31,723 matches
-
a ei. Entropia globală a radiației într-o cavitate închisă a fost introdusă de către Ludwig Boltzmann în 1884 (vezi articolele Entropia termodinamică (exemple simple) și Entropia radiației electromagnetice). În același timp, o serie de proprietăți ale gazelor (ecuația de stare, coeficienții de difuzie, etc.) au putut fi explicate prin "teoria cinetică" a lui James Clerk Maxwell și Ludwig Boltzmann. Ipoteza centrală era că gazele sunt un ansamblu de mici sfere solide, care se supun mecanicii clasice dar în același timp au
Formula lui Planck () [Corola-website/Science/315089_a_316418]
-
studiul unui oscilator armonic "static" plasat într-un câmp electromagnetic "haotic" (într-un sens de precizat). În cursul oscilației, energia lui scade prin emisie de radiație, ceea ce poate fi privit din punct de vedere al mecanicii clasice) ca efectul unui coeficient de frecare. Aspectele legate de evaluarea acestui coeficient sunt discutate într-un articol separat, și anume la: Rezonatorul lui Planck. Câmpul electric este acela al unei superpoziții "incoerente" de unde electromagnetice incidente, pe care pentru început le considerăm polarizate paralel cu
Formula lui Planck () [Corola-website/Science/315089_a_316418]
-
câmp electromagnetic "haotic" (într-un sens de precizat). În cursul oscilației, energia lui scade prin emisie de radiație, ceea ce poate fi privit din punct de vedere al mecanicii clasice) ca efectul unui coeficient de frecare. Aspectele legate de evaluarea acestui coeficient sunt discutate într-un articol separat, și anume la: Rezonatorul lui Planck. Câmpul electric este acela al unei superpoziții "incoerente" de unde electromagnetice incidente, pe care pentru început le considerăm polarizate paralel cu axa oscilatorului: Prin „incoerență” înțelegem independența statistică a
Formula lui Planck () [Corola-website/Science/315089_a_316418]
-
distribuție corespunde asocierii fiecărei celule unui număr cuprins intre 0 și P, astfel incât suma numerelor să fie P. Există un mod simplu de a ne convinge de validitatea formulei pentru R(P,N): considerăm dezvoltarea în serie: și produsul: Coeficientul a este exact R(P,N): el este numărul de producte formula 4 cu formula 5 și astfel incât formula 6 Dar după formula lui Taylor: Calculul derivatei duce la: În acest punct, legătura între (5.9) și formula (2.2) "în spiritul
Formula lui Planck () [Corola-website/Science/315089_a_316418]
-
că "inteligența generală" extremă nu stimulează, în mod necesar, creativitatea. Ipoteza de prag" propusă de Ellis Paul Torrance susține că un grad ridicat de inteligență pare să fie o condiție necesară dar nu și suficientă pentru o creativitate superioară. Un coeficient de inteligență sau IQ "de prag" ar avea valoarea de 120, adică: ● sub IQ= 120, creativitatea este dependentă de inteligență; ● peste IQ= 120, creativitatea este independentă de inteligență. Totuși, cercetările asupra "ipotezei de prag" au produs rezultate mixte, care s-
Creativitate () [Corola-website/Science/315230_a_316559]
-
SUA, George Herman Babcock și Stephen Wilcox au conceput un cazan „care nu explodează”, cazan la care nu gazele de ardere, ci apa circula prin interiorul țevilor. Deoarece se puteau folosi diametre de țevi mai mici, s-au putut obține coeficienți de transfer termic mai buni și suprafețe, deci producții de abur, mult mai mari, iar volumul de apă care era în instalație la un moment dat era mai mic. Țevile cu diametru mic explodau mai greu, justificând afirmația inventatorilor. În
Generator de abur () [Corola-website/Science/318547_a_319876]
-
realizarea paletajului acestor turbine este actual oțelul înalt aliat, care poate fi folosit până la o temperatură de 565. Peste această temperatură, până la cca. 650 trebuie folosite oțeluri austenitice, care însă sunt mult mai scumpe și cu proprietăți fizice (în special coeficient de dilatare) mult diferite de ale oțelurilor obișnuite, ceea ce complică construcția într-atât încât devine neeconomică. Actual optimul economic pe plan mondial este situat la o temperatură maximă a aburului (temperatura aburului viu) de 535. Pentru realizarea acestei temperaturi nu
