3,744 matches
-
era un lucru absurd. Dar dacă n-a fost James și, după cum susținea el, n-a fost nici Ben, atunci cine încercase să mă asasineze? Eram impresionat de jurămintele lui solemne, deși nu le puteam crede. Să fi fost Gilbert, înnebunit de o tainică gelozie din cauza lui Lizzie? Sau Rosina, răzbunându-și copilul pierdut? Poate că existau mai mulți oameni care aveau motive să-mi dorească moartea. Freddie Arkwright? De ce nu? Mă ura, și se găsise la ferma Amorne când Ben
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Și când voi sosi la ei, o să-mi dea vreun indiciu? Sau poate că era o cursă, un plan de cumplită răzbunare, la care fusese forțată să coopereze? Dacă Ben mă scotea vinovat de moartea lui Titus, probabil că era înnebunit, în parte de propriile-i remușcări, în parte de ura împotriva mea. Poate că abia acum își dăduse seama cât de mult îl iubise pe Titus și își găsea ușurarea în ura pe care mi-o purta. Așa cum, în urma morții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
atât de primejdioși eram unul pentru celălalt. A doua zi mi se punea pur și simplu problema umplerii timpului până la ora patru. La început, mi se părea o problemă absolut de nerezolvat, și aveam impresia că o să încep să urlu înnebunit de atâta îngrijorare. Până la urmă am reușit să fac să treacă timpul, fără suplicii prea mari, ocupându-mă continuu cu mici treburi legate de Hartley. Am acordat oarecare atenție înfățișării mele, deși exista o notă de prefăcătorie în acest lucru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
foarte palid. Am coborât în bucătărie, mi-am făcut un ceai și apoi m-am apucat să beau vin. Am început să mă gândesc și la Hartley, dar cu prudență, ca și cum aș fi încercat să văd dacă gândul o să mă înnebunească de durere. Erau gânduri care trebuiau gândite, trebuia să le accept. Văzusem casa pustie, ilustrata din Syndey. O contemplasem și pe ea, cu fața-i tânără și blândă, privindu-mă, acum îndepărtată, ca după o perdea de voal. Mă invita
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
chinurile la care au fost supuși... Ați putut să comunicați în vreun fel cu familia cât timp ați fost închisă? Eu n-am frați. Mama era cu mine și mi-a spus: Dacă nu eram cu tine, mă spânzuram sau înnebuneam. În fond, mai era cineva în libertate? Nu. Au încuiat ușa și-au plecat. Și porcii au rămas... Mă rog, a venit cumnatul mamei mele și a luat găinile, porcii. Pe mama au urcat-o-n mașină, au încuiat ușa
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
și să semnez. Am semnat-o asta, și exact așa o lăsat dosarul și l-o trimis la Tribunalul Militar. Asta a fost la sfârșitul lui martie... O trecut luna aprilie... a fost o perioadă în care-am crezut că înnebunesc efectiv, nu că-mi lipsea ancheta, dar n-aveam ce face. Stăteam acolo ca nebunu’ în chichineața ’ceea de celulă și am început să halucinații. Eu am făcut și aeromodelism, și dom’ne, mi-am făcut un plan de aeromodel
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
sculam dimineața, și stăteam și fixam un punct și făceam planul aeromodelului. Da’ la un moment dat, nu mai puteam răbda și-am luat săpunul și desenam pe pătură... Și cel cu care eram vecin, efectiv a crezut c-am înnebunit. Caraliu’ se uita pe vizetă... Și-ntr-o zi, după o perioadă de vreo două săptămâni de liniște sunt chemat la anchetă. Și mă întreabă anchetatoru’: Ce faci toată ziua? Zic: Dom’ne, stau și mă gândesc. Și desenezi? Da
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
am fost gata, zic: Mai am o rugăminte. Dacă se poate, așa cum sunt, trimiteți-le cumva la mama acasă. Bine, bine... Să vadă ce desenez eu... Vecinul de celulă mi-a spus dup-aia: Domnule, eu am crezut că ai înnebunit. De dimineața până seara, ai stat și fixai un punct și tot te gândeai... Când a avut loc procesul? Pe data de 18 iunie în zori ne-or îmbarcat în ARO-uri, IMS-uri, ce-or apucat, și suntem duși
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
era ca mort, stătea așa și mă privea înnebunit când o văzut că plec... De la ușă m-am mai întors odată și i-am privit, și n-am să uit toată viața tabloul pe care l-am văzut: soțul meu înnebunit de groază cu fetițele în brațe zbierând... Și v-au dus la post, așa cum au spus? Da, m-au dus la post, dar nici vorbă să dau declarație... M-au ținut acolo până dimineață, până i-au arestat pe toți
