32,310 matches
-
necesitatea minciunilor, actelor de cruzime și chiar a crimelor. Ghidându-se dup] piesa lui Sartre cu același nume, filosofii moderni tind s] vorbeasc] despre necesitatea „mâinilor murdare” în politic], aceasta însemnând c] vocația pentru politic] oarecum le cere pe bun] dreptate celor care o practic] s] încalce importante standarde morale care prevaleaz] în afara politicii. Sunt multe aspecte ambigue privind ideea c] politică este o excepție de la ordinea moral], precum faptul c] m]rturiile istorice ofer] motive suficiente pentru a dori o
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
la cei care sunt prea timizi sau corecți pentru a fura. Este, de asemenea, mai bine ca cet]tenii s] nu fie judec]torii propriilor cazuri în aceste chestiuni, mai ales acolo unde poate fi invocat] violență. Conceptele de corectitudine, dreptate și bine, evocate aici, sunt cu sigurant] aceleași care opereaz] și în contextul familal sau în altele mai intime. Ceea ce afirm] Nagel despre imposibilitatea analiz]rii unui sistem de taxare că reprezentare a cumul]rii unui num]r mare de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de lider politic, ați fost responsabil pentru amestecarea națiunii dumneavoastr] într-un r]zboi nedrept, injustiție pe care ați ajuns s] o conștientizați și s] o regretați. Sunteți, astfel, responsabil pentru c] i-ați convins pe oameni s] cread] în dreptatea cauzei respective și pentru c] ați inspirat devotament pentru aceast] cauz]. În cazul în care ați comandă încetarea imediat] a conflictului, nu v-ați lovi doar de pericolul că ordinele s] v] fie nerespectate, iar masacrul s] continue pe termen
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
se numește „noncognitivism”. (Exist] diferite variante ale antirealismului: de exemplu, emotivism, prescriptivism și proiectivism. Pentru o discuție complet] despre aceste teorii, vezi capitolul 36, „Intuiționismul”, capitolul 38, „Subiectivismul” și capitolul 40, „Prescriptivismul universal”). În contrast, potrivit nihiliștilor morali, antirealiștii au dreptate susținând c] nu exist] fapte morale, dar se înșeal] în ceea ce privește elementele necesare pentru a da sens practicii morale. Nihilistul consider] c] practică moral] este o înșel]torie în absență faptelor morale, asem]n]toare cu practică religioas] f]r] credință
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de faptele fizice principale din care și rezult]. Trebuie totuși s] se r]spund] la întrebarea: cum pot fi identificate aceste fapte? Cred c] o poziție pe care a adoptat-o Ross, si pe care au atacat-o pe bun] dreptate criticii lui, face mai dificil r]spunsul la aceast] întrebare. El a acceptat p]rerea lui Hume potrivit c]reia percepțiile nu pot fi o surs] independent] a motivației. Hume a sustinut c] motivele noastre (rațiunile pentru a acționa) sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
fi fost diferit de cum ne-am simțit noi îndemnați s] action]m. Fiind pur factual], morală este privat] de orice relație intrinsec] de a dirija acțiunile într-un fel pe care criticii l-au ridiculizat cu ușurinț]. Criticii au avut dreptate s] întrebe de ce ar trebui s] ne pese de faptele morale dac] ele sunt așa cum spun intuiționiștii. Ideea c] atitudinile morale sunt legate intrinsec de comportament este foarte plauzibil]; a adopta o atitudine înseamn] doar a accepta un motiv pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
dorințe independente dac] vor s] ne motiveze și s] conteze pentru cum action]m. Întrebând de ce ar trebui s] ne pese de faptele morale despre care vorbesc intuiționiștii, acesti critici se plângeau de externalismul lui Ross. Și cred c] aveau dreptate. Este absurd s] spui c] am putea accepta o acțiune ca fiind scandalos de greșit] și totuși s] ne gândim c] acest lucru nu ne d] prin el însuși un motiv bun care s] ne rețin] de la a acționa în
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
pl]cut sunt distincte. La fel se întâmpl] și în cazul celorlalte propriet]ți cu care caracterul bun este identificat. Un argument asem]n]tor (de pe vremea dialogului Euthyphros al lui Platon) a fost expus împotriva naturaliștilor teologi. „X are dreptate” înseamn] c] „lui X îi poruncește Dumnezeu?” Deci: „Ceea ce poruncește Dumnezeu este bine” înseamn]: „Ceea ce poruncește Dumnezeu este ceea ce poruncește Dumnezeu”; laudă moral] a lui Dumnezeu degenereaz] într-o suit] de tautologii. Dar: „Ceea ce poruncește Dumnezeu este bine” nu este
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
