31,723 matches
-
creșterea și dezvoltarea fetală, fiind intens utilizată în al doilea și în al treilea trimestru de sarcină. Transferul glucozei are loc prin difuziune facilitată, într-un mod dependent de gradientul de concentrație placentar [44], transferul maximal materno-fetal având loc postprandial. Coeficientul de utilizare a glucozei de către făt este de 30 - 50 % din întreaga cantitate de glucoză utilizată de către mamă. Nivelurile glucozei circulante fetale sunt mai mici decât la mamă cu aproximativ 10-20 mg/dl [45]. Creșterea fetală accelerată reflectă de fapt
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91986_a_92481]
-
sunt necesare [6]. Necesarul de insulină pentru femeile obeze a fost de 0,9 UI/kgc, în timp ce pentru cele non-obeze necesarul a fost mai mic, de 0,8 UI/kgc. S-a înregistrat o diferență semnificativă a variabilității masurată prin coeficientul de variație, aceste rezultate sugerând necesitatea ajustării dozelor de insulină săptămânal între săptămâna 20 și 30 de gestație. Doza totală de insulină, necesară obținerii și menținerii controlului glicemic, a fost cuprinsă între 40 și 90 de UI [6]. Insulina rămâne
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91986_a_92481]
-
se obțin predicții precise pentru numeroase comportamente ale lichidelor, comportamente atât de comune încât sunt în general luate ca atare. Aplicând termodinamica acelorași forțe, rezultă predicții pentru alte comportamente mai subtile ale lichidelor. Mărimea fizică ce caracterizează tensiunea superficială este coeficientul de tensiune superficială, notată de regulă cu litera grecească σ ("sigma"), uneori cu γ ("gamma"), care este o mărime fizică intensivă, caracteristică fiecărei substanțe omogene în condiții fizice date (constantă de material) Coeficientul de tensiune superficială are dimensiune de forță
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]
-
Mărimea fizică ce caracterizează tensiunea superficială este coeficientul de tensiune superficială, notată de regulă cu litera grecească σ ("sigma"), uneori cu γ ("gamma"), care este o mărime fizică intensivă, caracteristică fiecărei substanțe omogene în condiții fizice date (constantă de material) Coeficientul de tensiune superficială are dimensiune de forță pe unitatea de lungime, sau de energie pe unitatea de arie. Cele două sunt echivalente — dar când se face referire la energie pe unitatea de arie, se preferă termenul de energie superficială — termen
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]
-
lichidului și normală la marginea suprafeței; forța aceasta se numește forță de tensiune superficială. Acestă forță este direct proporțională cu lungimea "l" a marginii membranei de lichid; pentru a scrie expresia matematică a forței de tensiune superficială se introduce un coeficient de proporționalitate, numit coeficientul de tensiune superficială, reprezentat prin simbolul "σ" și care depinde de natura lichidului. Dependența forței de tensiune superficială de lungime se exprimă prin formula: formula 1 . Coeficientul tensiunii superficiale este definit ca fiind forța pe unitatea de
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]
-
marginea suprafeței; forța aceasta se numește forță de tensiune superficială. Acestă forță este direct proporțională cu lungimea "l" a marginii membranei de lichid; pentru a scrie expresia matematică a forței de tensiune superficială se introduce un coeficient de proporționalitate, numit coeficientul de tensiune superficială, reprezentat prin simbolul "σ" și care depinde de natura lichidului. Dependența forței de tensiune superficială de lungime se exprimă prin formula: formula 1 . Coeficientul tensiunii superficiale este definit ca fiind forța pe unitatea de lungime, unde forța este
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]
-
expresia matematică a forței de tensiune superficială se introduce un coeficient de proporționalitate, numit coeficientul de tensiune superficială, reprezentat prin simbolul "σ" și care depinde de natura lichidului. Dependența forței de tensiune superficială de lungime se exprimă prin formula: formula 1 . Coeficientul tensiunii superficiale este definit ca fiind forța pe unitatea de lungime, unde forța este paralelă cu suprafața, dar perpendiculară pe direcția lungimii. Din expresia forței de tensiune se poate scrie formula de definiție a coeficientului de tensiune superficială: Cu alte
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]
-
se exprimă prin formula: formula 1 . Coeficientul tensiunii superficiale este definit ca fiind forța pe unitatea de lungime, unde forța este paralelă cu suprafața, dar perpendiculară pe direcția lungimii. Din expresia forței de tensiune se poate scrie formula de definiție a coeficientului de tensiune superficială: Cu alte cuvinte, coeficientul formula 2 este numeric egal cu forța aplicată pe unitatea de lungime a marginii suprafeței membranei de lichid. Un mod intuitiv de a înțelege dependența forței de lungime este exemplul dat de o peliculă
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]
-
