3,364 matches
-
concubinelor adormite. Trupurile flasce ale acestora îi revelează încă o dată caracterul efemer al lumii. Deși acele femei erau tinere și frumoase, viitorul Buddha le vedea ca pe niște bătrâne oribile, ca pe niște leproase și canceroase sau cu alte boli îngrozitoare. El meditează în continuare: La ce bun coroana? Ce înseamnă binele pe care un prinț puternic și binevoitor îl poate face supușilor săi? Cât de deșarte sunt bucuriile victoriilor militare și ale cuceririlor dacă învingătorul îl va urma curând în
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
mine și pe spate și m-am lipit cu spatele de perete și-am adormit așa, În fund. M-au trezit Însă niște țipete care au făcut ca părul meu să fie țepi pe tot corpul. Țipetele erau jalnice și Îngrozitoare: „Aoleu, mamă, nu mă omorâți! Aoleu! Aoleu!”. Sigur, era primul meu șoc... M-am ridicat, așa cum părul s-a făcut țeapă, m-am făcut arc, ș-am sărit de pe pat, și n-am putut să mai adorm... S-au stins
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
14-15 și dormeau pe rând, zi și noapte. Așa eram și noi, În situația asta, că te culcai pe-o parte și, când trebuia să te schimbi pe altă parte, trebuia’ să se scoale toți și să schimbe partea. Era... Îngrozitor. Plus căldura de vară... Și atunci, În vara lui 1949, a apărut ordin și geamurile au fost astupate cu scânduri, una lângă alta... N-aveai nici o vedere, doar puțină lumină care venea printre scânduri... Izolarea era totală și mai ales
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Cea mai mare pedeapsă a primit... Vă Închipuiți cine a primit cea mai mare pedeapsă? Nu Drohobeczky, ci Leiz György. Mai Întâi 20 de ani de pușcărie și pe urma recursului s-a redus la 15 ani. Un lucru foarte-foarte Îngrozitor... Dar i-a executat pe toți? N-a fost eliberat? După cinci ani a primit grațiere specială. Și În arhivă am găsit cererile ce a Înaintat la Ministerul de Interne. Și a arătat meritele lui și a scris toate lucrurile
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cu cele mai sincere urări de sănătate și spor la lucru, Gabriela Omăt 6 București, 23 august 2001 Stimate domnule Eugen Dimitriu, Sunt mai bine de trei săptămâni de când v-am primit scrisoarea, la fel de prețioasă ca și precedentele. Numai lipsa Îngrozitoare de timp m-a făcut să Întârzii a vă răspunde, cum s-ar fi cuvenit, pur și simplu pentru a vă confirma primirea și a vă mulțumi. Dar, În goana asta contra cronometru (căci volumul V trebuie să iasă anul
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
lipsă de medicamente și îngrijiri adecvate. Să trecem la o altă problemă economică, cea a transporturilor. Sunt foarte scumpe raportate la salarii. Este un lux să ai mașină, este un lux să nu ai. Când o ai, te costă benzina îngrozitor când nu o ai, transportul în comun îți distruge nervii. Autobuzele sunt pline de cetățeni striviți ca sardelele își rup îmbrăcămintea, degeră în stații ore întregi, toată lumea întârzie la serviciu. Când ajung acasă, cad zdrobiți. în altă ordine de idei
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
încet mă tem să nu rămâneți prea singur. Ceea ce există în estul Europei, sistemele totalitare care interzic dreptul omului la o existență demnă, care îl obligă să trăiască în întuneric, supus și cu preocupările unui animal hrana este un lucru îngrozitor. Oamenii nu vor mai fi multă vreme de acord să trăiască în țara lor ca într-o rezervație naturală. Închei această scrisoare cu marea dorință de a vă ruga să analizați cu ochii dvs. și în interesul poporului cele ce
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
vă adresez cu plăcere ce aud și văd. întâmplător mi-a fost dat să trec prin cartierele 13 Septembrie, Uranus, Antim, Rahova și multe străzi legate de acestea și am rămas îngrozit de ce am văzut. Aveam impresia că văd scene îngrozitoare din Beirut, San Salvador, Nicaragua etc. sau din alte țări unde sunt răscoale sau terorisme. Am văzut cum tancuri (buldozere) intră în casele oamenilor, ale poporului, și le dărâmă și le distrug fără niciun pic de milă sau remușcare! Sunt
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
de exhibiționism. Eleva de la care același luase un bilet de cinematograf și pe care o iubise ca pe un fel de avatar purificat al doamnei doctor actuale ajunge să admire, mai târziu, un zootehnician și urmarea este că o boală Îngrozitoare o desfigurează, chipul ei ciuruit de pustule amintind materii alimentare: „urme de bulion și albuș și zer” (330). În sfârșit, În cel de al treilea epilog, eroul se resimte de efectele alimentației excesive și totuși „consumă exagerat, sfidând prescripțiile medicale
