33,140 matches
-
Adhémar de Chabannes") (n. cca. 988 - d. 1034) a fost un călugăr francez din secolul al XI-lea, istoric, compozitor, dar și un falșificator de succes. Adémar s-a născut la Chabannes, un sat actualmente situat în Haute-Vienne. Educat la mănăstirea Sfanțului Marțial din Limoges, el și-a petrectu viața că monah, atât acolo cât și la mănăstirea Sfanțului Cybard dinAngoulême. Viața lui Adémar a decurs în principal prin scrierea și transcrierea de cronici, iar opera să principala este o istorie
Ademar de Chabannes () [Corola-website/Science/328099_a_329428]
-
-lea, istoric, compozitor, dar și un falșificator de succes. Adémar s-a născut la Chabannes, un sat actualmente situat în Haute-Vienne. Educat la mănăstirea Sfanțului Marțial din Limoges, el și-a petrectu viața că monah, atât acolo cât și la mănăstirea Sfanțului Cybard dinAngoulême. Viața lui Adémar a decurs în principal prin scrierea și transcrierea de cronici, iar opera să principala este o istorie intitulată "Chronicon Aquitanicum et Francicum" sau "Historia Francorum". Elaborată în trei cărți, scrierea tratează istoria Franței de la
Ademar de Chabannes () [Corola-website/Science/328099_a_329428]
-
5 ani, Orderic a fost trimis de părinții săi la un preot englez, pe numele său Siward, care deținea o școală în abația Sfinților Petru și Pavel din Shrewsbury. La vârsta de 11 ani, el a intrat ca novice în mănăstirea normandă de la St Evroul-en-Ouche, pe care contele Roger o expropriase, însă, la vremea respectivă, îi acordase o seamă de daruri. Părinții au plătit 30 de mărci pentru acceptarea lui Orderic. Tânărul nu cunoștea niciun cuvânt în limba franceză atunci când a
Orderic Vitalis () [Corola-website/Science/328100_a_329429]
-
sa origine. Superiorii săi monastici l-au rebotezat pe Orderic cu numele de Vitalis, din cauză că li se părea dificilă pronunțarea numelui său de botez. În titlul marii sale cronici, el va adăuga epitetul de "Angligena", "născut englez". Viața sa la mănăstire a decurs fără evenimente deosebite. Orderic a devenir diacon în 1093 și preot în 1107. Cu câteva ocazii, el a părăsit mănăstirea și amintește că ar fi vizitat Croyland, Worcester, Cambrai (1105) și Cluny (1132). El și-a îndreptat atenția
Orderic Vitalis () [Corola-website/Science/328100_a_329429]
-
de botez. În titlul marii sale cronici, el va adăuga epitetul de "Angligena", "născut englez". Viața sa la mănăstire a decurs fără evenimente deosebite. Orderic a devenir diacon în 1093 și preot în 1107. Cu câteva ocazii, el a părăsit mănăstirea și amintește că ar fi vizitat Croyland, Worcester, Cambrai (1105) și Cluny (1132). El și-a îndreptat atenția devreme către literatură și vreme de mulți ani apare ca petrecându-și verile în cadrul unui "scriptorium". Primele sale încercări literare l-au
Orderic Vitalis () [Corola-website/Science/328100_a_329429]
-
vastă istorie a normanzilor și a ducilor acestora de la întemeierea ducatului de Normandia, pe care Orderic o va duce până la începutul secolului al XII-lea. Cândva între 1110 și 1115, superiorii săi i-au ordonat să scrie o istorie a mănăstirii St Evroul. Opera, intitulată "Historia Ecclesiastica", s-a dezvoltat devenind o istorie generală a vremurilor sale. St Evroul era o casă de bunăstare și distincție. Cavalerii aflați în războaie o alegeau pentru a-și petrece ultimii ani de viață în
Orderic Vitalis () [Corola-website/Science/328100_a_329429]
-
creștinismului de la nașterea lui Hristos. După anul 855, aceasta devine doar un catalog al papilor, încheiat cu numele lui Inocențiu I. Acestor cărți Orderic le-a adăugat în 1136-1141 niște idei ulterioare. 2. Cărțile III-VI constituie o istorie a mănăstirii St Evroul, nucleul original al operei. Proiectate înainte de 1122, ele au fost compuse în special în anii 1123-1131. Cărțile IV și V conțin lungi digresiuni referitoare la faptele ducelui Wilhelm Cuceritorul în Normandia și Anglia. Anterior anului 1067, acestea sunt
