6,539 matches
-
pentru că le lipseau lanternele. Cățelu, oarecum Îngrijorat și foarte grav, Îl Întrebase pe Îndrăgostit dacă o pupase pe acea fată. Ectoraș, zăpăcit, ghicise că se ascundea o capcană după nevinovata Întrebare Însă, pe de altă parte, cu greu se Împotrivea Îndemnului de a se făli un pic cu isprava lui pe tărâmul atât de misterios al iubirii. Răstignit Între cele două porniri, Ectoraș nu scosese decât un mormăit din care nu se Înțelegea nimic. Celălalt, tot grijuliu, Îi explicase că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
care până atunci Îi recitase băiatului din versurile cărora, cu alt glas, le și deslușise Înțelesul ascuns. „Abia acum să ne izbim poeticește de burzuluiala concretă a profanei realități”, zise Înțeleptul dăruit cu har, În timp ce se ridica, oarecum șovăielnic, la Îndemnurile răstite ale Directorului. Lui Ectoraș inima i se sui În gât și aproape Îl sufocă. Pe măsură ce se apropia de remorcă și simțea cum albinele Îi vâjâiau pe la urechi, pașii i se micșorau și genunchii păreau din ce În ce mai slabi. Fără să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
feri de focurile pe care le trăgeau În neștire și cu stângăcie Înfricoșații militari În termen. Stăteau culcați la adăpostul mașinilor de luptă, printre roți și șenile, și trăgeau la Întâmplare spre clădirea Întunecată a unui fost palat regal la Îndemnurile câtorva civili exaltați, cărora li se păruse că Îi zăresc pe sângeroșii dușmani ai revoluției. Câteodată focurile Încetau, se auzea câte o pocnitură ici-colo, apoi pârâiturile Începeau iară, aprige ori dezlânate, iar gloanțele făceau să sară bucăți de tencuială din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Însă, zadarnică: funcționara de la un ghișeu Îi azvârlise Înapoi coala, cu scârbă, dar și cu neascunsă satisfacție, și-l anunțase că acele timbre ieșiseră din uz cu câteva săptămâni În urmă. Repetentu se Înroșise, Înghițise În sec și - după ce auzise Îndemnul rostit În franceză al maestrului ce se odihnea pe o bancă („Mai ales nu-i vorbi urât, te conjur, tânărul meu domn!”) - Îi spusese că ar fi vrut să cumpere de la ea indispensabilele peticuțe de hârtie cu lipici. „Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fapt mai rar întâlnit, pe părinții mei nu i‐am auzit niciodată certându‐ se. Am avut și am credința că ei se înțelegeau mai mult din priviri. Tot cu privirile, însoțite de mesaje mimice și gestuale, ne adresau nouă, copiilor, îndemnuri, interdicții, aprobări ori mustrări. Laudele, manifestările de tandrețe, mângâierile nu se practicau la vedere. Acestea se puteau citi în gesturile, în uităturile sau cuvintele, rostite într‐ un anume fel, de către părinți. Mult mai târziu, când am devenit, la rândul meu
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
mai pot să socotesc, am uitat tabla înmulțirii și multe alte cuvinte, că surdă cum sunt și aproape oarbă, nici nu mai aud vorbele celor din jur. De radio, nici vorbă. Tac, doară ce poți face în fața măcelăriei timpului? O îndemn să servească ceva din ceea ce îi aduc eu pe masă din două în două săptămâni, că locuiesc în alt oraș, și aștept să treacă umbra cea rea din lucrarea vremii. și trece. ș‐atunci mama își mai încearcă odată puterile
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Ca un vals cântat de Strauss? Te‐ au zărit oglinzi de ape și în ele vraciul spân. El ți‐ a pus un semn pe pleoape și nebun, un benghiu pe sân. Pari zidită din greșeală, Că genunchii prea cuminți Cu îndemnuri și sfială Îi tot tulburi și alinți. Soarele, pe umeri clari, Când s‐ apleacă și te‐adastă, Îți tot pune icusari, Să fii mândră, dar nu castă. Fata mea, bine făcuși, Că te cântă pe arcuși, Că te cântă cântăreți
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
aceste țări, aceste spații, Cuprinse‐ ntr - ale mărilor hotare: Maternul pântec, după lungi gestații, Le‐ a împânzit cu neamuri și popoare. Prin ani de beznă, de nădejdi și luptă, Omul avu, alăturea de el, Iubita zveltă, fața mumei suptă, Adânc îndemn spre luminosul țel. Ca muma peste leagăn așteptând Să‐ și vadă pruncul înălțat în soare, Femeia poartă‐ n gestul ei și‐n gând Toată chemarea lumii viitoare. PRUNCUL (fragment) El vine de departe: nouă luni S‐ a tot zbătut în
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