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
chiar dacă „tipărirea” lui Întârzie - dacă textul dumitale ar fi fost mai scurt, aș fi găsit poate o modalitate de integrare În acest număr. Am aterizat pe două zile În București, la jumătatea lui ianuarie. Te izbește mai cu seamă mizeria Îngrozitoare În care se zbate populația și starea generală de ofilire, degradare a orașului. N-am Îndrăznit să vorbesc despre asta În interviurile ce le-am dat acolo televiziunii și presei, ca să nu jignesc. Politic, lucrurile sunt tulburi căci comuniștii din
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ai „Europei Libere”, făcând temenele celui de care depindeau salariile și avansarea bieților slujbași?... Dialogul colegilor săi de peste ocean i se părea ascultătorului din Cluj „cam de cafenea, cu aproximări, lucruri după ureche, premoniții și analize catastrofice”, dar cu adevărat „Îngrozitor” vedea „aceste aere de Mache și Lache” cu care se discuta ceea ce Mircea Zaciu numea „destinul nostru”. Nemulțumirea evolua Într-o drastică interogație: „Cine le dă dreptul nu numai să ne judece, dar să emită tot soiul de conjecturi despre
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Ion Iovu, martir legionar omorât de Armand Călinescu în 1939. Aici trăiesc părinții bătrâni și nemângâiați, precum și soția lui rămasă văduvă și cu un copilaș. Bietul doctor Iovu! A căzut în mâna călăilor și a fost omorât în cele mai îngrozitoare chinuri. L-au torturat până l-au înnebunit durerile. Iar familia lui, așa cum fac toți cei dragi ai noștri, l-a așteptat și-l așteaptă și acum să vină de undeva. Deși știau că a fost ucis, oamenii aceștia au
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
în septembrie 1940 pe cel al lui Carol, exilat, nu a atins gradul de violență, pe care îl anticipase majoritatea populației evreiești, junta militară a lui Ion Antonescu (instaurată la putere patru luni mai târziu) a fost responsabilă pentru o îngrozitoare baie de sânge și mai departe la pag. 50 se face o relatare interesantă cu privire la modul cum au fost tratate deținutele comuniste, înainte și apoi în timpul celor patru luni de guvernare legionară: «Eram terorizate» ... își amintea o deținută închisă alături de
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
parcă umerii Căpitanului se încovoiau mai mult, sub povara unor dureroase presimțiri..... îl priveam înmărmurită cum se depărta încet, încet până când gura fortului l-a înghițit. .......................... Într-un târziu am plecat tristă spre casă. Eram ruptă și zgâriată întrun mod îngrozitor. Dar cine se mai gândea la asta? Ceea ce nu știam atunci, în acel 17 Mai 1938, era că îl văzusem ultima dată pe Căpitan. Desigur, răutatea oamenilor este permanentă, dar parcă în timpul Căpitanului nu coborâse de la conducător până la toți cei
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
venit în țară, s-a înscris la Facultatea de Filosofie din Cluj, fiind foarte apreciat de Prof. D.D. Roșca. Era un om de înalt caracter, dublat de o cultură impresionantă pentru vârsta lui. A fost torturat la Pitești în mod îngrozitor. Bestia de Țurcanu avea un complex de inferioritate față de el, de aceea ca să și-l anuleze l-a supus pe Oprișan la tot ce imaginația lui sălbatică și bolnavă l a împins. Carnea lui toată fusese ruptă în fâșii. Spatele
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
de un an, fiind adus acolo din Zarca Aiudului, fusese adus în mod clar pentru exterminare lentă, care începuse cu stagiul la Talpa Iadului, unde era ținut pe o salteluță pusă direct pe ciment. Reumatismul cu durerile și consecințele lui îngrozitoare nu l-au cruțat ci l-au torturat îngrozitor. Nu se putea ridica în picioare și trebuia să se târască la ușă să își ia gamela cu mâncare, împinsă de gardian cu piciorul în celulă. în singurătatea zilelor și nopților
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
dar în secret se hotărâse condamnarea la moarte prin exterminare, care se aplica punct cu punct la „Secretul Secretului”=Cazimca. Iată-l acum suportând înjurăturile celor doi studenți demenți prin „reeducare”. Toate îi provocau lui Nicolae Petrașcu o durere sufletească îngrozitoare, negândindu se că ar putea să treacă și el printr-o astfel de încercare, ci din milă pentru camaradul său de luptă, bărbatul falnic atât de inteligent, atât de loial luptei, de demn și acum atât de batjocorit ceas de
