4,058 matches
-
aparte, în lumina soarelui de vară... În mijlocul câmpului, o floarea soarelui aștepta liniștită, privind parcă spre înaltul cerului... Trecând pe lângă ea, am auzit o voce limpede, înălțându-se printre valurile de căldură ale câmpului la ora de arșiță a amiezii. Încotro mergi? Am privit spre flăcările galbene-aurii ale coroanei florii și m-am întrebat, cu mirare, dacă vorbise ea sau altcineva. Tu m-ai întrebat? Care ”tu”? Tu. Floarea soarelui. A, eu. Da, sigur că te-am întrebat. Dacă ai apărut
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
galbene-aurii ale coroanei florii și m-am întrebat, cu mirare, dacă vorbise ea sau altcineva. Tu m-ai întrebat? Care ”tu”? Tu. Floarea soarelui. A, eu. Da, sigur că te-am întrebat. Dacă ai apărut pe-aici și mergi undeva, încotro mergi? Înspre arborele universal... înspre adevărul absolut. Așa... asta e chiar interesant... dar eu credeam că mergi spre soare. Cred că soarele e tot în direcția aceea, mi-am dat eu cu părerea. Acolo unde merg eu, sigur e soare
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
în orice moment, tu știi cel mai bine unde e soarele. Tu ești copilul luminii lui... de aceea, celelalte plante se adună în jurul tău și te admiră. Și poate de aceea am trecut și eu pe-aici. Pentru că tu știi încotro e soarele, tu o să-mi arăți încotro să merg și eu. Eu anunț prezența soarelui, acum știu sigur că așa este, s-a bucurat ea. Dacă vrei să ajungi la soare, mergi drept înainte, soarele e deasupra și va fi
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
bine unde e soarele. Tu ești copilul luminii lui... de aceea, celelalte plante se adună în jurul tău și te admiră. Și poate de aceea am trecut și eu pe-aici. Pentru că tu știi încotro e soarele, tu o să-mi arăți încotro să merg și eu. Eu anunț prezența soarelui, acum știu sigur că așa este, s-a bucurat ea. Dacă vrei să ajungi la soare, mergi drept înainte, soarele e deasupra și va fi în fața ta în câteva ore. Am pornit
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
semn sau un răspuns. Mi se părea că aveam posibilul în fața mea, separat și modificat de sticla imposibilului. Era ceva incorect. Era nedrept. Era aiurea... De ce stai aici? a vorbit imaginea incompletă a Libertății de dincolo de una dintre ferestre. Dar încotro s-o pornesc? Oriunde. Oriîncotro ai de ajuns. Voiam să ajung la fluviul de lumină, la arborele universal, la Libertatea absolută. Și nu ți-ai dat seama? Degeaba cauți, degeaba așepți. Nu-i aici acel fluviu, nici acea libertate. Aici
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
acea libertate. Aici sunt doar fragmente dintr-un întreg. Ferestrele astea nu-ți arată adevărul complet. Lumina este dincolo de geamuri... Unde? E imposibil să ajung la ea. Ar trebui să-ți urmezi gândurile. Aparținând arborelui universal, tu știi mai bine încotro ai de mers. În plus, aceste fragmente de lumină reflectă în mare parte ceea ce tu vrei să vezi... Esența a ceea ce cauți este dincolo de ele. Și pornește de la tine. De aceea, nu vei găsi în ele adevărul absolut, ci în
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
depărtării, alături de fluviul sclipitor... maluri și vârfuri de stânci nesfârșite se amestecau în fața mea ca într-un vârtej infinit de galaxii, sori și ramuri de drumuri... pe o stâncă a unui munte am zărit un felinar prăfuit care aștepta răsăritul. Încotro zbori? a strigat spre mine flacăra de dincolo de sticlă, din colțul său. Încolo, i-am răspuns arătându-i orizontul. Ia-mă și pe mine încolo, poate mă aprind din nou... Dar poate ai alt drum? Oriîncotro aș merge acum, e
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
Era liniște și pace la acel etaj senin... Ce importanță ar fi avut dacă eram doi sau un număr infinit? Ușile invizibile apăreau și dispăreau în seninul albastru al adevărului din acel moment... unicul adevăr valabil, etajul. Și mai departe încotro o luăm? a zis alergătorul la un moment dat. Vom vedea... să mai așteptăm, trebuie să apară un indiciu, deși Libertatea a spus că nu există indicatoare aici. Însă întotdeauna apare un semn, un indiciu, o idee... În clipa următoare
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
