32,236 matches
-
echivalentul celui de Oraș Erou, pentru rezistența îndârjită din 1941. Regiunea Brest a fost locul de desfășurare a bătăliei de la Brześć Litewski, în timpul căreia orașul și cetatea sa au fost cucerite de germani în timpul invadării Poloniei. Germania Nazistă și Uniunea Sovietică semnaseră însă în 1939 în un pact de neagresiune care prevedea într-unul dintre anexele secrete ca regiunea Brest să fie cedată Uniunii Sovietice. După izbucnirea conflictului germano-sovietic, Wehrmachtal a trebuit să recucerească cetatea, de această dată de la sovietici. Germanii
Apărarea Fortăreței Brest () [Corola-website/Science/329994_a_331323]
-
orașul și cetatea sa au fost cucerite de germani în timpul invadării Poloniei. Germania Nazistă și Uniunea Sovietică semnaseră însă în 1939 în un pact de neagresiune care prevedea într-unul dintre anexele secrete ca regiunea Brest să fie cedată Uniunii Sovietice. După izbucnirea conflictului germano-sovietic, Wehrmachtal a trebuit să recucerească cetatea, de această dată de la sovietici. Germanii planificat cucerirea Brestului, care se afla pe ruta principală a Grupului de Armate Centru, în primele ore ale Operațiunii Barbarossa. În această zonă se
Apărarea Fortăreței Brest () [Corola-website/Science/329994_a_331323]
-
-i cu muniție, arme și hrană pe luptători, sau observând mișcările inamicului. Schlieper a scris în raportul său: Preotul militar Rudolf Gschöpf a scris: Pe 24 iunie, în condițiile în care zone ale fortăreției fuseseră deja cucerite de germani, trupele sovietice au reușit să se organize și să își coordoneze acțiunile sub comanda maiorului Ivan Zubaciov. El a fost secondat la comandă de comisarul politic Efim Fomin. Pe 26 iunie, o mică unitate sovietică a încercat să spargă încercuirea, dar a
Apărarea Fortăreței Brest () [Corola-website/Science/329994_a_331323]
-
fortăreției fuseseră deja cucerite de germani, trupele sovietice au reușit să se organize și să își coordoneze acțiunile sub comanda maiorului Ivan Zubaciov. El a fost secondat la comandă de comisarul politic Efim Fomin. Pe 26 iunie, o mică unitate sovietică a încercat să spargă încercuirea, dar a fost respinsă cu pierderi grele. Se crede că în această zi Zubaciov și Fomin au fost luați prizonieri. Zubaciov a fost trimis în lagărul de prizonieri din Hammelburg, unde a murit, cel mai
Apărarea Fortăreței Brest () [Corola-website/Science/329994_a_331323]
-
clar dacă aceste inscripții au fost făcute de supraviețuitorii sovietici, sau au fost făcute mai târziu în scopuri propagandistice. Maiorul Piotr Gavrilov a fost capturat pe 23 iulie. După război, el avea să fie decorat tiltul de Erou al Uniunii Sovietice. Există autori care susțin că elemente sovietice izolate au fost anihilate de germani la sfârșitul lunii august, când Hitler și Mussolini au vizitat regiunea. Singura dovadă existentă a unei rezisțe sovietice după 29 iunie 1941 este un raport cu privire la un
Apărarea Fortăreței Brest () [Corola-website/Science/329994_a_331323]
-
de supraviețuitorii sovietici, sau au fost făcute mai târziu în scopuri propagandistice. Maiorul Piotr Gavrilov a fost capturat pe 23 iulie. După război, el avea să fie decorat tiltul de Erou al Uniunii Sovietice. Există autori care susțin că elemente sovietice izolate au fost anihilate de germani la sfârșitul lunii august, când Hitler și Mussolini au vizitat regiunea. Singura dovadă existentă a unei rezisțe sovietice după 29 iunie 1941 este un raport cu privire la un schimb de focuri pe pe 23 iulie
Apărarea Fortăreței Brest () [Corola-website/Science/329994_a_331323]
-
