35,463 matches
-
Salvării Naționale", care a încercat să uzurpe funcțiile guvernamentale. În perioada de "tranziție", Moscova a menținut numeroase reprezentanțe ale puterii centrale în republică. În ciuda încercărilor autorităților unionale, 73% din populația țării și-au exprimat pe 3 martie 1991 sprijinul pentru independența țării, în cadrul unui referendum ale cărui rezultate nu au avut putere de lege. După cum arată cifrele prezenței la vot și rezultatele finale, chiar și o parte a minorității ruse din republică a votat pentru independență. Republica Letonia a declarat încheiată
Republica Sovietică Socialistă Letonă () [Corola-website/Science/303767_a_305096]
-
3 martie 1991 sprijinul pentru independența țării, în cadrul unui referendum ale cărui rezultate nu au avut putere de lege. După cum arată cifrele prezenței la vot și rezultatele finale, chiar și o parte a minorității ruse din republică a votat pentru independență. Republica Letonia a declarat încheiată "perioada de tranziție" și și-a proclamat independența totală pe 21 august 1991, imediat după eșecul tentativei de lovitură de stat a comuniștilor conservatori de la Moscova. Letonia, Lituania și Estonia au încetat de fapt să
Republica Sovietică Socialistă Letonă () [Corola-website/Science/303767_a_305096]
-
nu au avut putere de lege. După cum arată cifrele prezenței la vot și rezultatele finale, chiar și o parte a minorității ruse din republică a votat pentru independență. Republica Letonia a declarat încheiată "perioada de tranziție" și și-a proclamat independența totală pe 21 august 1991, imediat după eșecul tentativei de lovitură de stat a comuniștilor conservatori de la Moscova. Letonia, Lituania și Estonia au încetat de fapt să fie parte a URSS-ului cu patru luni mai înainte ca statul unional
Republica Sovietică Socialistă Letonă () [Corola-website/Science/303767_a_305096]
-
fost constituită pe 14 octombrie 1924, mai întâi ca o republică autonomă RSSA Tadjikă, fiind parte a RSS Uzbekă. Pe 5 decembrie 1929 a fost transformată în republică sovietică unională - "RSS Tadjikă". Pe 9 septembrie 1991, țara și-a proclamat independența față de URSS și a fost redenumită "Republica Tadjikistan". Unul dintre statele nou create în Asia Centrală în 1924 a fost Uzbekistanul, care a avut de la început statutul de republică sovietică unională. Tadjikistanul a fost creat ca o republică sovietică autonomă în cadrul
Republica Sovietică Socialistă Tadjikă () [Corola-website/Science/303774_a_305103]
-
DreamWorks Pictures. Studiourile Pixar sunt conduse de Steve Jobs (co-fondator al Apple Computer). Compania s-a născut ca o divizie a LucasFilm, proprietatea lui George Lucas. Jobs a achiziționat studiourile pentru zece milioane de dolari americani în 1986, redându-i independența. Jobs a fondat noua companie independentă cu Edwin Catmull, care rămâne membru al echipei executive. John Lasseter, dublu câștigător al Premiului Oscar, regizor și animator, supraveghează toate proiectele studioului, ca vicepreședinte executiv al "Departamentului Creație". Alți membri notabili ai echipei
Pixar Animation Studios () [Corola-website/Science/303781_a_305110]
-
varietate de genuri muzicale. a fost lăudată ca fiind una din cele mai creative trupe ale erei sale, fiind cunoscută pentru cântecele sale complexe și evoluția artistică de la un album la altul. Unii consideră că membrii trupei și-au menținut independența muzicală și politică în ciuda contractului cu EMI, o casă de discuri majoră. Cu toate acestea, momentan, trupa lucrează fără un contract de înregistrări, mergând în turnee, unde prezintă cântece noi. Formată de câțiva colegi de școală în 1986, Radiohead a
Radiohead () [Corola-website/Science/303791_a_305120]
-
