4,140 matches
-
bună... Și mâncare ardelenească, mai bună, mai consistentă. Am primit și pachete de-acasă... Acolo-am stat aproape un an jumate. Tare fain o fost. Bine, Însă acolo știți ce-o fost baiul? Erau tare multe muște și ne-am Îmbolnăvit de dezinterie. Vi s-a administrat un tratament? Deci toate ne-am Îmbolnăvit și-o trebuit să vină de la București o echipă sanitară, cu medici, care ne-o adus tot felul de medicamente... Atunci apăruse ceva medicament special. Ce lapsus
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
acasă... Acolo-am stat aproape un an jumate. Tare fain o fost. Bine, Însă acolo știți ce-o fost baiul? Erau tare multe muște și ne-am Îmbolnăvit de dezinterie. Vi s-a administrat un tratament? Deci toate ne-am Îmbolnăvit și-o trebuit să vină de la București o echipă sanitară, cu medici, care ne-o adus tot felul de medicamente... Atunci apăruse ceva medicament special. Ce lapsus am... Erau așa roșii... un fel de antibiotice... Acuma nu mai țin minte
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
nu se extindă boala și-apoi, na, ne-o scăpat... Apoi tot ne-o controlat pân-am ieșit din Închisoare, să vadă dacă n-o mai rămas bacili În noi. Ăsta o fost tot necazul, muștele, de la care ne-am Îmbolnăvit. Și la un moment dat, vedem că vine iarăși: „Faceți-vă bagajele!”. Pe când noi ne simțisem așa de bine acolo la Arad. No... Ne duc la Oradea. La Oradea a fost mai rău? Păi, Închisoarea Oradea-i vestită de rea
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
numai 60 de kg... Cât ați stat la Oradea? La Oradea am stat din octombrie, noiembrie ’62, cam așa ne-o dus, până-n anul celălalt, În august, când m-am eliberat, că de-acolo m-am eliberat. Acolo m-am Îmbolnăvit de lombosciatică un timp, pe-ormă am fost scutită de muncă și am stat la cameră. După aceea m-am refăcut puțin și așa s-o terminat Închisoarea. Povestiți-mi, vă rog, momentul eliberării... Am ajuns acasă... nu vă spun
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
o jumătate de an. I-am dat și am rămas bun prieten cu el. Bine, nu ne-am mai văzut de-atunci. Da’ am stat În camera asta cam șase luni... La Pitești, la un moment dat eu m-am Îmbolnăvit de dizenterie. Și m-au izolat... Am uitat să vă spun că În prima cameră Învățasem alfabetu’ Morse și luam legătura prin calorifer cu alte camere (râde - n.n.). Așa... Și m-a prins și-am făcut 14 zâle de izolare
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
pe noi. Io am avut un corp solid, am jucat și fotbal prin tinerețe, am făcut și atletism și am rezistat mai bine decât alții. Și m-au scos după asta iar la muncă.... Tot În Balta Brăilei m-am Îmbolnăvit și de febră tifoidă. Am avut temperatură extraordinară și pă nouă inși care eram bolnavi ne-a suit Într-o dubă și ne-a dus la Constanța. Pe drum Însă io am transpirat de-am dat cre’ că cinci-șase kile
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
momentu’ de față v-a grațiat de orice pedeapsă pe care o mai aveți de făcut și, de aici Încolo, sunteți oameni liberi”. Eram două sute patruzeci și am strigat toți: „Ura! Trăiască guvernu’ Gheorghe Gheorghiu-Dej!”. Și doi s-au și Îmbolnăvit... I-a luat doctorii și i-a dus... Da’ unu’ a murit până la infirmerie... A murit de bucurie. Atuncea a fost ceva impresionant. Vă dați seama? Aveam patruzeci și cinci de ani la eliberare... Și intrasem la treizeci și unu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Epaminonda Francudi. Venirea profesorului Francudi mi-a sugerat o idee. Până cu trei zile înainte de începerea examenelor știam că examinator de limba elenă era profesorul Demarat, un profesor de o indulgență fără margini. Dar cu trei zile până la examen, se îmbolnăvește examinatorul de latină și atunci se face o remaniere în comisiune: Demarat trece examinator de limba latină și în locul său vine examinator de limba elenă Epaminonda Francudi. Pe cât era de ușor la note Demarat, pe atât era de sever și
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
grăbită ca o vîntoasă ori ca o flacără într un lan. Nu o dată se mira cum pot unele (între care și Zoița, altă vecină de-a noastră) „să se corcolească”. În privința sănătății, tata a cedat primul. De cînd s-a îmbolnăvit, în urmă cu cinci ani, una din temerile mamei a fost ca nu cumva el să moară la spital. „Doamne ferește, - îi spunea adesea -, dacă mori acolo, te taie și fac cu tine tot felul de experiențe”. De unde îi venea această