superficiale este definit ca fiind forța pe unitatea de lungime, unde forța este paralelă cu suprafața, dar perpendiculară pe direcția lungimii. Din expresia forței de tensiune se poate scrie formula de definiție a coeficientului de tensiune superficială: Cu alte cuvinte, coeficientul formula 2 este numeric egal cu forța aplicată pe unitatea de lungime a marginii suprafeței membranei de lichid. Un mod intuitiv de a înțelege dependența forței de lungime este exemplul dat de o peliculă plană de săpun delimitată de o buclă
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]
-
are deci dimensiune de forță pe unitate de lungime. În Sistemul Internațional unitatea sa este newtonul pe metru, dar în cgs unitatea sa este dina pe cm. O dină/cm corespunde la 0,001 N/m. O definiție echivalentă pentru coeficientul de tensiune superficială, utilă în termodinamică, este lucrul mecanic efectuat pe unitatea de suprafață. Astfel, pentru a crește aria suprafeței libere a unei mase de lichid cu o cantitate, "ΔA", este necesară o cantitate de lucru mecanic "formula 3ΔA". Acest lucru
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]
-
o stare de energie potențială minimă, potrivit principiului minimei acțiuni, o picătură liberă de lichid preia în mod natural o formă sferică, formă de suprafață minimă pentru un volum dat. Pentru deducerea relației corecte dintre energia membranei, variația ariei și coeficientul de tensiune superficială se consideră o membrană de lichid dreptunghiulară întinsă pe un cadru rigid de înălțime "l", având una din înălțimi (o latură) mobilă și de masă neglijabilă (vezi figura din dreapta). În vederea determinării lucrului mecanic necesar pentru a mări
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]
-
corespunzător creșterii ariei membranei: Produsul formula 8 este egală cu variația "ΔA" a ariei membranei astfel încât: Lucrul mecanic efectuat asupra membranei contribuie la creșterea energiei potențiale a membranei, adică formula 10, de unde Relație din care se scrie o a doua definiție pentru coeficientul de tensiune superficială: Energia potențială E este fracțiunea din energia internă a membranei care pe parcursul unei transformări izoterme poate fi transformat în lucru mecanic. În termodinamică această parte a energiei se numește energie liberă (generalizat: potențialul Gibbs). Ultima relație dă
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]
-
Energia potențială E este fracțiunea din energia internă a membranei care pe parcursul unei transformări izoterme poate fi transformat în lucru mecanic. În termodinamică această parte a energiei se numește energie liberă (generalizat: potențialul Gibbs). Ultima relație dă definiția fizică a coeficientului formula 12, și anume: coeficientul de tensiune superficială este numeric egal cu variația energiei libere a membranei superficiale raportat la variația ariei acestei membrane. Conform analizei dimensionale, formula dimensională pentru formula 12 după prima definiție se scrie sub forma: formula 14 Adică dimensiunea
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]
-
fracțiunea din energia internă a membranei care pe parcursul unei transformări izoterme poate fi transformat în lucru mecanic. În termodinamică această parte a energiei se numește energie liberă (generalizat: potențialul Gibbs). Ultima relație dă definiția fizică a coeficientului formula 12, și anume: coeficientul de tensiune superficială este numeric egal cu variația energiei libere a membranei superficiale raportat la variația ariei acestei membrane. Conform analizei dimensionale, formula dimensională pentru formula 12 după prima definiție se scrie sub forma: formula 14 Adică dimensiunea fizică a coeficientului de
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]
-
anume: coeficientul de tensiune superficială este numeric egal cu variația energiei libere a membranei superficiale raportat la variația ariei acestei membrane. Conform analizei dimensionale, formula dimensională pentru formula 12 după prima definiție se scrie sub forma: formula 14 Adică dimensiunea fizică a coeficientului de tensiune superficială este masa ori timpul la puterea minus doi. În Sistemul Internațional de Măsuri forța se măsoară în N iar lungimea în m, rezultă că unitatea de măsură pentru coeficientul tensiunii superficiale în SI este: formula 15 Adică: unitatea
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]
-
scrie sub forma: formula 14 Adică dimensiunea fizică a coeficientului de tensiune superficială este masa ori timpul la puterea minus doi. În Sistemul Internațional de Măsuri forța se măsoară în N iar lungimea în m, rezultă că unitatea de măsură pentru coeficientul tensiunii superficiale în SI este: formula 15 Adică: unitatea de măsură a tensiunii superficiale în SI este newon pe metru sau newton ori metru la puterea minus unu. În sistemul cgs ea se măsoară în dyn pe centimetru sau dyn ori
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]
-