și celorlalte cuvinte morale le lipsesc sinonimele sau parafrazele naturaliste sau amorale - cel puțin sinonime sau parafraze cu care ele sunt strict sinonime. Este demontat astfel naturalismul semantic, celelalte tipuri de naturalism r]mân intacte. Deci, naturalismul ar putea avea dreptate, în ciuda teoriilor lui Hume și G.E. Moore. Astfel, nu este deloc necesar că naturaliștii s] dep]șeasc] argumentele lui Moore și Hume susținând c] acel trebuie moral și binele predicativ (trebuie al lui Hume și binele al lui Moore) sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
și caracterul X nu ar fi analitic], în virtutea înțelesurilor cuvintelor, ci sintetic], o chestiune de fapt (empiric?). Folosind aceast] idee, R.M. Adams, un naturalist teolog încearc] s] reabiliteze teoria Poruncii Divine în etic] (Adams, 1981). A spune c] „X are dreptate” nu înseamn] c] Dumnezeu poruncește așa. Deci, „ceea ce Dumnezeu poruncește este bine” nu este o tautologie. Totuși, binele și faptul de a-ți porunci Dumnezeu sunt cam același lucru. Noi înțelegem c] anumite acțiuni sunt bune și, prin urmare, descoperim
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
o întâlnim aici este relativitatea (dup] cum se pare c] își d] seama și Anscombe). Societ]ți diferite au instituții morale diferite care susțin coduri morale diferite. Ad]ug]m adev]rul moral codurilor unor anumite societ]ți, astfel încât exist] dreptate pentru tribul X și dreptate pentru tribul Y, dar nu existe Dreptate și atât? Cum stau lucrurile în societ]țile divizate în care concureaz] diferite coduri și instituții (cum e cazul majorit]ții societ]ților din Vest)? Și ce se
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
dup] cum se pare c] își d] seama și Anscombe). Societ]ți diferite au instituții morale diferite care susțin coduri morale diferite. Ad]ug]m adev]rul moral codurilor unor anumite societ]ți, astfel încât exist] dreptate pentru tribul X și dreptate pentru tribul Y, dar nu existe Dreptate și atât? Cum stau lucrurile în societ]țile divizate în care concureaz] diferite coduri și instituții (cum e cazul majorit]ții societ]ților din Vest)? Și ce se întâmpl] cu disidenții morali? Se
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
seama și Anscombe). Societ]ți diferite au instituții morale diferite care susțin coduri morale diferite. Ad]ug]m adev]rul moral codurilor unor anumite societ]ți, astfel încât exist] dreptate pentru tribul X și dreptate pentru tribul Y, dar nu existe Dreptate și atât? Cum stau lucrurile în societ]țile divizate în care concureaz] diferite coduri și instituții (cum e cazul majorit]ții societ]ților din Vest)? Și ce se întâmpl] cu disidenții morali? Se pare c] ei nu sunt pur si
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Naturalismul conținu] s] fie o preocupare pentru declarațiile apocaliptice ale lui Moore și ale noncognitiviștilor, care au respins naturalismul (aproape prin definitie) ca fiind bazat pe erori logice. Numai timpul - și argumente suplimentare - vor decide dac] naturalismul are sau nu dreptate. Referințe Adams, R.M.: 'Divine command metaethics aș necessary a posteriori', Divine Commands and Morality, ed. P. Helm (Oxford: Oxford University Press, 1981). Anscombe, G.E.M.: 'On brute facts', 'Modern moral philosophy' și 'On the source of the authority of the state
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
acord și s] spunem că avortul este, de fapt, acceptabil din punct de vedere moral. Dar aici exist] și o a treia posibilitate. Am putea spune ceva de genul: „În ceea ce privește morală, nu exist] «adev]ruri factuale» și nimeni «nu are dreptate» sau «nu greșește». Președintele Bush își exprim] sentimentele personale despre avort și nimic mai mult. El afirm] c] acest lucru este greșit, dar acesta este pur si simplu modul în care el vede problemă. Alții nu sunt de acord, iar
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
alt r]spuns obișnuit la conflictul moral profund contrazice totuși relativismul moral în cele dou] forme majore ale sale. E vorba despre poziția universalist] sau absolutist] potrivit c]reia ambele p]rți implicate într-un conflict moral nu pot avea dreptate în aceeași m]sur] și exist] doar un singur adev]r despre subiectul în discuție. Aceast] concepție este atat de comun] încât l-a determinat pe William James s] ne numeasc] „absolutiști din instinct” (1948). Termenul „universalism” va fi folosit
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
tinerilor dintre studenții americani - deși este o exagerare), nu este ceea ce descriptiviștii încearc] s] stabileasc]. Aceștia pornesc cu scopul de a ar]ta mai degrab] c] poate exista cercetare moral] rațional], concluzii maleabile la care trebuie s] consimțim pe bun] dreptate. Naturalismul cade în relativism în felul urm]tor. Dac] sensurile cuvintelor morale sunt explicate în termeni de condiții de adev]r, atunci ceea ce va determina în cele din urm] adev]rul sau falsitatea judec]ților morale vor fi acele condiții