e. Iar unde apare steaua este și soarele. Hai acolo! Ușile astea arată la fel. Dacă s-a reflectat doar lumina de la una la alta și steaua a trecut de fapt în altă direcție, în altă parte, mai încolo?... Atunci încotro mergem de fapt? M-am gândit câteva clipe, ezitând în fața multitudinii de uși ireale care apăreau și se topeau în aer. Am decis apoi pe loc, fără să mai aștept o revelație a adevărului care oricum n-avea să se
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
unde am ajuns acum? O să afli fără să-ți spun eu... Și a părut să se îndepărteze, imaginea ei lăsând în urmă doar perdeaua goală, fluturând aiurea în fața ferestrei. Stai! am strigat eu spre ea. Vino cu mine, arată-mi încotro s-o pornesc. Încă n-ai înțeles că voi fi întotdeauna alături de tine, chiar dacă nu mă vezi mereu? În plus, n-ai nevoie să-ți arăt eu direcția. Mai stai o clipă, am rugat-o. Încă n-am ajuns la
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
știu, a zis ea ridicând din umeri. Mai aștept... Atunci o las aici, dacă o să vrei să vii, i-am propus și am lăsat harta acolo. Am decis să pornesc pe scări, să aflu unde duceau, deși nu se vedea încotro se îndreptau, părea un tunel subteran. După un timp în care am coborât la nimereală, pășind pe treptele întunecate, prin tunelul răcoros, scările s-au terminat și am continuat să merg pe un drum pietruit, prin beznă. Când nu se
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
roata eterică a mișcării luminii... un cerc invizibil ce anunță întotdeauna infinitul vieții. Aceasta este o veste bună, cu certitudine... Hai cu noi, mi-au spus culorile când le-am întâlnit în apropierea arborelui, gata să o pornească în sus. Încotro mergeți voi? le-am întrebat. Noi nu mergem, noi înaintăm... noi alunecăm, noi existăm, ne schimbăm și ne transformăm, ne mișcăm mereu, repede repede, vezi? Drumul nostru e schimbarea. Viața este mereu o nouă schimbare. E mai bine să vii
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
mereu, repede repede, vezi? Drumul nostru e schimbarea. Viața este mereu o nouă schimbare. E mai bine să vii cu noi. Cu noi vei găsi orice dorești, a spus rozul. Orice ai visat vreodată. Fără noi, nici speranța nu știe încotro s-o ia, a spus galbenul. Noi aducem direcția. Dacă vii cu noi, e sigur că ți se va schimba viața, a zis verdele. Vei fi viu și nou. Orice schimbare a vieții înseamnă a avea curaj. Fără curaj, e
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
neliniștiți din cauza relei faime a insulei, din cauza serii care se lăsa. Cineva repetă că zeii îi respingeau. Nu reușiră să ajungă pe insulă. Toată noaptea, corăbiile se legănară pe marea întunecată, marea violentă a lui Poseidon, și oamenii nu știau încotro îi împingeau vânturile Aquilones. În zori, văzură în apropiere linia coastei și, în ceață, un munte acoperit de păduri de pini. — Muntele Ida, spuse Zaleucos. Vântul se potolise, iar ei înaintau pe apă, care se umfla în ultimele valuri mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
voit să lase. Palatul fusese abandonat de decenii, jefuit, purtând urmele unui vechi rug. Poarta cea mare și ferestrele erau zăvorâte. Nu se vedea nimeni și era cu neputință să intri. Zgomotele imensei Alexandrii se pierdeau în apă. Cine știe încotro se îndreptaseră, în acea lungă liniște ireală, gândurile pline de frământări, poate resemnate, poate pentru prima oară filosofice, ale lui Marcus Antonius, omul care visase pașnicul regat al Aegyptus-ului, dar pierduse, iar acum aștepta doar ca dușmanul său, implacabil până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Numai împăratul trecea pe acolo călare, împreună cu puținii oaspeți pe care-i îngăduia. În partea dreaptă a atriului era o scară încărcată cu statui de marmură; și ea se pierdea acolo sus, într-o curbă largă, încât nu puteai bănui încotro duce. Dădea senzația unei intangibilități olimpiene, care îl intimida pe vizitator. Pentru Gajus însă - care, în adolescență, văzuse edificiile și templele suveranilor din Aegyptus -, singura emoție, ca o lovitură de pumnal, fu aceea că lui, fiul lui Germanicus, i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
