48,029 matches
-
de muncă onorabil și cu un salariu, deși modic, putea să-i asigure un venit lunar. - Țin să vă mulțumesc foarte mult, domnule președinte, zise el înfierbântat de neașteptata ofertă. - Mai rămâi o clipă; am terminat audiențele și vom ieși împreună. În timp ce își îmbrăca pardesiul, îl întrebă: de ce ești așa de grăbit, tinere, să prestezi o muncă? Fiul meu, continuă el, ar sta acasă toată viața, fără nici o slujbă, s-ar plimba, ar cocheta cu fetele fără să-i pese de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
de damă se găseau mai greu, așa că țărăncile umblau goale pe sub catrința înfășurată de două-trei ori și strânsă la brâu cu bârnețul lung de câțiva metri. O întâmplare hazlie mi-a rămas fixată în minte, când mergând pe ulița pustie împreună într-o seară, îmi zise să merg mai înainte că mă ajunge ea din urmă. Trăgând cu coada ochiului, am zărit cum bunica s-a apropiat de gard în poziție puțin aplecată și cu picioarele depărtate a efectuat o micțiune
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
mai rămăsese în viață. Aveau amândouă un cult pentru băieți, purtătorii numelui de familie din generație în generație. După întoarcerea tatei din pușcărie și recăsătorirea cu mama care l-a așteptat patru ani cu statornica răbdare a Penelopei, am stat împreună și cu tanti Jeni care l-a ajutat financiar să reconstruiască din temelii casa bătrânească și să-i adauge un etaj. În timpul liceului, când pentru o palmă dată unei eleve ciufute, profesorul de franceză Mitică Axentoi s-a transferat disciplinar
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
cuțitul, nu vedeam mare lucru, dar auzeam o parte din fanteziile lor de tineri nonconformiști, evadați într-un spațiu restrâns și unde se puteau exprima liber despre ceea ce gândeau. Fiind mari iubitori de engleză, Ramiro și Dodu Istrate au intrat împreună la Facultatea de Limbă Engleză, pe care numai Dodu a terminat-o, Ramiro neputând să țină pasul cu colegii de an din cauza handicapului său fizic, cu toate că era dotat cu un scris caligrafic impecabil. Posedând calitățile unui bun autodidact, s-a
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
în regiunea sprâncenară, poate și invidios, căci ea, fiind mai ușoară, era ridicată mai des și mai sus decât mine. De atunci, am devenit mai tolerant, dar pacea familială s-a instalat cu adevărat când noi am început să mergem împreună la grădinița din centru, ținându-ne de mână, eu protejând-o de băieții cei răi, căci eram prieten cu cei de la grupa mare. În anii ei de școală primară, am fost mai mult despărțiți, Dorina mutându-se la casa bunicii
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
sunt băiat de treabă și am învățat repede să conduc. Hotărârea sa a fost de neclintit, adică, nu mai aveam voie să mă apropii de vreun utilaj staționat sau în mișcare. Coca, balaoacheșul concubin, Lala și cu mine am fost împreună de nenumărate ori la pescuit, mai ales în zilele de după diluviu când apa era mare și tulbure, permițând mrenelor să urce în amonte în bancuri ce se localizau la coturi, meandre, holboane, hătii sau șipote. Fiecare prindea mrene cu zecile
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
și chiar și peste hocean? Ocean se spune, Îl corectă mama surâzând, Îndreptându-i gulerul la cămășuță. Și când termină cu vopsitul acela? Termină când... În martie, răspunse mama, când are să se Întoarcă la noi. Iar voi o să vă jucați Împreună din nou. Da' la telefon mi-a zis că poate vine mai repede decât martie! Păi nu e În martie ziua ta?... și el vrea să vină de ziua ta, ca să sărbătorim. Băiețelul aproape că nu o mai asculta. Privea
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de fiecare dată, dezamăgit. Ani buni mai târziu, am avut o relație cu o colegă de la școală, măritată, cu copil. A fost o atracție irezistibilă. O nebunie. Povestea noastră s-a terminat foarte prost. Din cauza mea a divorțat, dar nici Împreună nu am rămas până la urmă. Roasă de remușcări, a hotărât să-și refacă familia destrămată, Însă nu a reușit. S-a retras din Învățământ, din câte am aflat, și s-a refugiat, În cele din urmă, la casa bătrânilor ei
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
