5,491 matches
-
și observați din ce a crescut: din ispășire solidificată. Întâia lacrimă a lui Adam a urnit istoria. Picurul acela sărat, transparent și infinit concret este primul moment istoric, iar vidul lăsat în inima sinistrului nostru strămoș, întîiul ideal. Încetul cu încetul, oamenii, pierzîndu-și darul plânsului, au înlocuit prin idei lacrimile. Cultura însăși nu e decât imposibilitatea de a plânge. Există o oboseală substanțială, în care se adună toate oboselile zilnice și care ne depun fără ocol în mijlocul Absolutului. Umbli printre oameni
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cineva să-mi ieie locul în această săhăstrie, căci sunt bătrân și poate curând să-mi bată ora mîntuiriei. Vină tu, dar numai după ce voi muri... pe cât trăiesc scutește - mă și tu. Am trebuință de singurătate. Bătrânețea este o moarte înceată, ce încet bate inima mea acum, ce iute bătea înainte de 60 de ani... Lume, lume! Și într-o zi va bate din ce în ce mai încet, apoi va înceta, căci s-a sfârșit undelemnul candelei. Știu că n-am să simt c-am
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
voluptoasă lumină. El o privea mereu. Apoi își întinse el mai întîi mâna și apucă încet mânuța ei fină și rece. Ah! gândi, și un ce nemaisimțit îi trecu prin inimă... ah! cum îmi place acum. Acum se lipi cu-ncetul de chipul ei mlădios și ușor și, aplecîndu-și gura la urechea ei, îi șopti lin, deși cu glasul plin de înfocare: - Privește la lună, luna mieze - nopții - frumoasă ca un copil de patrusprezece zile și - rece... Nu simți tu c-
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
și voluptoasă lumină. El o privea mereu. Apoi își întinse el întîi mâna și apucă încet mânuța ei fină și rece. Ah! gândi, și un ce nemaisimțit îi trecu prin inimă... ah, cum îmi place acum. Acum s-apropie cu-ncetul de chipul ei mlădios și ușor și, aplecîndu-și gura la urechea ei, șopti lin, deși cu glasul plin de înfocare: - Privește la lună, luna mieze - nopții... frumoasă ca un copil de 14 zile și rece... Nu simți tu c-a
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
vrea ca cineva să-mi ieie locul în această săhăstrie, căci sunt bătrân și poate curând să-mi bată ceasul mîntuirei. Vină tu, dar numai după ce voi muri... pe cât trăiesc scutește - mă. Am trebuință de singurătate. Bătrâneța este o moarte înceată, ce încet bate inima mea acum, ce iute bătea înainte {EminescuOpVII 159} de 60 de ani... Și într-o zi va bate din ce în ce mai încet, apoi va înceta, căci s-a sfârșit untdelemnul candelei. Știu că n-am să simt c-
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cineva să-mi ieie locul în această săhăstrie, căci sunt bătrân și poate curând să-mi bată ora mîntuirei. Vină tu, dar numai după ce voi muri... pe cât trăiesc scutește - mă și tu. Am trebuință de singurătate. Bătrânețea este o moarte înceată, ce încet bate inima mea acum, ce iute bătea înainte de 60 de ani... Lume, lume! Și într-o zi va bate din ce în ce mai încet, apoi va înceta, căci s-a sfârșit undelemnul candelei. Știu că n-am să simt c-am
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
voluptoasă lumină. El o privea mereu. Apoi își întinse el mai întîi mâna și apucă încet mânuța ei fină și rece. Ah! gândi, și un ce nemaisimțit îi trecu prin inimă... ah cum îmi place acum. Acum se lipi cu-ncetul de chipul ei mlădios și ușor și, aplecîndu-și gura la urechea ei, îi șopti lin - {EminescuOpVII 174} deși cu glasul plin de înfocare: Privește la lună, luna mieze - nopții - frumoasă, ca un copil de paisprezece zile și rece... Nu simți
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
la gât cu o cordeluță roșie. Femeia răzimată de stâlp era atât de albă încît părea o statuă și una cu stâlpul. Apoi deodată șezu. Luă copilul în poală și buzele ei vinete surâseră - ea [îi] vorbea lin cu glasul încet, uimit și nebun: - O, steaua mea, îngerul meu, frumosul meu înger, ascultă, ascultă. Pentru templul Sionului căzut în ruină, pentru zidirile Ierusalimului p[e] cari le-au dărâmat, pentru mărirea poporului lui Israil, pentru regii lui pe cari - i desprețuiră
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
aur... sunetul creștea nu în mintea, ci în inima lui. Din ce [în ce] mintea i se ilumina... i se părea că lada de creieri * este o sală frumoasă plină de flori și oglinzi, dar fără lumină încă... o muzică înceată trecu prin sală, ciudată și dulce, și el simțea ființe trecând prin sală, fete în haine albe... cu suflarea lor caldă și cu pieptul plin, și bărbați strîngîndu-le de mâni și șoptindu-le de amor... Era o lume de semiîntunerec