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
mișcare trebuia calculată în prealabil și pregătită. Am început să-i fac ușoare masaje ca să-i pun în mișcare mușchii, care se atrofiaseră, iar picioarele lui se subțiaseră cu totul. Scularea din pat la tinetă pentru necesități era un chin îngrozitor. Dar în pușcărie era o vorbă: „de reumatism nu se moare”. Pentru unii care abia își târau existența ca Nicolae Pătrașcu vorba asta era descurajantă. Tavi Voinea spunea mereu: „Nu mă tem de moarte dar mă tem de chinurile dinaintea
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
milei lui Dumnezeu pe fiecare din cei știuți și pe toți cei neștiuți. în afara regimului de temnița draconică ce îl apăsa ca o piatră de mormânt, în afara amintirilor despre anchetele de la Securitate, Malmaison, Văcărești, Jilava, în afara torturilor de la Cazimca, cea îngrozitoare, care puteau oricând să reînceapă, erau și durerile reumatice demoralizatoare și lipsa oricărei perspective concrete a luptei, iar peste toate se mai adăugau, cum se lăsa liniștea nopții, suprema lui suferința intimă, pentru durerile celor care l-au urmat și
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
trei la Cazimcă cu Nicolae Petrașcu și Tavi Voinea, când s-a auzit de moartea lui Vică Negulescu. Tavi avea o sintagmă preferată: „nu mă tem de moarte, însă mă tem de chinurile dinaintea ei”. „Tavi Voinea trecuse prin chinuri îngrozitoare la Pitești și apoi la Rm. Sărat, după condamnarea sa la moarte și neexecutarea sentinței timp de cinci ani, tremurând la fiecare mișcare pe coridor la ușa celulei, crezând că a sosit momentul execuției. Toți care au auzit de această
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Având sub comandă 150 evrei, i-a bătut și maltratat în așa hal că a produs spaimă și indignare în populația civilă din împrejurimi. 2) A avut atitudine necuviincioasă față de profesoarele Școalei No. 27 băeți. 3) A dat un spectacol îngrozitor bătând pe evrei astfel încât copiii din clase s’au speriat chiar cu ferestrele închise, auzind loviturile date. Din declarația de la fila No. 3 a D-nei Directoare Angelescu Stanca și declarația de la fila No. 4 a sub. Lt. Bucur P. Ion
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
cei 150 evrei ce îi are sub comandă, producând spaimă și indignare în populația civilă din împrejurimi. 2) A avut atitudine necuviincioasă față de D-na Angelescu C. Stanca, Directoarea Școalei Primare de băeți No. 27. 3) A dat un spectacol îngrozitor, bătând pe evrei astfel încât copii din școală s’au speriat. Cercul Teritorial București, face dovada acuzațiunilor aduse numitului Subofițer cu declarațiile date de: Directoarea Școalei Primare de băeți No. 27 și de Sublocot. Bucur P. Ioan din Marele Stat Major
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
șarpe ce digera un animal fără apărare. Acolo era vârtejul. Am luat-o pe malul râului spre el. — N-ai voie să te apropii! strigă ea, trăgându-mă de mână. La suprafață pare el calm, dar e acolo un vârtej îngrozitor. Dacă te-a prins, s-a zis cu tine. Nu mai vezi lumina zilei. — Cam cât e de adânc? — N-am nici cea mai vagă idee. Își croiește drum ca un burghiu, așa că probabil pătrunde spre străfunduri, tot mai adânc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
el. — Nu-i așa. Cel puțin de data asta nu e vorba de așa ceva. Știu sigur. Între mine și bunicul circulă un fel de telepatie și simțim când se întâmplă ceva cu celălalt. Cred că i s-a întâmplat ceva îngrozitor. Bariera sonoră s-a defectat, câmpul sonor subteran a luat-o razna. — Ce s-a defectat? — Bariera sonoră. E vorba de un dispozitiv special care-i ținea pe Întunegrii la distanță. Cred că ei l-au stricat și au pătruns
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
tu nu știai. Mai spune-le că până la urmă ne-am dat seama că habar n-aveai de craniu și ne-am văzut de drum. Asta a fost tortura și deocamdată îți ajunge. Să știi că suntem capabili de lucruri îngrozitoare când ne punem serios pe treabă. Poate o să mai avem ocazia să-ți arătăm. Îmi apăsam rana cu prosopul și încuviințam. Instinctul îmi spunea că e mai bine să fac așa cum îmi dictează ei. — Deci voi l-ați plătit și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]