o tăcere deplină (cu spatele la mine, ignorându-mă complet). Era concentrată, ordonând cu mare grijă hainele pe rafturi și pe umerașe. Apoi a ieșit impasibilă, fără a-mi arunca măcar o privire de mulțumire ori vreun salut. Ca și cum am fi locuit Împreună de foarte multă vreme, iar acum ne-am certat și ea a plecat rece În oraș. A lăsat În urmă un parfum amețitor, care răvăși toate lucrurile din odaie. Și ființa mea bicisnică, totodată. Am alergat ca un ridicol la
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
fi luat un drog ușor. Hotărâsem, doar, pe la vârsta de treizeci de ani, după „experiențele” avute, să stau departe de tot ceea ce Însemna viața cu o femeie. Să „nu mă mai bag”, cum Întărise și Valeriu În multele discuții avute Împreună pe această temă. Fără a fi din cale afară de misogin, subliniase nu o dată, cu argumente pertinente, cu tărie, că nu puteam fi decât nefericiți În preajma lor, În relațiile de orice fel cu acestea. Că trebuiau evitate, Îndepărtate. Ele erau, nu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Dacă tot va trebui să mă despart curând de hainele acestea (am hotărât să le dăruiesc cuiva, unui om nevoiaș, pentru că oricum le-am ținut prea mult În șifonier). Mi-am zis că ultimul drum va trebui să-l facem „Împreună” aici, În acest... colț de rai. Părintele Severin (care azi nu mai este) mi-a povestit odată, În mare taină, că demult (era foarte tânăr pe-atunci), Întro vară caniculară, după o ploaie răcoroasă, când Întreaga grădină se afla străbătută
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
am uitat pe vizor: domnul Stratulat, Îmbrăcat În cenușiu, cu o pălărie neagră, pe care o tot mișca În mână. Văzuse lumină și a Îndrăznit să bată, să mă Întrebe dacă am fost la priveghi (ar fi dorit să mergem Împreună). I-am spus că tocmai m-am Întors de câteva minute. Și că mă simțeam foarte obosit. A salutat politicos și s-a Îndepărtat, cu statura un pic aplecată spre Înainte și cu mersul său ticăit, de om cuminte. Domnul
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
garsonieră. Ea nu știe. Nu va ști niciodată! Voi fi foarte discret, cu aceeași atitudine pe care mi-am impus-o. De fapt, nici nu prea are cum să și dea seama de lucrul acesta. În majoritatea timpului cât suntem „Împreună”, doarme. Pe la 16 - 17 se trezește umflată de somn și dispare În baie, unde rămâne uneori și aproape o oră. De acolo iese proaspătă și plină de viață, cu mișcări agile, de om tânăr, În floarea vârstei. Machiată puțin cam
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
comun: hainele se desprind din umerașe, ca și cum puteri invizibile le-ar fi Îmbrăcat pe dată. Sacoul se-nclină ușor și invită la dans rochia neagră a Melaniei. Rochia acceptă cu mișcări fine, cu gesturi tandre, unduitoare. Încep să se rotească Împreună, pe valurile sublime ale muzicii. Fredonez din ce În ce mai tare și aplaud fascinat, urmărind spectacolul minunat de deasupra mea. Ritmul dansului crește și valsul nu mai e vals. E un iureș amețitor, incredibil. Deodată hainele dănțuitoare se desprind din vârtejul acela și
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mă fac, dragă!? Îi mărturisea Ina colegei sale, ori de câte ori avea prilejul. Ai mei nici nu vor să audă despre școala aceea sanitară... - Dacă tu ești hotărâtă, trebuie să-i convingi. Depinde numai de tine... - Eu vreau, nu înțelegi? Am fi împreună! - Dacă e numai atât, nu e de ajuns. Trebuie să ai în forul tău interior dorința de a-i ajuta pe cei aflați în suferință și puterea de a suporta scene dureroase, uneori cumplite. Să știi că și eu am
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
sunt răutăcioși și voi fetele sunteți niște proaste, conchise mama. Discuțiile lor se curmau de obicei cu o glumă și atât mama cât și fata își consumau ziua în cele mai diverse activități. Ina și Olga își făceau deseori lecțiile împreună, cu o seriozitate demnă de invidiat, situându se an de an foarte aproape de colegele lor aflate în fruntea eșalonului. Despre premianți circulau vorbe inexistente în dicționarul laudativ, spre exemplu că ar fi niște : tocilari, încuiați, bucheriști și câte altele, ori
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
învederați. Nu puteau înțelege nici în ruptul capului de ce se aflau puse sub lupă, asemenea unor eșantioane destinate unui studiu îndelungat. * A doua zi după cursuri, fetele se întâlniră la Olga acasă. Nu concepeau nici măcar în afara școlii să nu fie împreună. Și nopțile, când dormea fiecare în patul ei, li se păreau a fi prea lungi. Prietenia lor era așa de strânsă încât cele două mame intrară la idei. Bântuia printre fete o boală, se îndrăgosteau una de alta, de parcă ar