drumul înainte, și au ajuns la Antiohia din Pisidia. În ziua Sabatului, au intrat în sinagogă și au șezut jos. 15. După citirea Legii și a Proorocilor, fruntașii sinagogii au trimis să le zică: "Fraților, dacă aveți un cuvînt de îndemn pentru norod, vorbiți." 16. Pavel s-a sculat, a făcut semn cu mîna, și a zis: "Bărbați Israeliți și voi care vă temeți de Dumnezeu, ascultați! 17. Dumnezeul acestui popor Israel a ales pe părinții noștri. A ridicat la cinste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
de autorul volumului de față, care a simțit matrapazlâcurile politice ale unor turnători știuți sau aflați în umbră - singura lor posibilitate de a îngenunchea adevăratele valori umane ce nu s-au plecat în orânduirea defunctă în 1989. Și acum, unele îndemnuri civice din partea autorului: „Cinstiți toate legile, dar închinați-vă numai la ale noastre, că-s din bătrâni și nu-s ca altele semănătoare de vrajbă”. „Luați aminte că munca gândește și lenea visează”. „Nu lăsați mintea să doarmă că-i
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
mine?! Nici prin gând nu mi-a trecut că ar putea să fie ceva de genul acesta... Și eu... care am ezitat atâta... și cu greu, cu mare greutate am îndrăznit să tipăresc cele scrise. Era să uit de un îndemn primit de la o colegă a fiicei mele, d-na Felicia Obrocaru-Sloviev, aflată atunci ca musafir la fiica sa din Germania. Domnia sa a fost un timp la Paris ca musafiră a fiicei mele și a citit textul integral al cărții destinat
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
din satele vecine cântând în plină natură, simțeam că nici o școală nu ne întrecea din cântec, fiindcă aveam dirijor pe acest împătimit al manifestărilor culturale din acea vreme. Aceasta este doar o parte din personalitatea învățătorului Ștefan D. Baștă. Din îndemnul și la insistența lui profesională, tata m-a dat la Școala Normală din Bârlad și i-am urmat în profesie chiar și la Priponești un timp. După ani și după anumite frământări vă mărturisesc că nu ceea ce am spus până
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
mulțumiți sufletește... O apreciere în genul celei amintite este salutară: educatorul ține în mână cumpăna dreptății și poate privi în ochii copiilor, fără să roșească în fața propriei conștiințe. Evoc și accentuez această latură moral-educativă, pornind de la un fapt concret. La îndemnul Marianei am trimis Doinei Teodoru-Gavriliu un exemplar al cărții mele și peste puțin timp primesc din partea destinatarei o scrisoare de mulțumire cu o referire directă la ceea ce i se întâmplase cândva la școala elementară, citez: „Priponeștii evocați de dvs. îmi
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
gândeam să fac.) Încă două spuse - zicea d-l Oprea. Cartea dvs. neapărat trebuie urmată de alta - aveți atâtea amintiri de suspans pe care nu le-ați dezvăluit, de pildă, despre ordonanța dvs. nu spuneți nimic.” Îmi strecoară și un îndemn: „Apropo! cred că e bine să ajungă cartea dvs. la biblioteca din Priponești și poate și la parohul satului. Ce ziceți? Dar și la Ionel Tasie, care are în lucru o monografie a satului și a oamenilor lui”. Lucru pe
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
știut adevărul, schimbul de cuvinte și aducerile aminte l-ar fi bucurat mult. Mă simt realmente vinovat și mă scuz pentru ratarea ultimei întâlniri din această lume... Poate... dincolo vom rezolva și acest lucru. Prin această rememorare am dat curs îndemnului d-lui Oprea, care, cu felul de a fi mă provoacă mereu. Încă unei asemenea provocări îi voi da curs. E vorba de „Moartea bravă a cireșului meu goldan”, pe care încă nu am finalizat-o, dar e pe aproape
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
ști totul despre cel mai simplu și neînsemnat lucru, necum despre un oraș de dimensiunile istorice, culturale și urbanistice ale Iașului. Mai curând putem afirma că știm foarte puține și că ambiționăm să aflăm cât mai multe. Acesta este și îndemnul, nerostit la modul direct, ce se poate desprinde din paginile acestei cărți, care, poate, nu este ultima din ciclul Înserare colorată cu zâmbet auriu de soare tomnatic. Îi simt razele pe obraz ca o mângâiere duioasă. Stau în cerdac cu
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
la iveală o hârtie împăturită mărunt. Mi-a întins-o ca pe o ofrandă, adăugând: --Primește scrisoarea asta, conașule, și vorbele calde de la bărânul care te dorește și te așteaptă mereu - a sfârșit țiganca vorba, uitându-se la mine cu îndemn pe chip. “Să nu-l lași pe bătrân să te aștepte prea multă vreme, că ața s-o cam dus de pe ghem”... “Până diseară, mă pregătesc de drum și mâine în zori am să iau calea spre mănăstirea din codru
