8,846 matches
-
prin stofa ieftină. Din Sonata lui Brahms nu auzea mai nimic, dar, cel puțin, avalanșa de sunete Îi acoperea bolboroseala rușinoasă a pântecului, chinuit de posturile lungi cu varză și fasole de la cantina seminarului teologic. Și pândea, mai departe, fața Îngustă, din ce În ce mai febrilă, a Anei Maria, descoperită de părul greu, strâns la ceafă, și conturul sânilor ascuțiți prin bluza roz, vaporoasă. I se părea indecent că se lăsa privită, așa, arcuită deasupra clapelor albe și negre, toți mușchii zbătându-i-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Că mama și Klara aveau să moară la bombardamente, că Walter va muri lângă Berlin, fără să știe de ce este așa de Înverșunat, fără să fi apucat să arunce În vreun tanc grenada pe care o strângea În mâna transpirată, Îngustă. Numai că exact cum, exact când a murit Walter tu nu vei mai afla niciodată. Tu n-ai să mai ști dacă tata a fost executat ca dezertor sau a murit, un schelet urât mirositor, cu mâinile și picioarele degerate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Ea nu dă drumul frazei care nu poate răzbi dincolo de buzele ei, strânse, de pe care rujul s-a șters la market tourist-ul unde ea a băut un espresso, iar Traian un decaf și s-a uitat după adolescente cu umerii Înguști și sânii necrescuți ieșind din maiouri decoltate și cu picioare lungi, slăbănoage, expuse pe scaunele Înalte de la bar. Așa arăta și ea cândva, dar În rest, ce diferență! Și de mult nu mai are nici un chef să explice nimănui ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
puțin să vezi ce se Întâmplă la Luminița În cameră, clătinându-te, abia stăpânindu-te să nu vomiți, tu, dragă Mihnea, te-ai urcat pe balustradă și, când te-ai dezmeticit, după câțiva pași ai descoperit că era mult mai Îngustă decât Îți imaginaseși și că până jos distanța era mult mai mare. Strangers by Night a lui C.C. Catch Îți umbla prin minte și, desigur, Like a Hero a lui Modern Talking... Oricât m-am gândit mai târziu, oricât mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ca omul invizibil, ce se petrecea În clipa aceea În cameră la Lumi. * Deci Înăuntru să fie fum, gălăgie, mirosuri acre, râsete, bancuri, ei să se termine de râs și tu să pășești tot mai temător, afară, pe balustrada ta Îngustă, În frig, În beznă. Râsetele, glasurile lor să le auzi tot mai de departe și ultima frază care să mai ajungă până la tine, clar repetată mereu, să fie cea a marelui șmecher de Gimmi: — Lăsați-l, bă, să degere puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
știe cum o cheamă, unde altundeva să fie decât la gargară, Într-o cameră vecină. Și totuși, tu să mergi Înainte, clătinându-te, tot mai treaz, tot mai Înghețat, pentru că, după ce ai făcut câțiva pași, pe o balustradă atât de Îngustă, devine la fel de greu să te Întorci pe cât de greu e să mergi Înainte. Să fii tot mai treaz, tot mai singur, În Întunericul halucinant, luminat de câteva becuri. Să mergi, respirând rar și adânc, ca să Îți mai amâni o secundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
rudele tale? Puteau fi rudele tale chiar dacă nu Îți plăceau. Chiar dacă nu te Înțelegeai cu ele... Poate că Walter n-ar fi ajuns să moară În Pankow, Înainte să apuce să arunce grenada pe care o strângea În mâna transpirată, Îngustă dacă tu nu i-ai fi aruncat În foc jurnalul. Poate că mama bea Într-adevăr pe furiș Încă de dimineață, așa cum i-a strigat În față Walter, atunci când v-ați certat ultima oară și el a plecat, trântind ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
abandonat atât de brusc conversația noastră despre Anton și m-a abordat direct. Avea o mare rugăminte la mine. Face o pauză, bea apă, se uită pe geam. Culmile, Încununate de sătulețele albe din secolul al XIV-lea, cu străzi Înguste, de piatră, cățărate deasupra livezilor de portocali și mandarini pitici. Fructele aurii, căzute În iarba proaspăt tunsă. Cactuși uriași, cu boboci de flori roșii, coroanele ciufulite ale măslinilor cu trunchiurile albe, răsucite, crescând din pământul roșu. Ochiul lui nesătul, bucurându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