măsurată în SI și ca jouli pe metru pătrat și în cgs ca ergi pe cm. Echivalența energiei pe unitate de suprafață cu forța pe unitatea de lungime se poate demonstra prin analiză dimensională. Prin egalarea celor două expresii ale coeficientului de tensiune superficială rezultă relațiile: formula 17 În imaginea animată din dreapta este prezentat un experiment simplu care demonstrează acțiunea tensiunii superficiale asupra membranelor de lichid. O peliculă subțire de soluție apoasă de săpun este întinsă pe „buza” unui pahar, între două
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]
-
numărului de maxime și minime pe centimetru) și de raza jetului cilindric inițial. După cum s-a arătat mai sus, lucrul mecanic elementar necesar creșterii unei suprafețe cu un element de arie formula 59 este formula 60. Deci la temperatură și presiune constantă, coeficientul de tensiune superficială este egală cu energia liberă Gibbs pe aria suprafeței: unde formula 62 este energia liberă Gibbs și formula 63 este aria. Legile termodinamicii impun ca orice scimbare spontană de stare să fie însoțită de o scădere a energiei libere
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]
-
energia liberă Gibbs pe aria suprafeței, se poate obține următoarea expresie pentru entropia pe unitatea de arie: Ecuația lui Kelvin pentru suprafețe rezultă din rearanjarea ecuației de mai sus. Ea afirmă că entalpia suprafeței sau energia suprafeței depind ambele de coeficientul de tensiune superficială și de derivata ei în raport cu temperatura la presiune constantă prin relația: Presiunea din interiorul unui balon de săpun ideal (cu o singură suprafață) poate fi calculată din considerațiile termodinamice privind energia liberă. La temperatură și număr de
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]
-
suprafeței sunt date de relațiile și Înlocuind aceste relații în expresia anterioară, rezultă care este echivalent cu ecuația Young-Laplace când R = R. Pentru baloane de săpun reale, presiunea se dublează din cauza prezenței a două interfețe, una interioară și alta exterioară. Coeficientul de tensiune superficială depinde de temperatură. Din acest motiv, când se exprimă o anume valoare a tensiunii superficiale a unei suprafețe de contact, trebuie specificată explicit și temperatura. Tendința generală este ca tensiunea superficială să scadă cu creșterea temperaturii, ajungând
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]
-
formula 85 este o constantă universală a tuturor lichidelor, iar formula 86 este Presiunea critică a lichidului (deși experimentele ulterioare au relevat că formula 85 variază puțin de la un lichid la altul). Atât Guggenheim-Katayama cât și Eötvös țin cont de faptul că valoarea coeficientului de tensiune superficială atinge 0 la temperatura critică, pe când teoria lui Ramsay și Shields nu e valabilă la acest punct extrem. Solvații pot avea efecte asupra tensiunii superficiale în funcție de structura lor: Ceea ce complică acest efect este faptul că un solvat
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]
-
În matematică, în sensul cel mai general, o serie hipergeometrică este o serie de puteri în care raportul coeficienților succesivi indexați prin n, este o funcție rațională de n. Seriile, dacă sunt convergente, vor defini o funcție hipergeometrică, care poate fi extinsă în afara domeniului de definiție prin prelungire analitică. Funcțiile hipergeometrice au drept cazuri particulare foarte multe funcții speciale
Serie hipergeometrică () [Corola-website/Science/317625_a_318954]
-
prin cele trei singulatităti regulate ale ei, z = 0, 1 și formula 2. Cazurile în care soluțiile sunt funcții algebrice au fost găsite de Herman Schwarz. O serie hipergeometrică este definită ca o serie de puteri de forma: în care raportul coeficienților succesivi este o funcție rațională de "n", adică: unde A(n) și B(n) sunt polimoame în n. De exemplu, în cazul funcției exponențiale avem: astfel că definiția este satisfăcută luând A(n) = 1 și B"(n) = n+1". În
Serie hipergeometrică () [Corola-website/Science/317625_a_318954]
-
numere complexe. Din considerente practice se presupune că un factor al lui B este (1+n). Dacă nu este posibil să înmulțim ambele polinoame A și B cu acest factor, atunci factorul este anulat, iar termenii rămân neschimbați. Raportul dintre coeficienții consecutivi au acum forma: unde "c" și "d" sunt termenii principali ai lui A și B. Atunci seria devine: sau, multiplicând pe z cu un factor convenabil și rearanjând, obținem: Aceasta are forma unei funcții generatoare exponențiale, notația standard pentru
Serie hipergeometrică () [Corola-website/Science/317625_a_318954]
-
standard pentru această serie fiind: deși sunt folosite câteodată si alte notații. Folosind Simbolul lui Pochhammer: putem scrie: Cel mai simplu exemplu este funcția exponențială: Un alt exemplu este cel al funcției formula 17: Factorizând primul termen seria devine: în care coeficientul celui de-al n-lea termen este: Atunci raportul coeficienților consecutivi devine Deoarece (n+1) nu este un factor al numitorului, înmulțim și numărătorul și numitorul cu acest factor pentru a obține: Acest raport conduce la expresia: Similar, multe funcții
Serie hipergeometrică () [Corola-website/Science/317625_a_318954]