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
nuanța ironică, nici pe cea afectivă (dacă o fi fost) a frazei sale. *Expoziția lui Ion Sălișteanu i-a încîntat pe mulți dintre cei prezenți la vernisaj, printre care și pe doamna B., care mi-a declarat la telefon: „Mă îmbolnăvesc, dacă nu iau lucrarea aceea (niște flori albe în vase albastre)”. Și eu am simțit-o ca relaxantă; de altfel, cîteva lucrări se și intitulează „Golf calm”. Părerile diferă. Lui Sporici, de pildă, pictura lui I.S. i se pare superficială
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a trezit, popa a fost șocat de spectacolul propriei decăderi. De atunci, s-a pocăit și s-a îndreptat definitiv. După cîtva timp de la această întîmplare însă fratele lui N.B. a avut pierderi grele în gospodărie, apoi i s-au îmbolnăvit, pe rînd, în chip neașteptat, copilul și nevasta. A prins și el să se căiască și, prin rugăciuni, și-a redresat viața. „Astfel - conchide N.B. - am avut revelația unei puteri care întrece puterile omenești”. * Am aflat taina productivității în redactarea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
că meseria noastră mai are căutare, că publicistul nu e doar un „servitor al puterii”, o unealtă pentru propagarea insistentă a „adevărurilor” lansate de „Ministerul Adevărului”, pentru lingușirea vanităților unor indivizi (inclusiv a piticilor locali), pentru ascunderea unor rele care îmbolnăvesc ireversibil organismul societății. Da, cînd citesc „Les Nouvelles de Moscou” ale cărei pagini îmi încălzesc palmele -, întrevăd că încă mai sînt șanse la demnitate! * Deși lucrurile nu-s simple, rezist judecăților alor mei. Toți sînt nemulțumiți de mine: de ce n-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
prezența la cenaclu, iar al doilea evidențiindu-i „inițiativele editoriale”. În timp ce-i ascultam, am fost frapat de contrazicerile față de opiniile exprimate în particular. A. mi-a spus de zeci de ori pînă acum că-l consideră un „nebun” care „ne îmbolnăvește de inimă”, iar Sp. că se „lovește de el cu scîrbă” etc. Văzînd că (unul mai mult ca altul) cei doi colegi sînt binevoitori, F. a plusat, afirmînd că omologul său de la revistă e „o personalitate puternică, un om de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
lungi pe cît n-ai, / Ci te-ntinde pe cît ai!”) i se par „absolut nepotrivite”. Astea-s vremuri să-ți cauți motive de inhibiție? Cui folosesc austeritatea, „eroismul răbdării”? E ceva în care ne lăfăim? „Mîine-poimîine ai să te îmbolnăvești,și să vedem atuncea: o să-ți ridice statuie pentru că ai fost decent, corect?” Aria reproșurilor e reluată și de copii; ei au ghinionul să fie colegi cu fiii unor potentați locali, pentru care nimic nu-i imposibil. R. mi-a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
nous en féliciter et nous en réjouir.»” Dar efectul unor asemenea lecturi e că ele te fac să dorești și altceva. De aceea, conchide ziarista citată, trebuie „de préserver et de promouvoir de toutes nos forces la perestroïka”. *„Așteptarea îndelungată îmbolnăvește inima, iar dorința împlinită este pom al vieții” (Pildele lui Solomon XIII, 12). Proverbul e valabil atît pentru indivizi, cît și pentru popoare: noi (judec după sentimentele mele), cred că sîntem deja un popor de cardiaci! Frumos spus: „Simțeam că
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
69, filmul acesta făcea o întoarcere spre viața dezideologizată. Doi tineri superbi (El: bogat, viguros, impetuos; Ea: săracă, inteligentă, rafinată), studioși, nereligioși, liberi de prejudecăți sociale se iubesc la modul total. După un (prea) scurt timp însă, moartea (fata se îmbolnăvește de leucemie) îi desparte. Ceea ce face cea mai puternică impresie e integritatea și integralitatea cu care se oferă unul altuia. Fără acestea, drama n-ar mai avea pregnanța pe care o are. Filmul place atît tinerilor, cît și vîrstnicilor: primii
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
are să se afle că George Petcu a fost inițiatorul revistei „Contrapunct” (neapărută) și coautor (alături de Fulga și Octav Sargețiu) al „Manifestului Nopții Albe”. E necunoscut ca poet, pentru că a colaborat doar la reviste provinciale („Ancheta”, „Festival” etc.). După ce s-a îmbolnăvit, i-a spus lui Marin Cosmescu-Delasabar ca, în eventualitatea că are să moară, să aibă grijă de manuscrisele sale. Cum însă nici el, nu se simțea atunci prea bine și nu era sigur de viitor, i-a răspuns în același mod