avea să fie decorat tiltul de Erou al Uniunii Sovietice. Există autori care susțin că elemente sovietice izolate au fost anihilate de germani la sfârșitul lunii august, când Hitler și Mussolini au vizitat regiunea. Singura dovadă existentă a unei rezisțe sovietice după 29 iunie 1941 este un raport cu privire la un schimb de focuri pe pe 23 iulie cu un „Oberleutnant” sovietic și capturarea lui ulterioară. Rezistența apărătorilor fortăreței nu a afectat în mod semnificativ succesele inițiale ale germanilor, Wehrmachtul înaintând rapid
Apărarea Fortăreței Brest () [Corola-website/Science/329994_a_331323]
-
anihilate de germani la sfârșitul lunii august, când Hitler și Mussolini au vizitat regiunea. Singura dovadă existentă a unei rezisțe sovietice după 29 iunie 1941 este un raport cu privire la un schimb de focuri pe pe 23 iulie cu un „Oberleutnant” sovietic și capturarea lui ulterioară. Rezistența apărătorilor fortăreței nu a afectat în mod semnificativ succesele inițiale ale germanilor, Wehrmachtul înaintând rapid în teritoriul sovietic conform planurilor, lăsând fortăreața încă necucucerită mult în spatele liniei frontului. Luptele de la Brest nu au fost cunoscute
Apărarea Fortăreței Brest () [Corola-website/Science/329994_a_331323]
-
iunie 1941 este un raport cu privire la un schimb de focuri pe pe 23 iulie cu un „Oberleutnant” sovietic și capturarea lui ulterioară. Rezistența apărătorilor fortăreței nu a afectat în mod semnificativ succesele inițiale ale germanilor, Wehrmachtul înaintând rapid în teritoriul sovietic conform planurilor, lăsând fortăreața încă necucucerită mult în spatele liniei frontului. Luptele de la Brest nu au fost cunoscute publicului larg sovietic până în 1957. Ziaristul Serghei Smirnov a publicat în acel an cartea „Cetatea Brestului” în care el a căutat să scoată
Apărarea Fortăreței Brest () [Corola-website/Science/329994_a_331323]
-
an cartea „Cetatea Brestului” în care el a căutat să scoată la lumină poveștile apărătorilor cetății - morți în luptă sau în lagărele naziste ca și a supraviețuitorilor. În perioada poststalinistă, apărătorii cetății și fortăreața înseși au fost reabilitați, iar propaganda sovietică a contribuit la creșterea faimei celor care au luptat la Brest. S-a ajuns până acolo încât Marea Enciclopedie Sovietică să susțină că defensiva bine organizată a fortăreței a ținut pe loc timp de o lună o întreagă divizie germană
Apărarea Fortăreței Brest () [Corola-website/Science/329994_a_331323]
-
în lagărele naziste ca și a supraviețuitorilor. În perioada poststalinistă, apărătorii cetății și fortăreața înseși au fost reabilitați, iar propaganda sovietică a contribuit la creșterea faimei celor care au luptat la Brest. S-a ajuns până acolo încât Marea Enciclopedie Sovietică să susțină că defensiva bine organizată a fortăreței a ținut pe loc timp de o lună o întreagă divizie germană. Exagerările perioadei sovietice continuă și în zilele noastre, Vocea Rusiei afirmând într-un articol: „Chiar și după o lună de
Apărarea Fortăreței Brest () [Corola-website/Science/329994_a_331323]
-
la creșterea faimei celor care au luptat la Brest. S-a ajuns până acolo încât Marea Enciclopedie Sovietică să susțină că defensiva bine organizată a fortăreței a ținut pe loc timp de o lună o întreagă divizie germană. Exagerările perioadei sovietice continuă și în zilele noastre, Vocea Rusiei afirmând într-un articol: „Chiar și după o lună de lupte, cetatea Brest a rezistat, angajând o parte semnificativă a forțelor inamicului, pe care le-a epuizat În 1956 a fost deschis Muzeul
Apărarea Fortăreței Brest () [Corola-website/Science/329994_a_331323]
-