Ciclul Clausius-Rankine () [Corola-website/Science/318657_a_319986]
-
între cele două fluide este foarte bună, eventuale scurgeri putând apărea doar la îmbinarea imperfectă dintre țevi și plăcile tubulare sau în cazul spargerii țevilor. Deoarece apar diferențe de dilatare între țevi și manta din cauza temperaturilor diferite și eventual a coeficienților de dilatare diferiți ai materialelor țevilor și mantalei, îmbinările țevilor cu placa tubulară sunt solicitate și pot slăbi, compromițând etanșeitatea. Pentru a reduce aceste solicitări se pot prevedea compensatoare de dilatare, care însă fac ca mantaua să fie foarte elastică
Schimbător de căldură () [Corola-website/Science/318707_a_320036]
-
format din țevi în formă de U, fixate într-o singură placă tubulară. însă aceasta se poate uza, compromițând etanșeitatea. Astfel, țevile se pot dilata liber în manta, însă curățirea țevilor devine dificilă și în interior, nu numai în exterior. Coeficientul de schimb de căldură la curgerea unui fluid de-a lungul țevilor este considerabil mai mic decât cel la curgerea perpendicular pe țevi și depinde de viteza de curgere a fluidului. De aceea, în manta se plasează o serie de
Schimbător de căldură () [Corola-website/Science/318707_a_320036]
-
serie de șicane, care dirijează curgerea fluidului din exteriorul fasciculului relativ perpendicular pe țevi. Distanța dintre șicane oferă o secțiune de curgere care asigură viteza de curgere dorită. De asemenea, prezența șicanelor uniformizează curgerea și mărește turbulența fluidului, ceea ce îmbunătățește coeficientul de schimb de căldură. Tot ele rigidizează fasciculul de țevi. Nu este obligatoriu ca șicanele să asigure etanșeitatea compartimentelor dintre ele, proiectanții exploatând această posibilitate pentru uniformizarea solicitărilor termice și reducerea pierderilor de presiune, însă cu prețul scăderii eficienței. La
Schimbător de căldură () [Corola-website/Science/318707_a_320036]
-
a țevilor nu diferă mult de cea calculată pe interiorul lor. Cu foarte rare excepții, aceste suprafețe sunt considerate egale, ca urmare suprafața de schimb de căldură este calculată ca și când ar fi plană, caz în care formula 11. Relația pentru calculul coeficientul global de transfer termic se simplifică la: Diferența medie logaritmică de temperatură depinde de tipul curgerii. Intuitiv, cel mai simplu schimbător de căldură este cel cunoscut drept „țeavă în țeavă”, prezentat în prima figură a articolului. Peretele despărțitor dintre fluide
Schimbător de căldură () [Corola-website/Science/318707_a_320036]
-
temperatură se calculează cu relația: unde: formula 14 sunt diferențele de temperatură între fluidul cald și cel rece la capetele suprafeței, adică: Pentru orice alte tipuri de curgere este nevoie să se stabilească relații pentru diferența medie logaritmică de temperatură sau coeficienți de corecție față de curgerea în contracurent. Metoda ε-NTU (), cunoscută în bibliografia română ca metoda ε-NTC ("Număr de unități de Transfer de Căldură"), respectiv ca metoda eficienței termice, a fost propusă prima dată în 1955 de către Kays și London ca o
Schimbător de căldură () [Corola-website/Science/318707_a_320036]
-
situație, însă timpul de calcul este de câteva ori mai mare. Metoda LMTD necesită o inițializare mai îngrijită și nu este convergentă întotdeauna, dar, dacă converge, soluția se obține rapid, în mult mai puține iterații. Se folosesc în cazurile când coeficientul de convecție pe partea unuia din fluide este mult mai mic decât cel de pe partea celuilalt fluid, caz în care îmbunătățirea coeficientului global de transfer termic se poate obține prin mărirea ("extinderea") suprafeței de contact cu fluidul care are coeficientul