dreptunghiulară sprijinită pe coloane și încununată de o boltă pictată cu îngeri și nori. În mijlocul sălii se ridica un mic altar pe care erau așezate mai multe cărți deschise, un echer și un compas mare. În fund, pe un tron îngust, dar foarte înalt, îi aștepta Venerabilul. Ampla eșarfă aurie de pe cap îi dădea prestanța unui sacerdot egiptean. D’Autrey se înclină în fața lui și își prezentă plin de mândrie invitatul. Venerabilul înclină doar puțin capul. Deși avea trupul firav, vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Simion Cristea. Din tot ce se vorbește - și se vorbește!: te pui cu fumeile? - Înțeleg ce Înțeleg. Și spun: - Eu rămân cu bărbații, să păzim casele de cioloveci - asta-i treabă de bărbați! Purtătoarele de fustă (părul lung și minte-ngustă) se aștern pe râs, ca proastele. De nevasta lui Maxim, chiar de nurori puțin Îmi pasă, dar uite: a surâs, Într-un colț și mama. Bine: mama-i mamă, n-ai ce-i face - dar Duda? De ce să râdă tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
tălpile copiilor din Mana, dar, o dată, am avut și eu. «Ce ai, de ce șchiopătezi - ți-a intrat un schin?», Întrebam. «Ba-am călcat pe-un șărpe - uite arsura...» - și cel Întrebat Îmi arăta arsura din talpă, o dungă, uneori mai Îngustă, alteori mai lată, cât trei degete alăturate, unde pielea era, Într-adevăr, spuzită. «Te doare tare?», Întrebam. «Mă doare și mă mănâncă...», mi se răspundea. Unii băieți pretindeau că și văzuseră șarpele călcat - din Întâmplare: spuneau minciuni! Dacă vezi șarpele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Oare nu știau cât de mult ținea la maimuțe? Și oare nu știau cât de puțin îi păsa de ei toți? De ce nu-și luau reclamele, zgomotul și mizeria, mașinile și autobuzele și camioanele, de ce nu-și luau mințile lor înguste cu ei să-l lase cu pacea și liniștea lui, maimuțe lui dragi, peisajul său încântător, care era desfigurat de atâta mizerie și lucruri de doi bani? Va trebui să evadeze. Dar cum? Cum ar reuși cineva așa ceva? Nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
maimuțele. Fără-ndoială, erau înșiși cei care aveau să prindă maimuțele, în drum spre livadă, exact ca el! — Dă-te din drum, țipau la el. Dă-te din drum. Încercă să cotească rapid pe altă stradă, dar aceasta era foarte îngustă și dubița i se înțepeni. Astfel de lucruri sunt menite a se întâmpla în momente cruciale din viață, desigur, astfel că dură destul până întoarse în altă stradă lăturalnică și porni spre alt punct al călătoriei sale. — Pinky sau domnișoara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
șaizeci de grade. Cele trei duzini de soldați care alcătuiau garnizoana își petreceau jumătate din viață blestemându-și soarta la umbra palmierilor, iar cealaltă jumătate, dând la lopată într-un efort disperat de a înlătura nisipul și de menține curat îngustul drum de pământ ce le permitea să comunice cu lumea exterioară și să primească provizii și corespondență la fiecare două luni. în urmă cu treizeci de ani, când unui colonel nebun îi trecuse prin cap absurda idee că armata trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
pradă. Nu mai era nimic de explorat printre zidurile fortului, de nerecunoscut acum, ale cărui pietre fuseseră folosite în bună parte de francezi ca să construiască clădirile publice din El-Akab, dar Anuhar-el-Mojkri descoperise că în peșterile și în pereții stâncoși ai îngustelor chei ce se deschideau în spatele ruinelor se aflau, dacă cercetai cu atenție și îndepărtai pulberea de milenii, o infinitate de picturi rupestre ce vorbeau despre trecutul cel mai îndepărtat al Saharei și al locuitorilor săi. Elefanți, girafe, antilope și leoparzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
să se știe tată al unui singur copil care-i al lui, mai mult decât al atâtor orfani care-s ai tuturor și ai nimănui. Își rumega boala asta difuză, uitându-se, prin geamul vitrinei localului, de-a lungul trotuarului îngust de lângă Dâmbovița, punctat de copaci brumați cu chiciură și grămezi de gheață, iar peste apă, dincolo de parcul înzăpezit și încețoșat, se contura în zarea fumegoasă cazemata Casei Poporului, un al treilea reper al poziției strategice în care își făceau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
fracțiune de secundă Întârziere, de grupul meu de discipole. Ca de obicei, Josie stătea chiar În fața mea, având pe chip eternul său zâmbet larg. Costumul ei de gimnastică era roz, iar colanții gri. În jurul taliei purta una dintre acele curele Înguste nesuferite, cenușie și ea, desigur, ca să se asorteze; rujul cu care se dăduse avea o nuanță stridentă de roz, În timp ce pantofii de sport erau albi, cu o ușoară lucire trandafirie. Josie zâmbea constant, indiferent de ce spuneam sau făceam, Înclinându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
