KorAP: Find »[drukola/base=înapoi & drukola/pos=adverb]« with Poliqarp

<1 ...125 126 127 ...1110 >

27,730 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836

laudă pentru vinul lui Vică și, după a treia cană cu zaibăr de probă, se ameți atât de tare, încât îi dădu celuilalt banii cu portofel cu tot, drept plată. Dar Vică, om corect, luă patru bancnote și-i băgă înapoi în buzunar portofelul cu restul de bani, oferindu-se generos sa-i vândă și niște ouă de gâscă, foarte mari și foarte proaspete, la un preț convenabil și foarte corect, fiindcă tocmai își cumpărase un cântar nou-nouț, mult mai bun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
decât cel cu talgerul de alamă... Virgil îi mulțumi pentru bunele intenții, promițându-i să-l mai viziteze cât de curând, îl îmbrățișă și îl sărută frățește pe oibraji, apoi se grăbi să plece, fiindcă începuse să se însereze. Ajunse înapoi acasă noaptea târziu frânt de oboseală, dar mulțumit că se descurcase cu bine. Înainte de a intra în casă, mai zăbovi puțin în curte, ca să fumeze o țigară, cu ochii la cerul cerul plin de stele. Mare parte din acea iarnă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
dădu naștere la interpretări mai mult sau mai puțin subversive. Dacă toți lupii din pădurile României ar fi ieșit la drumul mare și s-ar fi aruncat asupra cohortelor de militari sovietici, care nu mai aveau de gând să plece înapoi în patria lor, care ar fi putut să fie deznodământul?... Și dacă haitele acestea de lupi le-ar fi venit de hac ocupanților care se autointitulau eliberatori, oare nu s-ar fi cuvenit ca lupul să redevină cel mai venerat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
ar fi aflat de cele întâmplate chiar din gura bătrânului pădurar, care, mai înainte de a se duce să anunțe autoritățile, poposise puțin la cooperativă, ca să dea pe gât o cinzeacă de țuică, fiindcă venise înghețat bocnă de pe drum. Când ajunseseră înapoi la pădure el, pădurarul și trei milițieni îl găsiseră acolo pe un alt pădurar, mai tânăr, păzind locul de ochii curioșilor și de eventualii intruși, cu o pușcă de vânătoare atârnată de umăr. Era, într-adevăr, o priveliște care îți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
să spună: Tovarășul ministru e ocupat și nu vă poate primi... Lăsați aici o cerere și reveniți peste o săptămână-două... Și, cu un dispreț suveran, vru să-i dea o coală de scris, dar Sever refuză, lăsând coala să cadă înapoi pe birou. Văd că dumitale îți place să pui oamenii pe drumuri! îi vorbi el pe un ton sec și acuzator. Cum îți permiți?! sări birocratul nervos de pe scaun. Ieși afară!... vociferă el, arătându-i cu mâna întinsă ușa. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
spus, părerea mea este că nu ar trebui să te agăți morțiș de serviciul ăla de la radio... Ți-o spun așa, ca prieten. N-are rost. Te-au scos de-acolo din motive politice și n-o să te mai primească înapoi, fii sigur de asta... Știi cum e cu politica la noi!... Partidul hotărăște, și cum a hotărât, așa rămâne. E bătut în cuie. Îmi pare rău, dar asta e! Eu nu pot să-i oblig să te primească înapoi, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
primească înapoi, fii sigur de asta... Știi cum e cu politica la noi!... Partidul hotărăște, și cum a hotărât, așa rămâne. E bătut în cuie. Îmi pare rău, dar asta e! Eu nu pot să-i oblig să te primească înapoi, dar aș putea să te ajut să nu mai rămâi mult timp cioclu la Belu..., mama ei de porcărie!... Am să te ajut să-ți găsești un serviciu ca lumea. Am și eu unele relații. Uite, aș putea să aranjez