de triburi africane (încurajând totodată aici răspândirea creștinismului), de nordul conservator, arab și islamic, adâncind astfel prăpastia dintre cele două părți ale țării. După ce un plebiscit respinge în 1955 unirea cu Egiptul vecin, Sudanul își proclamă la 1 ianuarie 1956 independența. La 12 noiembrie 1956 devine membru ONU. Opoziția dintre nordul hegemonist și sudul marginalizat (care revendică dreptul la independență) degenerează într-un sângeros război civil, din chiar clipa independenței. Războiul civil, care continuă și astăzi, creează premisele intervenției forțelor armate
Istoria Sudanului () [Corola-website/Science/303789_a_305118]
-
două părți ale țării. După ce un plebiscit respinge în 1955 unirea cu Egiptul vecin, Sudanul își proclamă la 1 ianuarie 1956 independența. La 12 noiembrie 1956 devine membru ONU. Opoziția dintre nordul hegemonist și sudul marginalizat (care revendică dreptul la independență) degenerează într-un sângeros război civil, din chiar clipa independenței. Războiul civil, care continuă și astăzi, creează premisele intervenției forțelor armate pe scena politică, încât guvernele civile (1956 - 1958, 1964-1969, 1986 - 1989, 1993 -) alternează cu cele militare (1958 - 1964, 1969
Istoria Sudanului () [Corola-website/Science/303789_a_305118]
-
unirea cu Egiptul vecin, Sudanul își proclamă la 1 ianuarie 1956 independența. La 12 noiembrie 1956 devine membru ONU. Opoziția dintre nordul hegemonist și sudul marginalizat (care revendică dreptul la independență) degenerează într-un sângeros război civil, din chiar clipa independenței. Războiul civil, care continuă și astăzi, creează premisele intervenției forțelor armate pe scena politică, încât guvernele civile (1956 - 1958, 1964-1969, 1986 - 1989, 1993 -) alternează cu cele militare (1958 - 1964, 1969 - 1986, 1989 - 1993).
Istoria Sudanului () [Corola-website/Science/303789_a_305118]
-
din multe genuri de cinema, dar mai ales din cinematografia americană. Obiectele folosite de Melville în filmele sale, și în special armele, hainele și pălăriile, au devenit fetișizate și fetișizante, creînd o parte însemnată a "arsenalului" definitoriu al stilului neo-noir. Independența să, stilul său "de reporter" în realizarea filmelor sale, ambele combinate cu folosirea constantă a locurilor reale pentru filmările sale au constituit surse de mare inspirație atît pentru realizatorii francezi de filme ai "noului val francez" dar și pentru alți
Jean-Pierre Melville () [Corola-website/Science/303805_a_305134]
-
federație cu un președinte, politică externă și armată comune. Tratatul urma sa fie semnat pe 20 august 1991. Deși tratatul a fost conceput să salveze uniunea, conservatorii s-au temut că republicile mici, în special Estonia și Letonia, vor pretinde independența totală, și se vor alătura Lituaniei, care-și proclamase deja independența la 11 martie 1990. Pe 19 august 1991, cu doar o zi înainte ca Gorbaciov și un număr de lideri republicani să se întâlnească și să semneze noul tratat
Tentativa sovietică de lovitură de stat din 1991 () [Corola-website/Science/303807_a_305136]
-
sa fie semnat pe 20 august 1991. Deși tratatul a fost conceput să salveze uniunea, conservatorii s-au temut că republicile mici, în special Estonia și Letonia, vor pretinde independența totală, și se vor alătura Lituaniei, care-și proclamase deja independența la 11 martie 1990. Pe 19 august 1991, cu doar o zi înainte ca Gorbaciov și un număr de lideri republicani să se întâlnească și să semneze noul tratat, conservatorii, reuniți în ceea ce ei au numit Comitetul de Stat de
Tentativa sovietică de lovitură de stat din 1991 () [Corola-website/Science/303807_a_305136]
-
a dus la prăbușirea unor instituții unionale. Boris Elțin a preluat controlul asupra companiei de stat de televiziune și asupra principalelor ministere și agenții economice, iar, până în cele din urma, asupra întregii Rusii. Până în decembrie 1991, toate republicile își proclamaseră independența și unele negocieri pentru un alt tratat unional au început. În septembrie, independența statelor baltice - Estonia, Letonia și Lituania - a fost recunoscută de Uniunea Sovietică și „re-recunoscută” de Statele Unite și statele occidentale, care de-a lungul războiului rece consideraseră anexarea
