3,493 matches
-
a gândit un pic la cele afirmate de mine. Înotam mai departe. Tăcerea apăsătoare guverna suprafața lacului subteran. Unde-or fi peștii? Peștii aceia cu gheare trăiesc sigur pe undeva, mi-am spus. Oare dorm liniștiți pe fundul apei? Sau înoată în vreo grotă specială? Nu cumva ne-au simțit și se apropie de noi? M-au trecut fiorii numai la gândul că un asemenea pește m-ar putea prinde în ghearele lui. Știu că o să mor în curând, dar cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mai mult. — Ești un om grozav, spuse fata. Nu i se mai simțea oboseala în voce. Parcă făcuse o baie caldă și bună. Sunt puțini cei care gândesc astfel. — Dar eu cred lucrul acesta cu toată convingerea, zise ea. În timp ce înotam, mai întorceam capul după lumina bătrânului. Se îndepărta tot mai mult. Mâinile mele nu atingeau încă peretele stâncos. Oare de ce-i atât de departe? m-am întrebat, plictisit. De ce nu m-o fi prevenit bătrânul? M-aș fi pregătit măcar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
alții, adică Simbolatorii, le furau. Ce s-ar întâmpla dacă Sistemul și Fabrica ar fi conduse de aceeași persoană? se întrebă ea. Ce se întâmplă dacă stânga fură și dreapta protejează informațiile? Mă gândeam la cele spuse de fată în timp ce înotam mai departe. Nu-mi venea să cred, dar nu era deloc imposibil. Cât timp am lucrat pentru Sistem, n-am știut nimic din ceea ce se petrecea în interiorul lui și nu cunoșteam nici modul în care era alcătuit. Datorită caracterului secret
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
m-ai fi crezut, nu? Probabil că nu. Cum să cred când mi se spune, fără nici un preambul, că mi s-a implantat circuitul al treilea și că voi trăi o veșnicie! Chiar nu sunt lucruri de crezut! Am mai înotat puțin și am atins ceva tare. În primele fracțiuni de secundă m-am panicat puțin, neștiind ce să cred, dar mi-am dat imediat seama că era zidul stâncos pe care-l așteptam de mult. Reușisem să traversăm lacul acela
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
nici o deschizătură aici. — Mută-te puțin mai la dreapta, zise fata. M-am mutat mai la dreapta, luminând stânca de deasupra capului. Nici vorbă de vreo grotă. — Chiar crezi că e spre dreapta? am întrebat. De când am încetat să mai înot, am simțit că frigul îmi cuprinde toate mădularele. Dârdâiam și-mi clănțăneau dinții. Nici nu mai eram capabil să scot vreun sunet articulat. — Sigur. Puțin mai la dreapta, zise ea. M-am mutat iar puțin spre dreapta, tremurând tot. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
în rana ce pulsa puternic. — Slavă Domnului! exclamă ea. I-am luat lanterna din mână și am tras-o și pe ea sus. Ne-am așezat în fața grotei. Tremuram de frig. Mi se udaseră pantalonii și cămașa. Aveam senzația că înotasem într-un pahar uriaș cu apă diluată. Am coborât bocceluțele și ne-am schimbat. I-am dat ei puloverul meu. Mi-am aruncat cămașa și haina care erau ude, dar nu mă gândisem să-mi iau și pantaloni de schimb
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
uitau la prognoza meteo, la reclame pentru medicamente, își băteau capul încă buimac de somn cu problemele ridicate de exportul mașinilor în America. Dar absolut nimeni nu știa că eu mi-am petrecut toată noaptea în labirintul subteran, că am înotat în apă rece ca gheața, că lipitorile mi-au supt sângele, că am strâns din dinți de durere din cauza rănii de la burtă. Oamenii habar nu aveau că pentru mine lumea adevărată se va termina în douăzeci și opt de ore și patruzeci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de critic literar, cercetări minuțioase de ani de zile. Cartea îmbină cronologia cu abordarea tematică a subiectului, fiecare capitol având drept titlu un vers eminescian: „Natura este singurul absolut”, „Și te-ai dus, dulce minune...”, „Gândirea mea în versuri trecute-noată”, „Lume ce gândea în basme” ș.a. Înșiruirea este oarecum didactică; de altfel, volumul are la bază un curs universitar. Autorul încearcă, mai întâi, o definire a melancoliei, reținând formula poetului însuși: „Melancolia - cântecul sufletului și-al gândurilor.” Schițează o istorie
GANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287139_a_288468]
-
excludabil În raport cu membrii lui C2. În cazul proprietății de excludabilitate, deși putem vorbi despre bunuri a căror astfel de proprietate are un caracter natural (de exemplu, accesul pe o insulă este un bun excludabil față de cei ce nu știu să Înoate), totuși proprietatea excludabilă este interesantă, În acest context, În măsura În care ea este instituită la nivel social. Astfel, bunurile private sunt excludabile nu datorită faptului că au anumite caracteristici naturale, ci pentru că instituția proprietății private conferă proprietarilor dreptul de a limita după cum
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
deținem controlul în coordonarea lor, deoarece putem schimba multe, dacă avem timpul și înclinația necesare. Putem afirma că există risc în tot ceea ce facem, astfel: o simplă acțiune, de a traversa strada, de a te plimba cu mașina, de a înota, de a bate la ușa cuiva necunoscut, se poate finaliza cu o nenorocire sau cu un dezastru. În orice activitate pe care o desfășurăm există riscuri. Ele se manifestă într-un sens sau altul, chiar dacă noi nu vrem să recunoaștem
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_184]
-