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
O dată, m-au pedepsit de primul Crăciun pe care l-am făcut acolo... Când eram la Mislea la atelier și lucram veneam la dormitor și ne culcam obosite de muncă. La Mircurea Ciuc nu făceai nimic toată ziua, aproape să-nnebunești... Și trebuia să faci ceva. Mai povesteam între noi, mai stăteam culcate, da’ n-aveai voie ziua să te întinzi, și ne ascundeam unde nu se vedea de la vizetă, că de-acolo te pândeau. Și pe unde nu se vedea
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
și la școală, în ore, cum eram înaltă și stăteam în ultima bancă, m-ascundeam și citeam din romane. Tare-mi plăcea să citesc, și acolo la Beiuș aveam o bibliotecă foarte mare și tot mereu am scos cărți... Eram înnebunită după cărți... Și în închisoare le povesteam la fete, no, mai făceam un fel de ședințe, și vorbeam despre scriitorii noștri, fiecare recita câte-o poezie care o știa, de Vasile Alecsandri, de Eminescu, sau Coșbuc, ca să ne treacă timpul
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
când prășești... Erai mereu ținut sub teroare... Pe dumneavoastră v-au bătut vreodată? Pă mine nu m-au bătut cât am stat pe „Gironde”... Dar regimul de acolo era extrem de greu... La un moment dat nu mai puteam, simțeam că înnebunesc... Eram așa... cu mintea năuc. Nu știu cum se pot descrie stările prin care am trecut atunci... Ajunsese atât de slab încât nu mai puteam lucra... De-abia mă țineam pă picioare. Aveam sub 48 de kilograme... Pielea și osu’ erau de
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
ce mai puteți să-mi spuneți despre acest aspect? Ei aveau următoarea rațiune: bătrânii și așa or să moară, dar ăștia tineri trebuie uciși... Și atunci ne supunea’ la un regim de muncă silnică epuizantă, și de teroare ca să te-nnebunească. Asta era! Diagnosticul era degradare fiziologică, biologică. Eu ședeam pe lângă popi, și făceam și norma lor, și tot pe mine mă bătea... că îți spusei, pe lângă că ne scotea la muncă ne mai și bătea... Țăranii aveau brigăzi separate, pentru că
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
singur, îl duceam pe al lui până-n față, și trebuia să mă duc sa-mi iau rându’ iar, și tot așa toată ziua... Eu ieșeam cu două porții. Pe noi ăștia de eram mai tineri ne băteau ăia de ne înnebuneau că nu facem norma... Da’ ce să facă bătrânii, domne’? Mai ales când am mers la soia la săpat... Era nasol de tot, a fost îngrozitor pentru mine... Când trebuia să săpăm gropi, ca să se vadă adâncimea gropii, lăsam un
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
2. amețeala, senzație de dezechilibru sau leșin 3. palpitații sau tahicardie 4. tremurături 5. transpirație 6. greață, dureri abdominale 7. depersonalizare sau derealizare 8. amorțeli, parestezii 9. valuri de căldură, frisoane 10. frică de moarte 11. frică de a nu înnebuni sau a face ceva necugetat D. Survin brusc și cresc în intensitate în decurs de 10 minute. E. Nu există factor organic. F. Absența agorafobiei. Păstrată. Atacurile de panică Se pot încadra în gradul│ │durează zile, cu peri- Satisface criteriile
ANEXA din 19 aprilie 2001 CRITERII SI NORME DE DIAGNOSTIC CLINIC, DIAGNOSTIC FUNCŢIONAL SI DE EVALUARE A CAPACITĂŢII DE MUNCA. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/139583_a_140912]
-
înverșunare contra acelei ins tituții de stat. - Să vezi, Culai, mișelie întreagă. S-a prăbușit toată! Trei pivnițe suprapuse, s au făcut terci. Și abia împlineș te în toamna asta trei ani de când a fost construită clădirea. Păi să nu înnebunești, Culai? - Cum să se prăbușească așa namilă de clădire , cucoan e Stejărel? - Foarte ușor! Să se facă drenaje de apărare contra infiltrațiilor de apă, nu s a gândit nimeni. Eu n-am văzut-o dar mi-a spus Jenică Melinte
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
1945. footnote>, care a lansat prima bombă atomică americană, ofițerul superior american, care întors din război a avut probleme de conștiință grave, problem ce au dus la alienare mintală, așa au pățit și alți mercenari americani. Claude B. Eatherly a înnebunit, atunci când auzit care au fost rezultatele lansării bombei de către el, la sfârșitul misiunii “Enola Gay”. Statutul de “americâini”, pe care l-au căpătat pușcașii marini, dar și trupele special de commando, s-a împământenit astăzi, când acești aventurieiri pe