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
pereți se zugrăveau șters și neclar în semiîntunericul luminei de lună. Pe-un jeț lângă fereastă ședea o fata naltă și palidă, care la intrarea lui își întoarse uimită* capul... El s-apropie de ea... - Voi sînteți, Signor? zise ea încet... ședeți în fața mea... am să vă istorisesc multe... Ochii ei mari și întunecați purtau în ei o durere fără de lacrimi... Uscăciunea lor teribilă trada disperarea. - Vorbește, copila mea. - Signore... familia mea m-a destinat să vă fiu soție... și trebuiesc
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
îl făcea pe bătrân să se-nfășure-n mantaua lui... El nu zicea nimic... dar ei nici observau prezența unui om viu... Părea că el e mort sau că nu e de fel și numai ei sunt. Apoi vorbele lor deveniră din ce în ce mai încete, mărunte, țăndărite... ei povesteau de păreai a auzi glasuri de babe noaptea pe prispă... povești în care se desfășura înaintea sufletului auditorilor toată istoria cavalerismului Spaniei... și tot mai molcom, mai molcom auzea bătrânul glasurile lor șoptitoare, până ce nu mai
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
se strâmba parecă la el.. "Ce te strâmbi, gândi el mânios. Ca și când eu nu știu că ăsta-i sfârșitul omnipotenței omenești? -- Simțiri întunecate îi turburau pieptul... O imensitate de dorințe îi mișca inima și toate... toate realizabile. - Ah, zise el încet... lume, am prins colțul fericirii în mână... Am aur, și de-aș zice de o mie de ori aur, n-aș ști încă bogăția ce o am în puterea mea... Și ce nu poți cumpăra cu acest metal strălucit, în
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cu această răceală și cruzime de inimă... El ieși... Ea rămase-n fața portofoliului deschis... Mînele ei tremurau, ochii îi străluceau c-o lumină avară... Ea băgă portofoliul în sân... Ieși... Marchizul reintră în odaie... - S-a dus, zise el încet... O, aur... totuși nu poți orice. Părerea amorului doar... Amorul nu!... Să vedem amiciția... Mâne orașul va ști că sunt un cerșetor... Un cerșetor bătrân înamorat de chipul unui angel... A doua zi îi veniră o mulțime de scrisori... femeile
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
stă și pământul se-nvîrtește... el va găsi-o irațional, paradox, contra minții sănătoase... Spune-i că stelele sunt tot atâtea lumi... el va găsi-o paradox. - Dar cu toate acestea e adevărul. - Adevărul? Cum vrei... Cum dispar, cum devin pe-ncetul nepipăite chiar teoriile mișcării când presupunem ceea ce ni se impune de sine... că spațiul e nemărginit!... Unde-i mișcarea când spațiul e nemărginit?... Pământul a făcut o bucată... Bine... Deasupră-i și dedesuptu-i a rămas tot atâta spațiu, căci e nemărginit
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ieșit din coaja naturei cumcă soarele stă și pământul se-nvîrtește... el va găsi-o irațional, paradox, contra minții sănătoase, spună-i-se că stelele sunt atâtea lumi - el va găsi-o paradox. Dar vorbind drept... cum dispar, cum devin pe-ncetul nepipăite chiar teoriile mișcării noastre *, când presupunem, ceea ce ni se impune de sine,... că spațiul e nemărginit... Unde-i mișcarea când spațiul e nemărginit?... Pământul a făcut o bucată. Bine. Deasupra-i și dedesuptu-i a rămas tot atâta spațiu, căci
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
vro întrerupere sau iregularitate, pe când, din contra, în pulsațiunea și în bătăile inimei sale se-ntîmplau foarte des iregularități. Fie cauza aceasta, fie altele la mijloc, dar de la [o] vreme încoace Ioan, care avuse o memorie splendidă, începu s-o piardă încetul cu-ncetul. Astfel s - a-ntîmplat că-ntr-o seară, voind să scrie o epistolă unei fetițe blonde, pe care o iubea cu credință de 16 ani și mai bine, să-i uite cu totul numele fetei. A deschis un dicționar
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
sau iregularitate, pe când, din contra, în pulsațiunea și în bătăile inimei sale se-ntîmplau foarte des iregularități. Fie cauza aceasta, fie altele la mijloc, dar de la [o] vreme încoace Ioan, care avuse o memorie splendidă, începu s-o piardă încetul cu-ncetul. Astfel s - a-ntîmplat că-ntr-o seară, voind să scrie o epistolă unei fetițe blonde, pe care o iubea cu credință de 16 ani și mai bine, să-i uite cu totul numele fetei. A deschis un dicționar de nume