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
sunt un fluture... să zbor la așa distanță, la 82 ani. Noroc că mai pot zbura... pentru nevoile casei! Îmi pare rău că nici anul acesta n-am putut vizita Fălticeniul (...). Ciuntu a fost la familie, dar tocmai s-a Îmbolnăvit acolo, (...) Încât n-a putut vizita nimic. M-a rugat să vă Smerdiakov, eroul dostoievskian. La Muzeul din Suceava, unde am fost Încadrat, o atmosferă stranie, un amestec de oameni harnici și mai puțin..., care-și cunoșteau bine interesele personale
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
pe 10 i-a Învățat. Are acum o fată Ioana căsătorită cu Învățătorul ștefan Țintilă și ea fiind tot Înv. În Com. Cristești, jud. Iași. N-a avut noroc În viață: i-a murit soția Întâi, a doua s-a Îmbolnăvit după ce a născut 11 copii și i-a crescut el singur. și tâmpiții din Comisia de gradul II, nu i-au dat gradul, că a Întârziat un ceas, că Bahluiul i-a luat puntea și a mers tocmai pe la pod
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
stare de libertate. O fată pe nume Mihail Romelia, adventistă reformistă, după cinci săptămâni de închisoare a fost eliberată provizoriu până la proces. În aceeași situație a fost și Stancu Gheorghe, adventist, care e bolnav, pensionat medical și care s-a îmbolnăvit rău în penitenciar. A fost dus la spitalul închisorii Jilava și după vreo câteva săptămâni eliberat provizoriu până la proces. Am să vă dau numele și sentințele pronunțate la cei din București: Sima Alexandru, advntist, 2 ani închisoare; Chiriță Marin, adventist-reformist
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
mici negustori, meșteșugari sau muzicanți, le-au dat uitării și au gustat din pâinea amară a industriei. Cum, necum, se obișnuiseră cu această pâine. Mai mult, au început să părăsească maghernițele igrasioase, barăcile insalubre din PFL în care și-au îmbolnăvit copiii și și-au distrus sănătatea, pentru a păși, cei care n-au putut să-și cumpere locuință proprietate personală, în așa-zisele blocuri pentru țigani, construite din nimic pentru nimic, adevărate rezervații socialiste ale mizeriei. Față de aceste așa-zise
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
dvs. care este situația dolarului, care este situația reală a prețurilor pe piețele lumii la alimente, veți vedea că abia avem cu ce ne ține zilele, să nu picăm peste fiarele cu care ne facem serviciul. Din cauza aceasta, mulți se îmbolnăvesc de stomac și alte complicații. Controalele medicale sunt doar o formalitate. Apropo, că mi-am adus aminte, îmi pare rău dacă n-ați aflat că dr. Costel Galalae a decedat de câteva luni de zile la spitalul pușcăriei. Dar la
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
române contemporane, Ion Rotaru, un universitar, se ocupă pe larg și cu relativă bună credință (dar fără să priceapă mai nimic) de proza bine cunoscutului autor al romanului la care m-am referit. Atât Florin, cât și Mircea s-au Îmbolnăvit simultan. Primul: insuficiență circulatorie cerebrală (nu mai ajunge sângele la bilă; atâta pagubă!). Al doilea: ocluzie - În popor se zice concluzie - intestinală, operată pronto. Analiza oncologică: negativă. Deci, un semiconvalescent și un convalescent slab ca un țâr vă iubesc și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
cuprinde „deceniul satanic” - ’78-’89. Am reușit cu chiu cu vai, În condițiile dificile din țară, cu finanțare Soros, să scot primul tom, la „Dacia” clujeană, unde ar urma să apară și restul. Din păcate, În vara trecută m-am Îmbolnăvit grav cu inima, sunt sub tratament și ritmul meu de lucru a trebuit să scadă și să se Încetineze simțitor, Încât nu ajung să Închei vol. II, așteptat de editură. Între timp, am fost silit de Împrejurări să las doar
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
obiectul care Îi furnizează, zilnic, șarje, porții, mesaje dinspre acest destin aflat Încă În lucru, În devenire. * Omul din fața mea n-ar fi Înțeles asemenea bazaconii. Îl Întrebasem, cândva, cum ajunsese „factor poștal”. Mi-a explicat. Fusese muncitor tâmplar, se Îmbolnăvise de plămâni. A stat mult prin spitale, a schimbat apoi profesia. Nu era ușor să cari zilnic, dimineața și după-amiaza, pe arșiță și ploaie, pe frig și străzi desfundate, geanta aceea grea, plină de ziare și plicuri. Altceva decât la
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]