Efim Moiseevici Fomin (în ), (), a fost un comisar politic sovietic. El a devenit cunoscut pentru rolul jucat în apărarea Fortăreței Brest din iunie 1941. Fomin a fost luat prizonier și a fost executat imediat, dat fiind statutul său de comisar. Fomin s-a născut într-o familie modestă evreiască (tatăl
Efim Fomin () [Corola-website/Science/330008_a_331337]
-
ca toți acei prizonieri identificați ca fiind „complet bolșevizați sau reprezentanți activi ai ideologiei bolșevice” să fie uciși. Hitler a emis acest ordin la o întâlnire a principalilor comandanți militari în martie 1941. Hitler a susținut că războiul împotriva Uniunii Sovietice „nu poate fi purtat într-o manieră cavalerească” datorită faptului că era un război al „diferențelor ideologice și rasiale”. El a declarat de asemenea că toți comisarii politici trebuie „lichidați” fără milă, deoarece sunt „purtătorii ideologiilor opuse direct național-socialismului”. Hitler
Directivă pentru tratamentul comisarilor politici () [Corola-website/Science/330011_a_331340]
-
mulți comandanți ai Wehrmachtului au cerut modificarea ordinului pentru a îi încuraja pe soldații Armatei Roșii să se predea, Hitler a respins orice îndulcire a tratamentului aplicat comisarilor politici. Când prevederile Ordinului Comisarului au ajuns să fie cunoscute în tabără sovietică, ele nu au făcut decât să întârzie sau chiar să anuleze orice tentativă de capitulare a soldaților sovietici. Acest efect nedorit a fost folosit în apelurile repetate ale comandanților germani (de exemplu ale lui Claus von Stauffenberg) făcute la Hitler
Directivă pentru tratamentul comisarilor politici () [Corola-website/Science/330011_a_331340]
-
-Cudla (n. 1904, Mahala, Austro-Ungaria - d. 30 august 1986) a fost o țărancă română din Bucovina de Nord, cunoscută pentru că a lăsat una dintre cele mai importante mărturii scrise despre calvarul trăit în Gulagul sovietic. Ea a fost deportată împreună cu cei trei fii ai săi în Siberia, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, după ce Bucovina de Nord fusese ocupată de Uniunea sovietică. Separată de soțul și de mama ei bolnavă, pe care nu avea
Anița Nandriș () [Corola-website/Science/330012_a_331341]
-
una dintre cele mai importante mărturii scrise despre calvarul trăit în Gulagul sovietic. Ea a fost deportată împreună cu cei trei fii ai săi în Siberia, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, după ce Bucovina de Nord fusese ocupată de Uniunea sovietică. Separată de soțul și de mama ei bolnavă, pe care nu avea să-i mai revadă niciodată, a supraviețuit regimului de înfometare, bolilor și muncii într-un mediu extrem de dur, reușind să își crească cei trei fii și să se
Anița Nandriș () [Corola-website/Science/330012_a_331341]
-
și îngrijirea mamei, care rămăsese în gospodăria paternă. Mai târziu, după ce a născut, a mutat-o pe mama sa la ea. Al Doilea Război Mondial a început în septembrie 1939, la câteva zile după semnarea de către Germania nazistă și Uniunea Sovietică a pactului Ribbentrop-Molotov, al cărui protocol secret consfințea împărțirea în sfere de influență a Europei de Est. Era doar o chestiune de timp până României i-a fost prezentat Ultimatumul sovietic din iunie 1940, pe care România l-a acceptat
Anița Nandriș () [Corola-website/Science/330012_a_331341]
-
câteva zile după semnarea de către Germania nazistă și Uniunea Sovietică a pactului Ribbentrop-Molotov, al cărui protocol secret consfințea împărțirea în sfere de influență a Europei de Est. Era doar o chestiune de timp până României i-a fost prezentat Ultimatumul sovietic din iunie 1940, pe care România l-a acceptat, în speranța unei răsturnări ulterioare de situație. În consecință, administrația română a părăsit Basarabia și Bucovina, arhivele comunale fiind mutate în grabă, după cum stă mărturie cartea de memorii a Aniței Nandriș