Orderic Vitalis () [Corola-website/Science/328100_a_329429]
-
nu își scoteau pălăriile și nu îngenuncheau în fața statuii. Ca urmare a acestui conflict studentul catolic Stanisław Lisiecki a fost arestat de miliția luterană. Iezuiții l-au sechestrat atunci pe unul dintre elevii gymnasiului luteran (Jan Nagórny) într-una din mănăstirile lor. În jurul acestei mănăstiri s-a adunat apoi o mulțime de catolici care cereau eliberarea lui Lisiecki. Johann Gottfried Rösner, care în acel an era președintele consiliului municipal al orașului Toruń, a dat ordin milițiilor luterane să împrăștie această mulțime
Tumultul din Toruń () [Corola-website/Science/328083_a_329412]
-
și nu îngenuncheau în fața statuii. Ca urmare a acestui conflict studentul catolic Stanisław Lisiecki a fost arestat de miliția luterană. Iezuiții l-au sechestrat atunci pe unul dintre elevii gymnasiului luteran (Jan Nagórny) într-una din mănăstirile lor. În jurul acestei mănăstiri s-a adunat apoi o mulțime de catolici care cereau eliberarea lui Lisiecki. Johann Gottfried Rösner, care în acel an era președintele consiliului municipal al orașului Toruń, a dat ordin milițiilor luterane să împrăștie această mulțime furioasă, dar comandantul milițiilor
Tumultul din Toruń () [Corola-website/Science/328083_a_329412]
-
numită și "Biserica franciscană" sau "Schwarzmander-Kirche" (Schwarzmander = bărbați negri). A fost construită între 1553 și 1563 ca biserică mormânt pentru împăratul Maximilian I (decedat în 1519), care a fost, cu toate acestea, îngropat în Castelul din Wiener Neustadt. Hofkirche și mănăstirea franciscană alăturată au fost construite în perioada 1553 - 1563 în timpul domniei nepotului lui Maximilian, împăratul Ferdinand I și dedicate Sfintei Cruci. Biserica a fost planificată de la început ca loc al mormântului magnific al împăratului Maximilian I. Planurile pentru biserica-hală au
Hofkirche (Innsbruck) () [Corola-website/Science/328093_a_329422]
-
anului 1900 de către Hans Mauracher, cu acțiune pneumatică și 23 de registre pe două claviaturi și pedale. Instrumentul a fost restaurat în anul 2005. Hofkirche este afiliată Ordinului Franciscan. Franciscanii sunt responsabili pentru îngrijirea bisericii și asistența pastorală a credincioșilor. Mănăstirea franciscană din centrul orașului Innsbruck este sediul provinciei franciscane Tirol, care administrează mănăstirile și bisericile franciscane din Tirolul de nord, sud și est, din Salzburg, Carintia și Austria Superioară.
Hofkirche (Innsbruck) () [Corola-website/Science/328093_a_329422]
-
două claviaturi și pedale. Instrumentul a fost restaurat în anul 2005. Hofkirche este afiliată Ordinului Franciscan. Franciscanii sunt responsabili pentru îngrijirea bisericii și asistența pastorală a credincioșilor. Mănăstirea franciscană din centrul orașului Innsbruck este sediul provinciei franciscane Tirol, care administrează mănăstirile și bisericile franciscane din Tirolul de nord, sud și est, din Salzburg, Carintia și Austria Superioară.
Hofkirche (Innsbruck) () [Corola-website/Science/328093_a_329422]
-
laică pusă în afara legii, iar războiul împotriva sarazinilor din Africa declarat. Restul carierei lui Iordan nu a fost remarcabil prin ceva deosebit, iar el a murit în noiembrie 1090 sau 1091 la Piperna (în apropiere de Terracina), fiind înmormântat la mănăstirea pe care o sprijinise atât de mult, Montecassino, lăsând în urma sa un fiu, Richard, care i-a succedat la conducerea Capuei. Ceilalți doi fii, Robert și Iordan, vor ajunge și ei, pe rând, pe tronul din Capua.