Tentativa sovietică de lovitură de stat din 1991 () [Corola-website/Science/303807_a_305136]
-
companiei de stat de televiziune și asupra principalelor ministere și agenții economice, iar, până în cele din urma, asupra întregii Rusii. Până în decembrie 1991, toate republicile își proclamaseră independența și unele negocieri pentru un alt tratat unional au început. În septembrie, independența statelor baltice - Estonia, Letonia și Lituania - a fost recunoscută de Uniunea Sovietică și „re-recunoscută” de Statele Unite și statele occidentale, care de-a lungul războiului rece consideraseră anexarea de către sovietici a națiunilor baltice ca fiind ilegală. De-a lungul a câteva
Tentativa sovietică de lovitură de stat din 1991 () [Corola-website/Science/303807_a_305136]
-
face sa cadă în greșeli tot mai mari de pură conducere (1837). Situația se încurcă și mai mult în 1838, când noua Adunare obștească respinge cererea rușilor de a adăuga în Regulamentul Organic un articol nou care tindea să sugrume independența internă a țării. Rușii însă triumfă, prin obținerea unui firman în acest sens de la Poartă și, prin intermediul domnitorului, îi persecută groaznic pe oponenți. Ghica nu era în relații bune nici cu rușii nici cu țara; cu primii pentru că nu aveau
Alexandru D. Ghica () [Corola-website/Science/303817_a_305146]
-
federații cu un președinte, o politică externă și o armată comune. Tratatul transfera cea mai mare parte a autorității prezidențiale centrale la nivelul republicilor. Numai nouă republici și-au exprimat dorința să rămână în cadrul URSS. Republicile baltice aleseseră deja calea independenței totale. Deși tratatul fusese conceput pentru a salva uniunea, conservatorii comuniști s-au temut că republicile mici vor urma exemplul Lituaniei și vor pretinde independența totală. Cele nouă republici care au acceptat tratatul au fost Rusia, Belarus, Kazakhstan, Azerbaijan, Uzbekistan
Noul tratat unional () [Corola-website/Science/303863_a_305192]
-
nouă republici și-au exprimat dorința să rămână în cadrul URSS. Republicile baltice aleseseră deja calea independenței totale. Deși tratatul fusese conceput pentru a salva uniunea, conservatorii comuniști s-au temut că republicile mici vor urma exemplul Lituaniei și vor pretinde independența totală. Cele nouă republici care au acceptat tratatul au fost Rusia, Belarus, Kazakhstan, Azerbaijan, Uzbekistan, Kirghizstan, Turkmenistan, Tadjikistan, și cu rezervări Ucraina. Cele șase care au boicotat discuțiile și referendumul au fost Estonia, Letonia, Lituania, Moldova, Georgia, și Armenia.
Noul tratat unional () [Corola-website/Science/303863_a_305192]
-
În 1525 îl găsim pe Ștefan Mailat prim magister al mesei iar în 1526 camerist al regelui. În această calitate Ștefan Mailat ia parte la lupta de la Mohács unde regele Ludovic moare pe câmpul de luptă iar Ungaria își pierde independența. Mailat scapă din bătălia de la Mohács și se retrage la Buda împreună cu cei mai buni prieteni și aliați ai săi: Toma Nádasdy și Ioan Zalay. După 1526 în Ungaria se declanșează războiul civil dintre Ferdinand de Habsburg și Ioan Zapolya
Ștefan Mailat () [Corola-website/Science/303833_a_305162]
-
culminează în 1959 cu uciderea de către etnici hutu a 20.000 de etnici tutsi și cu fuga din țară a altor câteva zeci de mii care se refugiază în statele vecine. Belgia intervine pentru a stopa conflictele și acordă Rwandei independența în 1962. În 1973 puterea este preluată de Juvenal Habyarimana, etnic hutu, care devine președinte și care încearcă o serie de reforme continuând o politică de discriminare pro-hutu. Însă, în afara granițelor, refugiații tutsi formează Frontul Patriotic din Rwanda (RPF) condus