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ca un Vodă, căci, dacă cunoaște cineva mai de-aproape viața din curțile boierilor mari, acela va trebui să conceadă că ei știau a cristaliza împrejurul lor un fel de curte, compusă din boierănași sărăciți cari, slujind, își recâștigau pe-ncetul o avere din care să poată trăi fără grijă, din rude scăpătate, însă pline de deșertăciune, cari trăiau pe sama vărului avut, din refugiați străini - poloni, unguri sau nemți - cari, mai la velință mai la gospodărie, mai în cancelaria domeniilor
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
puterea. Au format Republica. Alături de alți indici, aceste declarații atestă că răspîndirea de care vorbeam a fost reală. Psihologia mulțimilor a pătruns la fel de profund și-n alte medii. Să începem cu mediul militar. Multe dintre armatele lumii l-au studiat. Încetul cu încetul ea a devenit parte integrantă a practicii și doctrinei lor. La începutul secolului, teoria lui Le Bon era predată la Școala de război de către generalii Bonal și Maud'huy, printre alții. O serie întreagă de militari s-au
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
format Republica. Alături de alți indici, aceste declarații atestă că răspîndirea de care vorbeam a fost reală. Psihologia mulțimilor a pătruns la fel de profund și-n alte medii. Să începem cu mediul militar. Multe dintre armatele lumii l-au studiat. Încetul cu încetul ea a devenit parte integrantă a practicii și doctrinei lor. La începutul secolului, teoria lui Le Bon era predată la Școala de război de către generalii Bonal și Maud'huy, printre alții. O serie întreagă de militari s-au declarat discipolii
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
pînă ce el cade în capcană. Marile ceremonii și manifestații somptuoase sînt în același timp scene de seducere ale conducătorului de către mulțime și inversul lor. Pe de altă parte, devenind conștient de raportul de forțe, de limitele sale, copilul renunță încetul cu încetul să aibă acel tată sau (acea mamă) pentru a avea tatăl, pentru a-l interioriza și a deveni ca el. În acest scop, se străduiește să-i semene pe cît poate. Încearcă să-i fie identic lui precum
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
el cade în capcană. Marile ceremonii și manifestații somptuoase sînt în același timp scene de seducere ale conducătorului de către mulțime și inversul lor. Pe de altă parte, devenind conștient de raportul de forțe, de limitele sale, copilul renunță încetul cu încetul să aibă acel tată sau (acea mamă) pentru a avea tatăl, pentru a-l interioriza și a deveni ca el. În acest scop, se străduiește să-i semene pe cît poate. Încearcă să-i fie identic lui precum o picătură
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
familia"412 și că a suferit din acest motiv. Iată de ce, spune el, "în acea perioadă a vieții, atît de veselă pentru ceilalți copii, eram răutăcios, întunecat, nesăbuit, într-un cuvînt, sclav, în cel mai rău sens al cuvîntului și încetul cu încetul am început să am sentimentele acestei stări"413. Mulți copii au suferit încercările acestei închideri înainte de epoca contemporană. Unii le trăiesc și în zilele noastre. Evidențiez acest aspect al identificării întrucît se cuvine să vedem că ea nu
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
și că a suferit din acest motiv. Iată de ce, spune el, "în acea perioadă a vieții, atît de veselă pentru ceilalți copii, eram răutăcios, întunecat, nesăbuit, într-un cuvînt, sclav, în cel mai rău sens al cuvîntului și încetul cu încetul am început să am sentimentele acestei stări"413. Mulți copii au suferit încercările acestei închideri înainte de epoca contemporană. Unii le trăiesc și în zilele noastre. Evidențiez acest aspect al identificării întrucît se cuvine să vedem că ea nu este doar
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
unei suite romanești de tați, adesea scăpată din frîu, dezvoltă în același timp un imaginar hrănit din vise diurne și simțul critic al copilului față de cei mari. "Dar, pe măsură ce are loc dezvoltarea intelectuală, copilul nu se poate împiedica să descopere încetul cu încetul, cărei categorii îi aparțin părinții. Învață să cunoască alți părinți și să-i compare cu ai săi, dobîndind astfel dreptul de a pune sub semnul îndoielii calitatea unică și incomparabilă pe care le-o atribuie. Incidente mărunte din
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]