Anița Nandriș () [Corola-website/Science/330012_a_331341]
-
1944 spitalul a fost rechiziționat de Marele Stat Major al armatei române și a fost pus la dispoziția Misiunii Aeronautice Germane în calitate de chiriaș. În 1944 spitalul Elias, considerat în mod eronat bun german, a fost preluat de o unitate medicală sovietică. În 1948 spitalul a fost trecut în rețeaua Ministerului Sănătății. În 1990 spitalul Elias a ajuns în structura Ministerului Apărării Naționale. În 1992 a fost semnat un protocol între Academia Română, Fundația Elias și MApN prin care spitalul trecea în administrarea
Spitalul Universitar de Urgență Elias () [Corola-website/Science/331035_a_332364]
-
1956. În 1957 s-a căsătorit cu artista Ariana Soreanu / Irina Soreanu, pe care o cunoscuse din studenție, și care a dezvoltat o carieră internațională în domeniul artei textile. În 1958, a vizitat mari colecții de artă modernă în Uniunea Sovietică, unde a avut posibilitatea să vadă lucrări ale lui Henri Matisse. În primii ani după studenție, Ion Nicodim a realizat un număr de opere monumentale, tapiserii, mozaicuri, ceramici, consacrându-se îndeosebi picturii. Laureat al "Premiului „Frederic și Cecilia Cuțescu-Storck”", Ion
Ion Nicodim () [Corola-website/Science/331116_a_332445]
-
care aveau să devină cunoscute ca Bătălia Angliei, germanii au schimbat abordare războiului aerian, alegând pe aceea a bombardamentelor strategice de noapte, generând un răspuns identic din partea britanicilor, care au desfășurat la rândul lor raiduri nocturne. În timpul atacului împotriva Uniunii Sovietice, Luftwaffe a cucerit în mai multe rânduri supremația aeriană pe frontul de răsărit. După intrarea SUA în război, forțele aeriene aliate au obținut superioritatea și mai apoi supremația aeriană pe frontul de vest. Cum la un moment dat și Forțele
Supremație aeriană () [Corola-website/Science/331158_a_332487]
-
a cucerit în mai multe rânduri supremația aeriană pe frontul de răsărit. După intrarea SUA în război, forțele aeriene aliate au obținut superioritatea și mai apoi supremația aeriană pe frontul de vest. Cum la un moment dat și Forțele Aeriene Sovietice au reușit să își impună supremația aeriană pe frontul de răsărit, Luftwaffe nu a mai reușit practic să intervină împotriva operațiunilor terestre aliate. După ce au ajuns să dețină superioritatea aeriană totală, Aliații au avut capacitatea să desfășoare bombardamente strategice de
Supremație aeriană () [Corola-website/Science/331158_a_332487]
-
a bucurat de supremația aeriană pentru anumite perioade de timp. Situația a variat de la paritate în anumite regiuni, la superioritatea totală a Indiei. Piloții pakistanezi zburau pe avioane americane, britanice sau chineze, iar indienii foloseau în general aparate de zbor sovietice sau vest-europene. Israel și statele arabe au fost implicate în numeroase conflicte armate începând cu anul 1948. Israelienii s-au bucurat de o superioritate aeriană substanțială pentru cea mai mare parte a timpului. În aceste conflicte, israelienii au folosit la
Supremație aeriană () [Corola-website/Science/331158_a_332487]
-
o superioritate aeriană substanțială pentru cea mai mare parte a timpului. În aceste conflicte, israelienii au folosit la început avioane britanice și franceze, pentru ca mai apoi să se doteze cu aparate de zbor americane. Arabii au folosit în principal avioane sovietice. F-86 Sabre În Războiul din Coreea, piloții coreeni care zburau pe avionul cu reacție cu aripă săgeată MiG-15 au depășit superioritatea inițială a forțelor ONU. SUA a trimis pe frontul din Coreea aparatul F-86 Sabre, ai cărui piloți au pretins
Supremație aeriană () [Corola-website/Science/331158_a_332487]