Schimbător de căldură () [Corola-website/Science/318707_a_320036]
-
întotdeauna, dar, dacă converge, soluția se obține rapid, în mult mai puține iterații. Se folosesc în cazurile când coeficientul de convecție pe partea unuia din fluide este mult mai mic decât cel de pe partea celuilalt fluid, caz în care îmbunătățirea coeficientului global de transfer termic se poate obține prin mărirea ("extinderea") suprafeței de contact cu fluidul care are coeficientul de convecție mai mic. Suprafețele extinse sunt recomandate pentru răcitoarele de ulei (pe partea uleiului), radiatoare pentru autovehicule, alte tipuri de răcitoare
Schimbător de căldură () [Corola-website/Science/318707_a_320036]
-
coeficientul de convecție pe partea unuia din fluide este mult mai mic decât cel de pe partea celuilalt fluid, caz în care îmbunătățirea coeficientului global de transfer termic se poate obține prin mărirea ("extinderea") suprafeței de contact cu fluidul care are coeficientul de convecție mai mic. Suprafețele extinse sunt recomandate pentru răcitoarele de ulei (pe partea uleiului), radiatoare pentru autovehicule, alte tipuri de răcitoare, condensatoare pentru instalații de climatizare (la toate pe partea aerului). Părțile care extind suprafețele, numite curent "nervuri", se
Schimbător de căldură () [Corola-website/Science/318707_a_320036]
-
prin brazare în cuptoare cu vid. În aceleași cuptoare se execută și tratamentele termice complementare: de durificare, călire, recoacere etc. Calculul schimbului de căldură printr-o suprafață nervurată se face la fel ca printr-o suprafață nenervurată, însă folosind un coeficient de schimb de căldură echivalent, dat de relația: unde: formula 30 sunt suprafața de bază, cea a nervurilor, respectiv suma lor, formula 31 este coeficientul de schimb de căldură al suprafeței nervurate, formula 32 este "randamentul nervurii", formula 33 sunt temperaturile suprafeței de bază
Schimbător de căldură () [Corola-website/Science/318707_a_320036]
-
căldură printr-o suprafață nervurată se face la fel ca printr-o suprafață nenervurată, însă folosind un coeficient de schimb de căldură echivalent, dat de relația: unde: formula 30 sunt suprafața de bază, cea a nervurilor, respectiv suma lor, formula 31 este coeficientul de schimb de căldură al suprafeței nervurate, formula 32 este "randamentul nervurii", formula 33 sunt temperaturile suprafeței de bază, a nervurii, respectiv a mediului ambiant. Deoarece temperatura nervurii variază cu depărtarea de suprafața de bază (v. fig. alăturată), randamentul nervurilor se obține
Schimbător de căldură () [Corola-website/Science/318707_a_320036]
-
a mediului ambiant. Deoarece temperatura nervurii variază cu depărtarea de suprafața de bază (v. fig. alăturată), randamentul nervurilor se obține prin integrare de-a lungul nervurii și este dat de relația: unde: unde: formula 36 este înălțimea relativă a nervurii, unde coeficientul de ponderare formula 37 depinde de forma nervurii, expresiile sale găsindu-se în bibliografie, formula 38 este conductivitatea termică a materialului nervurii, formula 39 este grosimea nervurii. În general, pentru nervuri corect proiectate, cu grosime corespunzătoare, randamentul nervurii depășește 85%, deci nervurarea mărește
Schimbător de căldură () [Corola-website/Science/318707_a_320036]
-
țevi, iar umplutura poate fi optimizată astfel încât căderea de presiune să fie aceeași în toate zonele, iar prin aceasta se evită drumuri preferențiale ale fluidelor. Spălarea alternativă a suprafeței ajută la curățirea ei și împiedică colmatarea și coroziunea. La gaze, coeficienții de transfer termic gaz-perete sunt mult mai mici decât la lichide, ceea ce necesită suprafețe de schimb de căldură mai mari. Porozitatea mare a umpluturii și suprafața de schimb de căldură mare oferită le fac ideale pentru schimbătoarele gaz-gaz. Principalul dezavantaj