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
se încruntă și refuză categoric să-i primească, cu o figură de om atins în demnitatea sa: Ce-i cu asta?! Ți-am cerut eu vreun ban, domnule?... Ce, suntem negustori?... Am spus o dată că nu trebuie. Ia-i imediat înapoi! Nu trebuie să-mi plătești nimic!... Cunoscându-l bine pe Sever, frizerul nu mai insistă, dar la plecare îi declară solemn că putea conta pe el, dacă vreodată s-ar fi întâmplat să aibă nevoie de sprijinul ori de ajutorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-mi ia mie ăștia pământul, cuscre?!... Cum să mi-l ia, dacă eu nu vreau să-l dau!!!... se oțărî omul foarte necăjit. Apucând paharul de vin cu care-l cinstise Stelian îl goli dintr-o răsuflare și-l trânti înapoi pe masă. Apoi, cu glas răgușit și repezit, el se apucă să-i spună cuscrului său cum tocmai cumpărase lângă mănăstirea Pasărea, cu Vică Scorțeanu împreună, câteva hectare bune de pământ, pe care avea de gând să facă, în asociere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
ceasul mântuirii, el, Grigore Gospodin, îi garanta cuscrului său că avea să se ducă așa, într-un suflet la sfatul popular, ca să rupă cu mâinile lui actul de donație din '52 și să-i oblige pe comuniști să-i dea înapoi pământul pe care i-l luaseră cu japca... Și, ca să fie totul cum trebuie, aveau să-l aleagă cu toții pe el, pe domnul Stelică, primar al comunei... Stelian zâmbi, surprins de ideile țăranului, dar îi atrase atenția că se cuvenea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
peniței de la tocul lui Stelian. Domnu șef..., domnu Stelică, de ce nu mă-nțelegeți? reîncepu gestionarul, cu un glas ca din butoi, potrivind coceanul de la sticla de țuică la loc cu o lovitură zdravănă de pumn și făcând-o să dispară înapoi sub tejghea. Din gâtlej îi ieși din nou un sughiț jalnic. Dacă marfa asta ar fi fost a lui nea Cutare, aș mai fi zis!... Da e marfa statului, domnu Stelică, și dacă mai pui și tu acolo, ca omu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
hol, nu răspunse și nu se arătă pentru moment nimeni și secretarul de partid, repetându-și înjurăturile, se ridică de pe scaun, ca s-o pornească în căutarea omului de serviciu. Între timp, răcorit, Ilici Vasile puse sticla pe jumătate golită înapoi pe masă și se șterse, ca un adevărat om din popor, cu mâneca costumului alb de vară la gură, plescăind din limbă mulțumit și ușurat. În clipa următoare, ușa biroului se crăpă cu un scârțâit sfios și prelung și în cadrul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
aruncându-i o uitătură chiorâșă, în care se puteau ghici resentimentele pe care i le provocase îndepărtarea vărului Marangoci de la cooperativă, ca urmare a inventarului care-i dăduse în vileag potlogăriile. Stelian se ridică în picioare și își puse pălăria înapoi pe cap, arătând că nu mai avea de ce să rămână în acel loc. Eu lucrez pentru cooperativă, domnule Girolteanu, ținu el să precizeze. Politică n-am făcut niciodată, după cum știți, și nu vreau nici de acum înainte să fac. Știu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
se uită în jur, căutând ceva. Amabil și săritor, Nichi Stelescu luă un borcan gol de pe pervazul ferestrei, ieși valvârtej pe ușă afară și, revenind peste puțin cu borcanul plin cu apă, aranjă dibaci florile în el și îl puse înapoi pe pervaz. Bravo, Nichi! îl lăudă încântată Bianca. Ești mare cât un elefant și sprinten ca argintul viu!... Fetele râseră auzind o asemenea remarcă. Dragă, sunt sprinten ca un elefant, nu ca argintul viu, c-așa m-a făcut mama

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
pânzele albe proiectul leninist-stalinist pus în operă în Uniunea Sovietică. De altminteri, dându-și pesemne seama că sărise destul peste cal și că dispariția "Genialului" de la Kremlin îl punea într-o postură nu tocmai favorabilă, Gheorghiu-Dej făcuse precaut un pas înapoi, cedând funcția supremă în partid lui Gheorghe Apostol. Chiar dacă tot el rămânea de facto conducătorul, mișcarea sa politică putea fi înțeleasă drept un semn că vremurile se mai îmblânziseră. Ca și cum tăișul ferocei lupte de clasă se mai tocise întrucâtva și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
Victore, pe fir! Bravo, frate-meu... Să știi că mi-a picat și mie fisa! Șase! îi avertiză cineva grijuliu. Vine moș Paranteză! Printre grupurile de studenți aflate pe hol se iscă oarecare agitație și unii se grăbiră să intre înapoi în sala de curs. Într-adevăr, din capătul coridorului se auzi un glas tărăgănat și foarte profesoral. Ți-a picat fisa pe dracu! Las-o jos, că măcăne, îl puse la punct Victor pe Dobrescu. Acesta își întorsese capul spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
viață de la tine, dar degeaba, așa că până la urmă m-am hotărât să-ți scriu eu. De ce o fac? Fiindcă e păcat să rămâi cu o impresie greșită despre mine. Când ne-am despărțit ultima dată, am vrut să te chem înapoi, ca să te fac să înțelegi mai bine cum stau lucrurile, și că în nici un caz nu era vorba de ceea ce ți-ai închipuit tu. Voi, tipii ăstia subțiri la minte, aveți ideile voastre fixe și imediat va supărați, dacă nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
parte la această nuntă de pomină, ținută în orășelul natal al tinerilor casătoriți, care se cunoșteau de pe vremea când erau amândoi elevi de liceu. Dar tu, bătrâne? îl întrebă Nichi Stelescu pe Victor la întoarcere, în trenul care-i aducea înapoi la București, bătându-l amical cu palma pe umăr. Când îți punem pirostriile pe cap?... După următoarea ascensiune în Bucegi! răspunse în locul său amicul Tase de la politehnică. Ba eu cred că după următoarea ascensiune la Carul cu Bere! supralicită Paulică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
cu bizară nepăsare din umeri. Poate-o fi fost vreun manipulant nou, care nu cunoaște bine traseul!... Răspunsul în doi peri al celuilalt i se păru destul de nelalocul lui, dar nu mai comentă nimic. Traversară bulevardul și o luară împreună înapoi, spre universitate. În loc sa se mai lumineze, cerul se mohorâse și mai tare și totul de jur împrejur era învăluit într-o ceață alburie și înecăcioasă. Am făcut-o pe mahmurul, ca să nu se prindă cineva unde mergem..., se porni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774