o ajuți: „Ți-ai făcut rău?“. Râde ca le petit prince; te-a „prins“, s-a prefăcut, a vrut să te păcălească, să te prindă În vreun fel, să te facă să-i dai atenție. Râzi și tu, n-ai Încotro. Acum, strigă la colegele ei cu voce groasă de șantan, le Înjură pe Mariana și pe Angela: „Bă boarfelor, voi nu vedeți că ăștia din grupa noastră sunt stătuți, s-au jigărit ca vai de ei. Ce-așteptați? Săriți pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
repede ceva material la dispoziție, preferabil adus de o persoană în care avea încredere, cum era Amelia Sachs. - Sachs? se auzi vocea lui Sellitto. Sachs privi spre locul de unde auzise vocea. - Mă întrebam, continuă acesta. Dacă tot nu avem habar încotro a luat-o criminalul, nu crezi că ți-ar folosi niște întăriri? - Nici vorbă, fu răspunsul ei, mulțumindu-i în gând că i-a adus aminte de faptul că nimeni nu reușise să dea de urma suspectului și că acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
față a celeilalte mașini, făcând-o să se rotească de două ori și să se izbească violent de bordură chiar în dreptul grupului de adolescenți temerari. Asta îi făcu pe cei patru puști să ia atitudine și să se împrăștie care încotro. Sachs fu nevoită la rândul ei să se ferească și ateriză în genunchi resimțind o durere surdă, dublată de artrita care își făcea simțită prezența. Automobilul se oprise la câțiva pași de ea cu spatele, după ce lovise năprasnic și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
din ambele direcții. A dispărut din raza mea vizuală, dar îi auzeam pașii îndepărtându-se de mine pe partea mea de stradă. M-am relaxat un pic și m-am aplecat în față să privesc afară din gang ca să văd încotro se îndrepta: fără Chipstead în drum, aveam să mă simt mai ușurat așteptând-o pe Stacey. Când capul mi-a ieșit din cadrul sigur al ascunzătorii mele soioase, s-a întors și s-a uitat drept la mine. N-o să știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
site dacă l-ar vedea pe acest Russell: tot frumos, e-adevărat, dar îngâmfat și plictisitor peste măsură. Tocmai terminase de povestit despre angajamentul unui jucător de baseball când au intrat pe aleea din fața casei. Părinții ei n-au avut încotro și s-au stabilit în Greenwich în anii ‘80 când a murit bunica lui Leigh, lăsând casa părintească unicului ei fiu. Pe atunci tatăl lui Leigh era doar junior editor, iar mama ei abia terminase facultatea de drept, așa că șansa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
atunci cine? În niciun caz viitorii părinți ai acestui copil, care cu siguranță vor fi mult prea ocupați să aducă pe lume copiii altora și nu să caute cele mai noi, mai haioase și mai frumoase lucrușoare. Da, n-avea încotro. Dacă vroia să arate ce poate, atunci acesta era momentul. S-ar ridica la înălțimea inscripției de pe tricou și ar fi cea mai bună mătușă din câte există. Și cine știe? Poate că într-o zi va folosi aceste lucrușoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
în oraș în zece minute sau chiar mai puțin. De data asta își făcuse tema. — Oh, mi-ar plăcea foarte mult, Dean, dar sunt foarte ocupată în weekendul ăsta. Era un efort supraomenesc să spună cuvintele astea, dar n-avea încotro, avea o relație monogamă. Chiar săptămâna trecută Toby o anunțase că nu se mai vede cu altcineva și spera ca și Adriana să facă același lucru. Primul ei iubit stabil — și soțul ideal pe deasupra. Școlit la cele mai bune școli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
pe femeie pe braț. — Prima dată? întrebă Adriana cu un râs amuzat. Aș vrea eu. Am fost puțin surprinsă deoarece credeam că mergem la Bulgari. Ah, făcu femeia care se vedea că nu crede. Mă tem că azi nu aveți încotro decât să rămâneți deocamdată aici, nu-i așa? În mod normal, Adriana ar fi nevoită să apeleze la toată voința de care dispune ca să n-o repeadă pe vânzătoare, dar ceva din strălucirea din jur părea să-i taie această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
te simți ca un rahat cum te face mizeria aia, spuse ea. Mă rog, nu pe tine, evident, pe noi, celelalte. — Oh, te rog, ești superbă, spuse Adriana automat, deși era mulțumită — și întrutotul de acord — cu aprecierea lui Leigh. — Încotro în seara asta? Încă un oftat. — Cu Toby la un dineu simandicos. Niște directori de studio sau producători sau așa ceva se întâlnesc nu mai știu de ce. — Poate că n-o să fie atât de rău. Unde este? — În zona rezidențială. Leigh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]