Genocidul din Rwanda () [Corola-website/Science/303867_a_305196]
-
scris scenariul unui film. Sergiu Nicolaescu a depus scenariul filmului la începutul anului 1977, dar președintele C.C.E.S., Miu Dobrescu, a stabilit la 25 aprilie 1977 o ordine de priorități, precizând că regizorul trebuia să termine în acel an serialul TV "Independența" și filmul de aniversare "Pentru patrie". "Nea Mărin miliardar" a fost aprobat pentru intrarea în producție la 14 mai, intrând efectiv în pregătire la 25 mai 1977. Filmul a fost suspendat la 4 iulie, la indicația conducerii C.C.E.S., "„pentru a
Nea Mărin miliardar () [Corola-website/Science/303860_a_305189]
-
aceștia au participat în mod activ și voluntar, Rosenthal, Negulici și Iscovescu s-au dovedit a fi exponenții unei noi concepții artistice prin care au dorit să răspândească prin opera lor, ideile revoluției pentru sprijinirea luptei poporului pentru libertate și independență. În opera lui Barbu Iscovescu există după părerea istoricului Ionel Jianu două faze distincte: prima fază este cea a uceniciei care a parcurs perioada anilor 1839 - 1848 și faza a doua, cea a făptuirilor desfășurată în ultima perioadă a vieții
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
federalizării Rusiei după elementul național ce a fost susținut de participanți. În noiembrie a avut loc revoluția bolșevicilor și deputații caucazieni au format Sejm-ul Transcaucazian, după modelul polonez, insă la 26 mai 1918, statul respectiv a căzut în urma declarației de independența a Georgiei. Peste două zile deputații azeri adunându-se la Tiflis (actualul Tbilisi), au proclamat independența Azerbaidjanului și au constituit organul temporar de conducere - Consiliul Național (Milli Șura), căruia președintele a fost ales M.E.Rasulzade. Guvernul în frunte cu avocatul
Mammad Emin Rasulzade () [Corola-website/Science/303972_a_305301]
-
revoluția bolșevicilor și deputații caucazieni au format Sejm-ul Transcaucazian, după modelul polonez, insă la 26 mai 1918, statul respectiv a căzut în urma declarației de independența a Georgiei. Peste două zile deputații azeri adunându-se la Tiflis (actualul Tbilisi), au proclamat independența Azerbaidjanului și au constituit organul temporar de conducere - Consiliul Național (Milli Șura), căruia președintele a fost ales M.E.Rasulzade. Guvernul în frunte cu avocatul Fatali han Xoyski, din cauză ocupației Baku de către bolșevici, s-a mutat la Ganca, al doilea
Mammad Emin Rasulzade () [Corola-website/Science/303972_a_305301]
-
locurilor în organul legislativ (Partidul „Müsavat” - 36, „Ittihad” - 11, „Blocul Socialist” - 12, „Ahrar” (liberalii) - 10, independenții - 9, „Dașnakțutiun” - 7, alte partide armene - 4, minorități naționale - 5 deputați). Pe toată durata existenței primei republici azere, Rasulzade a fost considerat drept "tatăl independenței". Prima republică (1918-1920) era unul dintre cele câteva state musulmane independente din epoca respectivă și singura unde femeile aveau drept de vot. Datorită demnitarilor de stat cu educație europeană, au fost asigurate drepturile omului și minorităților. S-a inaugurat Universitatea
Mammad Emin Rasulzade () [Corola-website/Science/303972_a_305301]
-
Universitatea Moscova. Unul dintre demnitarii sovietici îl întreabă în mod ironic: ""Ați fost doi ani de zile la putere, dar ce ați putut realiza pentru popor?"". Rasulzade răspunde: ""Poate că nimic, dar măcar i-am dat ocazia de a gusta independența"". În 1922 ambii prizonieri pleacă la Leningrad și prin colaborarea biroului clandestin al partidului "Müsavat" cu tătarii localnici trec cu o barcă în Finlanda. Exodul respectiv a avut un efect crucial asupra familiei liderului "Müsavat", fiul său în vârsta de
Mammad Emin Rasulzade () [Corola-website/Science/303972_a_305301]