Iordan I de Capua () [Corola-website/Science/328127_a_329456]
-
quod michi pertinet"). În toate hrisoavele emise de el începând din acea dată el recunoaște explicit autoritatea fratelui său, principele Robert I de Capua. O diplomă pe care Iordan a emis-o în septembrie 1111, cu consimțământul fratelui său, în favoarea mănăstirii Santissima Trinità di Cava de' Tirreni este datata prin domnia ducelui Guillaume al II-lea de Apulia. Deși este vorba de un caz izolat, se poate deduce că influența Capuei asupra Nocerei nu era integral efectivă și că, din când
Iordan al II-lea de Capua () [Corola-website/Science/328135_a_329464]
-
regiune sau că Iordan ar fi jucat poate un rol de echilibru între cele două puteri, profitând de ambiguitatea statutului avut de Nocera. De-a lungul întregii sale stăpâniri asupra Nocerei, Iordan s-a aflat în foarte buni termeni cu mănăstirea de Cava. În diplomă din septembrie 1111, el a confirmat proprietatea abatelui Petru asupra acelui teritoriu, delimitând hotarele cu precizie și, împreună cu unii dintre vasalii săi, a luat inițiativa apărării acestora. Câteva zile mai târziu, în prezența lui Sergiu de
Iordan al II-lea de Capua () [Corola-website/Science/328135_a_329464]
-
a fratelui său, la Nocera, cu scopul de a obține jurăminte din parte lui Robert de Eboli și Roger de San Severino în sensul de a înceta acțiunile lor ostile împotriva Cavei. În ianuarie 1115, el a confirmat unele bunuri mănăstirii Sân Massimo di Salerno, dependentă de Cava. De asemenea, Iordan a făcut importante concesii mănăstirii Sân Angelo în Formis, dependentă de Montecassino. Iordan nu se aștepta să moștenească Principatul de Capua. Fratele său mai mare, Richard al II-lea, a
Iordan al II-lea de Capua () [Corola-website/Science/328135_a_329464]
-
de Eboli și Roger de San Severino în sensul de a înceta acțiunile lor ostile împotriva Cavei. În ianuarie 1115, el a confirmat unele bunuri mănăstirii Sân Massimo di Salerno, dependentă de Cava. De asemenea, Iordan a făcut importante concesii mănăstirii Sân Angelo în Formis, dependentă de Montecassino. Iordan nu se aștepta să moștenească Principatul de Capua. Fratele său mai mare, Richard al II-lea, a murit fără urmași și a fost succedat de Robert I, care a murit în 3
Iordan al II-lea de Capua () [Corola-website/Science/328135_a_329464]
-
care se cunoaște asupra domniei sale că principe îl prezintă că continuând patronajul asupra marilor instituții monahale din principal. La sfarsitul acelui an, Iordan a prestat omagiu papei Calixt al II-lea. În noiembrie 1120, Iordan a confirmat privilegiile și drepturile mănăstirii Sân Angelo în Formis. În 1121, el a conferit o renta considerabilă diocezei de Pozzuoli și mănăstirilor Sân Lorenzo di Capua și Sân Lorenzo di Aversă. Generozitatea sa către lumea ecleziastica nu era probabil cu totul inocentă și pioasa. Dania
Iordan al II-lea de Capua () [Corola-website/Science/328135_a_329464]
-
principal. La sfarsitul acelui an, Iordan a prestat omagiu papei Calixt al II-lea. În noiembrie 1120, Iordan a confirmat privilegiile și drepturile mănăstirii Sân Angelo în Formis. În 1121, el a conferit o renta considerabilă diocezei de Pozzuoli și mănăstirilor Sân Lorenzo di Capua și Sân Lorenzo di Aversă. Generozitatea sa către lumea ecleziastica nu era probabil cu totul inocentă și pioasa. Dania către castelul Pico din Montecassino din februarie 1125 poate fi pusă pe seama eforturile sale de a-si
Iordan al II-lea de Capua () [Corola-website/Science/328135_a_329464]
-