Schimbător de căldură () [Corola-website/Science/318707_a_320036]
-
depășirea obstacolelor locale ("pierderi locale"). Aceste căderi de presiune trebuie acoperite de pompele sau ventilatoarele care asigură circulația acestor fluide prin schimbător. La proiectare pierderile prin frecare se pot calcula cu relația: iar cele locale cu relația: unde: formula 42 este coeficientul de pierderi prin frecare: formula 46 este coeficientul de pierderi locale, care, pentru fiecare tip de obstacol în parte (îngustare sau lărgire de secțiune, cot etc.) se scoate din tabelele din bibliografie, formula 47 este numărul Reynolds, formula 48 este lungimea pe care
Schimbător de căldură () [Corola-website/Science/318707_a_320036]
-
de presiune trebuie acoperite de pompele sau ventilatoarele care asigură circulația acestor fluide prin schimbător. La proiectare pierderile prin frecare se pot calcula cu relația: iar cele locale cu relația: unde: formula 42 este coeficientul de pierderi prin frecare: formula 46 este coeficientul de pierderi locale, care, pentru fiecare tip de obstacol în parte (îngustare sau lărgire de secțiune, cot etc.) se scoate din tabelele din bibliografie, formula 47 este numărul Reynolds, formula 48 este lungimea pe care are loc frecarea, formula 49 este diametrul hidraulic
Schimbător de căldură () [Corola-website/Science/318707_a_320036]
-
Puterea pompelor, respectiv ventilatoarelor care vehiculează fluidele se poate determina cunoscând căderea de presiune formula 53, debitul volumic formula 54 și randamentul pompei/ventilatorului formula 55: În caz că pompele sau ventilatoarele nu fac față, debitul, respectiv viteza fluidelor vor fi mai mici, ceea ce afectează coeficienții de convecție, respectiv performanțele termice ale schimbătorului. Puterea consumată de aceste pompe sau ventilatoare este unul dintre criteriile de performanță ale schimbătoarelor de căldură. Unele organe ale ființelor vii se comportă ca niște schimbătoare de căldură. De exemplu, plămânii oamenilor
Schimbător de căldură () [Corola-website/Science/318707_a_320036]
-
vechile informații. Vechile informații constau în atitudinea prezentă, iar noile informații din mesajul persuasiv. Fiecare componentă a informației vine cu două atribute- o valoare pe o scală (reprezentată de s) și o greutate (reprezentată de g). Scala se referă la coeficientul de favorabilitate alocat de receptor componentei respective. Greutatea se referă la importanța sau relevanța informației. Evaluările (valoarea pe scală și greutatea) pentru diferite componente ale informației pot fi combinate printr-o prelucrare individuală a informației în câteva moduri. Anderson a
Teoria integrării informației () [Corola-website/Science/318813_a_320142]
-
două expediții în lunile Martie și Aprilie, 1986. Intrarea peșterii de 2/1,5 m se află la o altitudine absolută de 1355m. Lungimea totală a galeriilor este de 1200 de metri, lungime aeriană de 250 de metri cu un coeficient de ramificație de 4,8. Denivelarea totală a galeriilor este de -78m. Peștera are două sectoare distincte, formate independent: Galeria Scărilor, Galeria Lacului. Galeria scărilor începe de la intrare cu culoarul de acces săpat pe o diaclază cu urme evidente de
Peștera Dâmbău () [Corola-website/Science/316007_a_317336]
-
probabilitate pentru distribuția normală cu valoarea așteptată 0 și deviația standard 1. Primele unsprezece polinoame Hermite din teoria probabilităților sunt: iar primele unsprezece polinoame Hermite din fizică sunt: "H" este un polinom de grad "n". Versiunea din teoria probabilităților are coeficientul dominant 1, iar versiunea din fizică are coeficientul dominant 2. "H"("x") este un polinom de gradul "n" pentru "n" = 0, 1, 2, 3, ... Aceste polinoame sunt ortogonale în raport cu "funcția pondere" (măsură) sau adică avem: când "m" ≠ "n". Mai mult
Polinoame Hermite () [Corola-website/Science/316296_a_317625]