mult după aceea au început să curgă, pe șoseaua care trece nu departe de gospodăria lor, coloane de soldați. Treceau cântând "infanteriștii" cum li se spunea soldaților care mărșăluiau : "As'noapte la Prut Războiu-a-nceput Românii trec dincolo iară Să ia înapoi, prin arme și scut Pământul furat în astă vară..." Mărșăluia și el desculț pe cărarea ce dubla drumul. Mărșăluia și saluta soldații veseli, cu flori la baionetă și care se opreau să bea apă din ulcioarele întinse de femei. Cântecul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
căutam decât chipul lui. Eram obsedată de gândul că este foarte posibil să îl găsesc printre răniți. Mutilat, estropiat, îl doream oricum, numai să îl știu în viață. Dar în locul lui veneau știri tot mai rele de pe front. Nemții dădeau înapoi, zeci de mii de ostași români căzuți la datorie. Bătăliile de la Odesa, de la Cahul, ecoul marii bătălii de la Stalingrad... Răniți, tot mai mulți răniți, nemți și români de-a valma. Apoi o tăcere de moarte de câteva zile după care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
mătușa Olga au redevenit umbrele triste, apatice, absente, care fuseseră la aflarea executării celor șase bărbați ai familiei Cozmei. Le vedeam numai seara când așteptau, îngenuncheate, la ușa lui Gerhard căruia îi sărutau mâinile și îl implorau să îl aducă înapoi pe Vasili. În atmosfera asta de tristețe apăsătoare m-am apropiat mai mult de Gerhard. Am simțit, aproape palpabilă, slăbiciunea lui de bărbat care se voia imperturbabil și autoritar. I-am ghicit neputința dată de condiția lui de deținut. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
a rămas pironită în pământ. În schimb Minodora m-a privit drept în ochi cu semeție și mi-a spus în limba română : "Nu te îngrijora, mamă ! Au promis că în câteva ore, până la lăsatul serii, mă va aduce mașina înapoi. Vreau să îl văd pe fratele meu, vreau să stau de vorbă cu Vasili !" Gerhad a intervenit cu o voce care parcă venea din mormânt: "Pot să o însoțesc și eu ? Aș vrea și eu să îl întâlnesc pe Vasili

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
de tandrețe și încurajare. Avea încă încredere în oameni. Nu știa, era prea tânără ca să știe, că printre oameni sunt atât de multe bestii. În așteptarea serii, am făcut de zeci de ori drumul de la baraca noastră la poartă și înapoi de parcă astfel puteam să grăbesc reîntoarcerea Minodorei. Când noaptea s-a lăsat, am simțit o mână punându-mi pe spate o pufoaică ; Gerhard mi se alăturase și am făcut același du-te-vino, fără să schimbăm o vorbă, până la miezul nopții când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
și am adormit aproape imediat. În zorii zilei următoare, Gerhard a încălecat unicul cal al spitalului și a luat drumul spre Cingaly unde se găsea și o secție a "Gumzakului". Toată ziua am bătătorit din nou drumul până la poartă și înapoi. Spre seară Gerhard s-a întors, mai înnegurat decât plecase, și i-am scos cu greu câteva cuvinte din gură : "Cu greu am pătruns la căpitanul-comandant Antonov, care mă cunoaște. Mi-a spus că mai marii lui, cei doi colonei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]