AMERIC?INII, HUNIUNEA EUROPEAN? ?I POPEYE MARINARUL by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/84039_a_85364]
-
preocupă cu îndatoririle sale de războinic. Rănit în lupta, el își mai putea găsi salvarea doar în mâinile primei sale iubiri, Isolda, care acceptă să vina până în Bretania, spunându-i să aștepte un vas cu pânzele albe. Soția lui Tristan, înnebunită de gelozie și furie, îi spune că vasul pe care vine aceasta are pânzele negre. Simțindu-se abandonat de femeia iubită, Tristan se omoară. Când Isolda ajunge în cele din urmă la el, decide că viața ei nu mai are
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
naște nebunii nevindecabile, dar se pot naște și din prea multe idei scrise, idei răsturnate afară, poate nu în cea mai corectă formă și care au un efect de bumerang. Oricum lucrurile astea nu depind de mine, dacă e să înnebunesc oricum se va întâmpla asta, ori eu nu cred că e posibil. Se pare că în cazul meu suprasolicitarea are ca efect descărcarea de toate amintirile. Dacă e așa nu știu cât de mult mi-ar conveni; nu cred că mi-ar
A doua oară unu by Cristi Avram () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92958]
-
fi văzut unul singur, prin el i-am fi văzut și pe ceilalți. Iată, ne-am zis, erau trași unul după altul la șapirograf, erau îmbrăcați la fel și erau înrolați în aceleași unități speciale ale armatei. Și noi care, înnebuniți de spaima în care am fost băgați dinadins, ne-am fi pus mâinile în foc că erau niște personificări ale răului atât de misterioase și de diabolice. Iată, ne-am zis, după trei ani ne-au spus adevărul după care
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
B.: Foarte puțin, deși mă obsedează. Nu știu de unde să-l prind. Terminasem liceul și tot mă mai întâlneam cu el. Venea noaptea târziu, pe la 12 - noi la țară ne culcam o dată cu găinile - să mă învețe harta cerului. Biata mama înnebunea de spaimă, credea că-i Securitatea la ușă. După ce a murit preotul, Uray venea zilnic să mănânce la noi, așa că instrucția a devenit și ea mai sistematică. Câteodată Uray dispărea și nu știam unde. Peste ani, când, datorită unor întâmplări
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
mine cu felinarul până în vârful dealului și mă urmărea cu privirea până intram în zona de case a satului vecin. O dată, țin minte, pe mine și pe mama ne-a înconjurat o turmă de mistreți. Era iarnă, noapte, frig teribil. Înnebuniți de spaimă, am stat totuși neclintiți. Ne-au dat târcoale și au plecat mai departe. După această întâmplare, mama m-a mutat în alt sat, la o mătușă. Numai că nici acolo n-am stat prea mult, deoarece trebuia să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
celor care îi căutau pe cei din rezistență. Mai ales a șefilor locali. Era, de pildă, acel Rusu de care am mai vorbit, care înspăimântase zona. Mai era unul Aron, care a sfârșit-o ca și cum ar fi fost blestemat. A înnebunit. A ajuns să creadă că la el în pivniță s-ar găsi aur. Săpa în neștire, iar ziua stătea pe pragul casei și, când treceau pe lângă el mașinile cu navetiști, care plecaseră de frica lui din sat, muncitorii îl scuipau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
acela de familii bucureștene: toată ziua la cârciumă. Nu aveau copii. Mâncau la restaurantul Uniunii Scriitorilor. Seara, îi găseai la cafenea: cu colegii, cu literații, așa trăiau toți. Era un tip plăcut, un vorbăreț, un acaparator, un tip de te înnebunea de cap. Numai el vorbea. În 1972, țin minte, m-am dus la Athénée Palace, după ce s-a întors Breban din străinătate, după ce scrisese scrisoarea aceea către Ceaușescu, în care atrăgea atenția că nu face bine cu "revoluția culturală" de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
a venit de la Alba să-și vadă mama la vreme de vifor greu. N-a mai fost de patru luni că s-au blocat drumurile. Stric o vorbă către orășeanca Tamara. «Cum să mă-ntorc la Ponor? Doar n-am înnebunit! Eu câștig două milioane pe lună la turnătoria din Alba...» Primar este Valentin Barbu și tot satul bombăne. Unii spun că ar fi fost ales fraudulos pentru a doua oară. Omul stă la Aiud și face naveta când poate. Viceprimarul Constantin
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]