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Dar este doar o supoziție: unele dintre ele pot s] nu fie cele corecte. De exemplu, este corect s] gândești c] este legitim din punct de vedere moral s] m]nânci animale umane? Dac] ne îndoim c] predecesorii noștri au dreptate, suntem constrânși noi înșine s] gândim critic; dar chiar și atunci va fi la fel de bine s] fii umil și nu prea încrez]tor în sine. „Înțelepciunea vârstei” are o anumit] autoritate doar pentru c] este rezultatul gândirii foarte multor oameni
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
la crearea unei teorii morale pe deplin dezvoltate. De obicei, suntem împinși spre teoretizare de considerații pragmatice mai mult decât de c]utarea dezinteresat] a adev]rului. Suntem opriți de la această de încheierea conversației - unuia dintre noi i se d] dreptate sau suntem de acord cu dezacordul. Teoretizarea moral] apare de obicei acolo unde exist] o nis] pe care s] o umple. Dac] acest lucru este corect, atunci distincția dintre teoretizarea moral] și practica moral] este un dualism de neconceput. Cea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
faptul c] oamenii creeaz] teorie în practicile morale de zi cu zi; c] exist] limite la ceea ce pot face aceste teorii; c] sarcina lor este de a ne ajuta s] facem ceea ce este corect, mai mult decât de a avea dreptate. În acest fel, critică lor asupra concepției dominante este important] și util]. Totuși, ceea ce nu reușesc s] arate este c] ne-am decurca mai bine f]r] teorie moral]. iii. Metodele de teoretizare Dac] ceea ce am spus în secțiunea anterioar
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Credință noastr] în aceste teste este fundațional], sau credințele care sunt validate de aceste teste își câștig] credibilitatea din leg]tură lor cu alte credințe? Coerentismul și fundaționalismul au ap]r]tori puternici, si aceast] scurt] discuție nu poate face dreptate versiunilor subtile ale acestor interpret]ri. Mai mult decât atât, spațiul metodologic nu este epuizat de coerentism și fundaționalism. Multe alte variante sunt posibile. Una care pare din ce in ce mai popular] este derivaționismul. Filosofi precum Brandt sau Gauthier urm]resc s] dezvolte
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de b]rbați. În importantă ei carte În A Different Voice: Psychological Theory and Women's Development (1982), Carol Gilligan susține c] cei care au sugerat c] femeile abordeaz] problemele morale în mod obișnuit diferit fâț] de b]rbați au dreptate; ceea ce difer] este presupunerea lor despre inferioritatea și deficiență judec]ții morale feminine. Punctul de plecare în lucrarea lui Gilligan a fost examinarea lucr]rii lui Lawrence Kohlberg despre dezvoltarea moral] la copii. Kohlberg a încercat s] identifice „stadii” ale
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
c] ceilalți gândeau același lucru despre noi. Urmând exemplul R]zboiului Rece din anii ’50, putem ajunge la o alianț] de cooperare instabil], asem]n]toare st]rii noastre prezente, cu o bâz] diferit]. Dar cine poate spune dac] avem dreptate în mod absolut și dac] lumea noastr] bazat] pe principii opuse este total greșit]? Nu exist] o garanție a faptului c] procesul evolutiv ne-a imprimat un anumit mod de a gândi, care, întâmpl]tor, ține de sfera adev]rului
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
nu se bazeaz] pe valori sau principii morale. Atacul lui Marx asupra moralei nu este un atac asupra „judec]ților de valoare”, ci o respingere a judec]ților morale specifice, mai ales a celor care implic] ideea de drept și dreptate. iii. Materialismul istoric Este concepția materialist] a istoriei c]ruia Marx îi atribuie „distrugerea moralei”. Materialismul istoric trateaz] istoria ca fiind împ]rțit] pe epoci, fiecare caracterizat] în principal prin modul s]u de producție. Un mod de productie const
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
zboi al națiunilor, victoria este câteodat] posibil] numai prin sacrificiul intereselor individuale. Indivizii chemați s] se sacrifice astfel se v]d luptând pentru ceva mai important și care valoreaz] mai mult decat propriile interese; și, în acest sens, ei au dreptate, deoarece lupt] pentru interesele clasei lor. iv. Ideologia Acest lucru mai important și mai valoros este ins] rareori prezentat că interesul unei clase sociale. În schimb, o clas] formeaz] din condițiile materiale ale vietii „o întreag] superstructur] de sentimente diferite
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]