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
începu să-l răsfoiască, semn că era timpul să părăsească discuțiile laterale: - Olga, tu ai văzut ce mult ne-a dat să studiem la biologie? - Am venit să-ți spun de Geo, dar și pentru faptul că vreau să învățăm împreună. Se uită la ceas. E deja șase jumătate, eu la opt trebuie să fiu acasă, nu vreau să o supăr pe mama! - Olga, ai o mamă atât de grijulie!... - Dar severă! - Ce vei fi vrând, să-ți deschidă poarta dimineața
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
domeniul îmbrățișat. Nu lăsau să treacă însă nici o zi în care să nu acorde măcar două ore unui studiu suplimentar ce avea să le ușureze parcurgerea materiei din anul următor. Aproape în fiecare seară se întâlneau pentru a petrece timpul împreună, sub ochii grijulii ai mamelor care nu renunțaseră la tutelarea fetelor fiindcă, după părerea lor, încă nu erau destul de coapte pentru a parcurge fără impedimente drumurile vieții. * Anul al doilea fu și mai anevoios. Aproape că nu le mai ajungea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
la mare cu un băiat gentil ca Marcel, care știuse să-i umple timpul cu tot felul de atracții, era ca și cum ai găsit paradisul aici, pe pământ. Marcel transformase nopțile în zile, de la lăsarea serii până la revărsarea zorilor. Au colindat împreună toate discotecile, dezlănțuindu-se în dansuri apocaliptice. Au savurat băuturi rare, care lui Marcel nu i se păreau nici noi și nici scumpe: cu ajutorul lui, Olga a reușit să învețe să fumeze, putând să arunce cu dezinvoltură, în văzduh, în
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
inginerul tău. I-am spus însă că tu le-ai încuiat În dulap, dar mâine când vei reveni... Râseră pe seama inginerului care, în lipsă de alte ocupații aduna zâmbete, și-și promiseră să petreacă duminica în pragul căreia se aflau, împreună, ca în zilele lor cele bune... Alexandru Georgescu era un inginer cunoscut în orașul lui, deținea portofoliul care-l situa pe poziția unei notorietăți în materie. El își asumase cele mai dificile construcții ca diriginte de șantier, timpul lui fiind
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Câte nu discută lumea...!? * Cât adevăr era În informațiile lui, cât de temeinic era suportul acestora avea să afle foarte curând. George, un prieten apropiat, întâlnindu-l întâmplător la o agapă, îi strecură Între două pahare pe care le ciocniseră împreună că ar vrea să găsească o zi și o oră pentru a se descărca de o povară ce o purta de câtăva vreme. După modul insinuant în care lansase provocarea, se părea că destăinuirea cerea a fi tălmăcită în detaliu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
câtă afecțiune și câtă algebră există În acest exercițiu! Oricum, această dorință de a se dărui purta amprenta previzibilului. Alex însă refuză oferta Olgăi de a figura ca al doilea termen în ecuație. - Nu, Olga. Eu te invit să bem împreună această cafea, la masă, ca doi oameni civilizați, rezonabili și în timpul acesta vom discuta... Te rog să te îmbraci! - Ce-i cu tine Alex? Ce ai? Nu mă vrei, nu-ți plac? - Te rog să faci ceea ce ți-am cerut
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
-l să lucreze pentru el. * Alex învățase din acest examen al vieții că avea o singură cale de urmat: drumul spre grădina de suflet a Inei. Trebuia să planteze cu grijă, răbdare și mai ales cu tact florile încrederii și împreună să ocrotească aceste flori miraculoase ce puteau înflori numai încălzite de un singur soare, cel al unei dragoste sincere, adevărate. De câteva nopți la rând, Alex avea același vis, ceea ce i se părea incredibil: alerga spre un autobuz care tocmai
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
plasa aceasta intru de bună voie. Ina este o ființă pe care mi-o doresc alături de mine o viață! Nu știu exact cât loc ocup eu în această problemă! Cum dânsa este dotată și în domeniul matematicii, am certitudinea că împreună vom rezolva cele mai alambicate probleme ale vieții, își spuse el, și începu să răsfoiască procesul-verbal de recepție care conținea toate lucrările, munca lui și a oamenilor din subordinea sa de aproape doi ani. Găsi apoi și alte preocupări, încât
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]