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
te aștepte prea multă vreme, că ața s-o cam dus de pe ghem”... “Până diseară, mă pregătesc de drum și mâine în zori am să iau calea spre mănăstirea din codru” - îi răspund eu în gând. Cu glas tare, o îndemn: --Până ți-i potoli setea cu ulcica asta de vin, eu oi aduce ceva de mâncare. Îi fi obosită și flămândă, după ce ai bătut atâta cale. --Matale, conașule, nu ești ca ceilalți, care, dacă-s sătui, nu cred pe cei
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
se afla aevea pe cerdacul chiliei și-a făcut semnul crucii și s-a întors cu fața spre perete, rezemându-și fruntea de pumnii strânși. Mi s-a părut chiar că bustul i se zbate ca în spasmele plânsului... Primul îndemn din sufletul meu a fost să alerg la ea, să aflu care-i pricina lacrimilor... Dar ceva mă țintuia pe loc. Am închis ochii, bântuit de revoltă împotriva neputinței mele. Când i-am deschis, nu am avut în față decât
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
fost pusă la cale, călugărul a mulțumit cerului și apoi s-a întins pe iarbă. --Să ne hodinim, că, vorba ceea: cade omul din copac și tot mai stă un pic. D-apoi noi, care am muncit? I-am urmat îndemnul și m-am întins pe rogojina așezată de el. Am ațipit chiar. Când m-am trezit, bătrânul nu mai era lângă mine. “Unde o fi?” - m-am întrebat, privind curios în jur. Uruitul râșniții mi-a dat de veste unde
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Scenele ocupă partea de sus dintre ferestre și din glafurile acestora. Prima scenă este Nunta din Cana Galileii, între absidă și brâul răsucit spre catapeteasmă. La masă stau mirele și mireasa cu nuntașii. În partea stângă sunt slujitorii care la îndemnul Maicii Domnului pregătesc vasele cu apă pentru a fi prefăcută în vin. Înainte de prima fereastră a absidei este Iisus cu femeia samarineancă la fântâna lui Iacob. În glafurile primei ferestre sunt reprezentate: Răstignirea Sfântului Apostol Petru cu capul în jos
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
pe-această vreme nu este om ca acela”. Mai cunoștea bine și limba polonă, în care a scris și versuri. Dosoftei este ales Mitropolit al Moldovei în timpul celei de-a doua domnii a lui Gheorghe Duca. Gheorghe Duca devine la îndemnul Mitropolitului Dosoftei un sprijinitor al tiparului, al cărților tipărite în limbile română și greacă. Eforturile și capacitatea Mitropolitului Dosoftei, care a reușit să se impună chiar și lui Gheorghe Duca, s-au concretizat într-o operă vastă în care se
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
a paraclisului cu hramul Sfântul Nicolae din palatul voievodului Gheorghe Duca : ,,În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Trecut-au 20 ani de la restaurarea Monastirii Cetățuia făcută de către Comisiunea monumentelor istorice, în zilele Marelui Rege Carol I, din îndemnul Înalt Prea Sfințitului Dr. Pimen Georgescu Mitropolitul Moldovei, care în lunga și rodnica sa arhipăstorie au avut grijă de refacerea acestui Sfânt Locaș reparându-se însemnatele așezăminte monastirești cu sala gotică, palatul domnesc și altele, plantându-se dealul Cetățuia și
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
crucea zilei, aveam pește pentru o saramură. Asta va fi mâncarea noastră de mâine fiule. Acum, hai acasă, că a ajuns soarele drept inimă. Ca de fiecare dată, între spusă și faptă, bătrânul nu lasă nici-un răgaz. Abia a terminat îndemnul și a pornit, târșindu-și papucii pe cărare...În marginea poienii, ne întâmpină din nou veverițele, cu aceeași sarabandă ca și dimineață. Bătrânul repetă jocul cu alunele...Fac și eu la fel. Spre surprinderea mea, de această dată mă bagă în
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
răscruce. -Ingrato!... Îmi strigă inima. -Câte femei, mult mai frumoase, nu zac la colț de stradă, așteptându-și dureroasele anotimpuri? Gândul, prieten și dușman, mă bate amical pe umăr și-mi face semn discret cu ochiul să nu-i ascult îndemnul. Doar gândul a mai rămas în imensitatea golului din mine. Îmi astup urechile cu degetele îndoliate. Vântul îmi smulge mantia de pe umeri. Femeia din oglindă îmi face semne pline de pudoare, să mă acopăr... Ascult, docilă, umilința și nimicul. Locul
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]