altădată. În 1934, marele industriaș și filantrop a întocmit un Act de donație prin care lasă brăilenilor primăria din comuna Nedelcu P. Chercea, dispensarul, școala de băieți și fete și grădiniță de copii. Nedelcu P. Chercea a ctitorit și biserica Mănăstirii Vladimirești din județul Galați, înființată de Maica Veronica, lăcaș sfânt în care a fost înmormântat. În anii '50, comuniștii i-au batjocorit mormântul și au desființat mănăstirea, arestând mare parte din cele 330 de călugărițe fecioare. Atunci, părintele Ioan Frățilă
Nedelcu P. Chercea () [Corola-website/Science/328151_a_329480]
-
și fete și grădiniță de copii. Nedelcu P. Chercea a ctitorit și biserica Mănăstirii Vladimirești din județul Galați, înființată de Maica Veronica, lăcaș sfânt în care a fost înmormântat. În anii '50, comuniștii i-au batjocorit mormântul și au desființat mănăstirea, arestând mare parte din cele 330 de călugărițe fecioare. Atunci, părintele Ioan Frățilă a exhumat rămășițele marelui filantrop și le-a așezat în cripta construită de el însuși, la subsolul bisericii „Sf. Mină", unde se află și astăzi. În 1936
Nedelcu P. Chercea () [Corola-website/Science/328151_a_329480]
-
începând cu o dată necunoscută, probabil în jurul anului 1580, de când încep să fie menționați și primii mitropoliți, să își mute sediul la Brăila, unde este construită și prima biserică, „"Mitropolia Mică"”. Biserica mitropoliei avea să fie arsă în anul 1601 - împreună cu Mănăstirea „Sfântul Nicolae”, tot din Brăila, ctitorită la 1595 de Mihai Viteazul - la reinstaurarea ocupației turcești, după cum reiese din gramata pe care delegația credincioșilor eparhiei, condusă de mitropolitul Meletie al Proilavului și arhimandritul Ioanichie, o prezentau țarului Rusiei Mihail Teodorovici, la
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
și a Țării Românești, acestea fiind scoase, din nou, de sub jurisdicția tradițională a Patriarhiei Ecumenice. Veniamin Costachi, mitropolit al Moldovei din 1803 și locțiitor de domn, în 1806, a fost silit de ruși să se retragă, în același an, la Mănăstirea Neamț. În locul său, printr-un ucaz adresat de țar Sfântului Sinod al Bisericii Ruse din 27 martie 1806, ocupanții l-au numit pe omul lor de încredere, episcopul de Bender și Akkerman Gavriil Bănulescu-Bodoni, exarh al Moldovei, Valahiei și Basarabiei
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
care se constituie într-o adevărată cronică a Mitropoliei Proilaviei Logofeți Dascăli Atanasie Patelarie s-a născut în anul 1580 în orașul Rethimno din insula Creta, primind la botez numele de Alexios. A intrat în viața călugărească ca frate la Mănăstirea „Sf. Ecaterina” din Muntele Sinai, unde a fost călugărit cu numele de Anania. Tot aici este hirotonit ieromonah, primind numele de Atanasie. În anul 1626, o veche scriere grecească arată că Atanasie Patelarie se afla în Țara Românească, unde profesa
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
și scaunul patriarhal al Constantinopolului. Sub presiunile orânduirii turce care cerea noi taxe, ierarhul a găsit sprijin și ocrotire în Țara Moldovei. Cu învoirea voievodului Vasile Lupu și cu încuviințarea mitropolitului Varlaam al Moldovei, patriarhul ecumenic Atanasie este găzduit la Mănăstirea „Sfântul Nicolae” din Galați, începând din anul 1642 și până prin 1653, când pleacă după ajutoare în Rusia. Un călător contemporan cu patriarhul Atanasie, diaconul Paul de Alep menționează că patriarhul Atanasie avea în grija sa și păstorirea credincioșilor din Brăila
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]