilizarea alfabetului Morse a devenit în zilele noastre, într-un fel, desuetă și aproape uitată. Totuși, există domenii de utilizare, așa cum ar fi navigarea maritimă și aeriană, precum și comunicarea radio-amatoare (ce folosește unde electromagnetice continue), în care folosirea invenției americanului Morse este de neînlocuit. De fapt, codificarea Morse este singura modalitate digitală de modulare și transmitere a informației ce poate fi folosită eficient și citită
Codul Morse () [Corola-website/Science/302336_a_303665]
-
guvernament a fost monarhia, iar între 308 și 146 î.Hr. a fost republică oligarhică condusă de un Senat Cartaginez (potrivit surselor romane) sau de Consiliul Bătrânilor (potrivit surselor grecești). În jurul ei s-a format un adevărat imperiu, cea mai mare forță maritimă din Mediterana Occidentală până la Războaiele Punice cu Republica Romană. Orașul era alimentat cu apă printr-un apeduct lung de 132 km, construit între anii 120-131 e.n., care aducea apă proaspătă din masivul muntos Djebel Zaghouan. Resturi ale acestui vechi apeduct
Cartagina () [Corola-website/Science/302344_a_303673]
-
Cartagina era încă dependentă de Tyr, orașul-metropolă de unde proveneau coloniștii care o întemeiaseră. Când teritoriile feniciene au fost cucerite de persani în secolul al VI-lea î.Hr., tutela și influența metropolei au dispărut. În perioada următoare, Cartagina devine o putere maritimă și comercială, întemeind la rândul său colonii în Sicilia, Sardinia, Corsica, pe insulele Baleare, pe coasta de nord a Africii și pe cea sudică a Spaniei, creându-și astfel un imperiu maritim și terestru. Această extindere, însoțită de o politică
Cartagina () [Corola-website/Science/302344_a_303673]
-
dispărut. În perioada următoare, Cartagina devine o putere maritimă și comercială, întemeind la rândul său colonii în Sicilia, Sardinia, Corsica, pe insulele Baleare, pe coasta de nord a Africii și pe cea sudică a Spaniei, creându-și astfel un imperiu maritim și terestru. Această extindere, însoțită de o politică agresivă, a pus Cartaginezii, ziși "Puni" ("Poenii") de Greci și Romani, în conflicte permanente cu diversele colonii grecești în secolele al V-lea și al IV-lea î.Hr. (cele mai cunoscute fiind
Cartagina () [Corola-website/Science/302344_a_303673]
-
î.Hr. (cele mai cunoscute fiind războaiele cu Siracuza și Nisa). În ciuda stării de război cu grecii, Punii au fost supuși unei puternice influențe culturale grecești în această perioadă, rămânând însă permanent aliați cu Etruscii. Orașul a prosperat prin dezvoltarea comerțului maritim. În secolele al IV-lea și al III-lea î.Hr., Cartagina a devenit cel mai bogat oraș din zona mediteraneană, după Alexandria din Egipt. În el locuiau 400.000 de oameni, alți 100.000 trăind în zona agricolă limitrofă. Cele
Cartagina () [Corola-website/Science/302344_a_303673]
-
Război Mondial. Atât Aliații cât și al treilea Reich erau interesați în controlul regiunii miniere din nordul Suediei, din zona orașelor Gällivare și Kiruna. Importanța acestei probleme a crescut după ce alte surse de aprovizionare ale Germaniei fuseseră tăiate de blocada maritimă britanică din timpul celei de-a doua bătălii a Atlanticului. Atât planificata intervenție franco-britanică în sprijinul Finlandei în timpul războiului fino-sovietic din iarna 1939-1940, ca și invazia germană a Danemarcei și Norvegiei în cadrul Operațiunii Weserübung, au fost motivate în primul rând
Minereul de fier suedez în al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/302371_a_303700]
-
din Marea Baltică, transformând Germania în puterea navală dominantă din zonă, o potențială amenințare pentru Suedia și celelalte țări baltice, atât în vreme de pace cât și pe timp de război. Înțelegerea navală anglo-germană a ușurat controlul marinei germane asupra traficului maritim în interiorul și în afara Mării Baltice, inclusiv traficul maritim din Golful Bothnia. Prin golful Bothnia și portul suedez Luleå trecea majoritatea importurilor germane de minereu de fier. Cum 50% din necesarul de minereu de fier al Germaniei era importat din Suedia, minele
Minereul de fier suedez în al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/302371_a_303700]
-
dominantă din zonă, o potențială amenințare pentru Suedia și celelalte țări baltice, atât în vreme de pace cât și pe timp de război. Înțelegerea navală anglo-germană a ușurat controlul marinei germane asupra traficului maritim în interiorul și în afara Mării Baltice, inclusiv traficul maritim din Golful Bothnia. Prin golful Bothnia și portul suedez Luleå trecea majoritatea importurilor germane de minereu de fier. Cum 50% din necesarul de minereu de fier al Germaniei era importat din Suedia, minele și rutele maritime corspunzătoare erau de maximă
Minereul de fier suedez în al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/302371_a_303700]
-
în afara Mării Baltice, inclusiv traficul maritim din Golful Bothnia. Prin golful Bothnia și portul suedez Luleå trecea majoritatea importurilor germane de minereu de fier. Cum 50% din necesarul de minereu de fier al Germaniei era importat din Suedia, minele și rutele maritime corspunzătoare erau de maximă importanță pentru al treilea Reich, care încerca să-și reclădească arsenalul de război. Amiralul Raeder, comandantul marinei germane, era pe deplin conștient că securizarea rutei maritime dinspre Suedia era o problemă de importanță capitală pentru Germania
Minereul de fier suedez în al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/302371_a_303700]