un accesoriu pentru vibratoare chinezești, care Îmi oferea mai multe striații pentru mai multă plăcere. Era alb și de consistența cauciucului. L-am ridicat din castron. — Arată ca un accesoriu pentru vibratoare, comentă Tom, căci se vede treaba că mințile Înguste gândesc la fel. Vezi dacă are etichetă cu made in China pe spate? — Ești scârbos. L-am băgat În gură și avea gust de calamar. — Și Muma Pădurii? Nu cred că-i convine prietenia dintre cei doi. Lui Tom nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Înfățișarea de fetiță e la mare modă anul ăsta. Cu toate astea, În cazul ei nu mi se părea a fi doar o costumație: nu arăta a fi trecut cu mult de douăzeci de ani, iar după corpul micuț și Îngust, ai fi zis că-i chiar adolescentă. Nu se Îmbrăcase prea gros, cu un tricoaș intrat la apă, care-i făcea sânii să arate mici, o pereche de blugi largi și o haină tricotată, la baza gâtului și scurtuță. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
colțul clădirii și-am intrat În micul gang care o ocolea. Dincolo de gang se găsea un gard Înalt de sârmă, iar apoi, o zonă rezidențială foarte frumos Întreținută. Singura cale de acces În sală dinspre partea asta era un șir Îngust de trepte din piatră ce duceau În jos, către o ușă cu un afiș care ne avertiza să „Nu blocați - Ieșire de urgență“. Aceasta era ieșirea În caz de incendiu, aflată la capătul coridorului de la subsol. Am Împins-o zdravăn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Consiliul local... — Am zis că da! mă Întrerupse Hawkins, cu fălcile Încleștate. Dacă promit ceva, mă țin de cuvânt, OK? — Bine! i-am zis eu, uitându-mă, la rândul meu, fix la el. Ochii ni se Întâlniră la jumătatea spațiului Îngust dintre noi. A urmat o pauză chinuitor de lungă. În final, el articulă cu o voce cam gâtuită: — Și, ăăă... cum ziceai că se intitulează instalația mobilă? Mi-am dat seama că, În tot acest timp, Îmi ținusem respirația. Expirând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Taher sfârșește prin a-și manifesta zgomotos plictiseala, le poruncește celor doi capi de familie să se Îmbrățișeze, acolo, În fața lui, ca și cum nu i-ar fi despărțit nicicând nimic. Unul dintre ei face un pas, celălalt, un colos cu fruntea Îngustă, se Împotrivește. Cadiul Îl pălmuiește cu toată forța, făcându-i pe privitori să tremure. Uriașul privește lung la acest personaj rotofei, iute la mânie și plin de neastâmpăr, care a trebuit să se Înalțe ca să ajungă până la el, apoi lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
la propunerea mea, cântărește În liniște pentru sau Împotrivă, și Întoarce-te mâine cu un răspuns. XIII Khayyam nu mai este În stare, În acea zi, să mediteze, să cântărească, să judece. Ieșind de la divan, se afundă În cea mai Îngustă ulicioară din bazar, se strecoară printre oameni și animale, Înaintează pe sub bolțile de stuc printre grămezi de mirodenii. Cu fiecare pas, ulicioara devine tot mai Întunecoasă, mulțimea pare să se miște molcom, să vorbească În șoaptă, neguțătorii și mușteriii sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cu căsuțe de lut aflate la adăpostul zidurilor; traversând meydane-ul, piața mare, locul unde se aduna comunitatea Întreagă, se ajungea la fortăreața de sus. Aceasta avea forma unei sticle culcate, largă la răsărit și cu gâtul alungit spre apus. Intrarea Îngustă era un coridor foarte bine păzit. Casa lui Hasan se găsea la capătul lui. Singura ei fereastră dădea spre o prăpastie. Fortăreață În fortăreață. Prin uciderile spectaculoase pe care le-a poruncit, prin legendele care s-au țesut În jurul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
casa până la o scară de lemn al cărei capăt se pierdea În frunzișul des. Am ajuns pe acoperiș, am traversat o pasarelă, am suit din nou câteva trepte, ca să ne regăsim Într-o Încăpere cu ziduri groase și cu ferestre Înguste, aproape niște lucarne. Fazel ne invită să aruncăm o ochire: ne aflam deasupra celei mai vulnerabile intrări a cartierului, pe care o astupa, În prezent, o baricadă. În spatele ei, cam douăzeci de oameni, cu un genunchi la pământ, cu carabinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]