ne gîndim la romanul etic din anii 1930, eroul care și-a văzut tezele practic Împlinite și, departe de a jubila, se rersemnează cu ideea, finală, a inutilității tezelor În general. În acest moment eroul nostru, acest Roquentin autist care Înoată În vîscos, sau criminalul fără crimă care e Mersault, ori revoluționarul sacrificat Kyo, renasc, ca Într-un ciclu metempsihotic, Într-o existență care nu le mai inspiră nici o dorință metafizică, o existență care se supune, În termenii foucaldieni, unei „analitici
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ales în condițiile familiilor sărace și medii; dar, după Skinner, „ar exista o oarecare consolare dacă știm că, purtând un copil prin zone sociale inacceptabile, îl scutim de complicațiile ulterioare determinate de pedeapsă”. (Aruncăm copilul în piscină, obligându-l să înoate, pentru ca, mai târziu, să nu se înece accidental.) Ar exista și o altă modalitate de a trezi un răspuns condiționat, să lăsăm timpul să treacă. Acest proces de uitare nu ar trebui confundat cu extincția. Din nefericire - observă Skinner -, este
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
și mai „îndrăzneți” derivă de obicei din păcălirea celui care face experimentul. Pe de altă parte, când modelarea este folosită cu scopul de a învăța oamenii cum să comunice verbal, cum să se comporte social, cum să conducă automobile, să înoate, să facă operații chirurgicale, să conducă cercetări psihologice, cei mai talentați sunt cel mai probabil cei care vor trage cele mai mari beneficii din observarea modelelor exemplare. Un alt factor negativ în cadrul cercetărilor privind fenomenul modelării a fost utilizarea pe
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
o decizie realistă în funcție de obiectivele grupului ca întreg, obiective acceptate de către toți membrii. Tehnica presupune șase pași ce trebuie urmați: 1. stabilirea contextului de cooperare - așa cum evidențiază autorii printr-o metaforă, membrii grupului trebuie să înțeleagă că „se îneacă ori înoată împreună”; în momentul în care un asemenea context de cooperare a fost stabilit, participanții la controversa decizională sunt pregătiți pentru rezolvarea de probleme; 2. identificarea și definirea problemei - grupul examinează diferențele dintre modul în care decurg lucrurile în prezent și
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
de probleme (problem-solving) este o variantă a euristicii, o altă modalitate, mai complexă, de aplicare a teoriei învățării prin descoperire. Un exemplu ilustrativ este, în fizică, studiul mișcării, care poate avea ca punct de plecare următoarea problemă: „Pe un râu înoată o rață în susul apei, rămânând mereu lângă un vas cu grăunțe care se află pe un mal; rața este în mișcare sau nu?” (Okon, apud Cerghit, 1997). Astfel, prin emiterea succesivă a ipotezelor și infirmarea unora dintre ele, elevii ajung
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
dubiilor privind modul în care cei vechi își reprezentau acest carnasier: Deci, urlând cu mare vuiet, îngrozește ținuturile vecine o dihanie mare, un lup. Din pădurile mlaștinii iese cu gura căscată, plină de spumă amestecată cu sânge închegat, cu ochii înotând într-o flacără roșie. Deși sfâșiat de turbare și de foame, totuși mai mult îl mână turbarea. Căci nu se mulțumește să-și astâmpere foamea blestemată ucigând câțiva boi, ci rănește toată cireada și așterne cu furie totul la pământ
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
altfel, Aelian, în De natura animalium (V, 23), observa această tehnică, această strategie de vânătoare a reptilei: "Iată cum îi așteaptă crocodilii pe aceia care scot apă din Nil: se acoperă cu un lemn care plutește și, spionând de acolo, înoată pe sub el. Iar oamenii vin aducându-și vasele, ulcioarele. Apoi, când oamenii scot apă, creaturile apar de sub lemnul plutitor, sar pe mal și îi apucă cu o mare putere și îi mănâncă. Atâta despre răutatea înnăscută și ticăloșia crocodililor"7
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
de mult, că a venit de la ruși o șalupă să întrebe ce se petrece, că intraseră în alertă la cât de mult s-a tras. Li s-a spus că a evadat un deținut. După ce s-au liniștit, Scurtu a înotat pe sub apă, noapte fiind, și a înotat până a ieșit dincolo de graniță, la sovietici, la Vîlcov. Vîlcovul este un oraș mare situat peste brațul Dunării, vizavi de Periprava. Vîlcovul are canale ca Veneția iar Scurtu a intrat pe unul dintre
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
o șalupă să întrebe ce se petrece, că intraseră în alertă la cât de mult s-a tras. Li s-a spus că a evadat un deținut. După ce s-au liniștit, Scurtu a înotat pe sub apă, noapte fiind, și a înotat până a ieșit dincolo de graniță, la sovietici, la Vîlcov. Vîlcovul este un oraș mare situat peste brațul Dunării, vizavi de Periprava. Vîlcovul are canale ca Veneția iar Scurtu a intrat pe unul dintre acele canale și a ieșit într-o
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
după mine geanta. N-am fost inspirat să iau o geantă cu două mânere sau un rucsac. Era luna aprilie, nu eram îmbrăcat gros iar hainele pe care le aveam pe mine le-am băgat în geantă. Am început să înot trăgând geanta aia după mine. A fost un chin să înot și să trag după mine bagajul. Dunărea era puțin agitată și valurile acelea mici m-au camuflat cât de cât, că dacă ar fi fost lină se putea vedea
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
cu două mânere sau un rucsac. Era luna aprilie, nu eram îmbrăcat gros iar hainele pe care le aveam pe mine le-am băgat în geantă. Am început să înot trăgând geanta aia după mine. A fost un chin să înot și să trag după mine bagajul. Dunărea era puțin agitată și valurile acelea mici m-au camuflat cât de cât, că dacă ar fi fost lină se putea vedea de la distanță pe luciul apei. În plus, datorită valurilor nu se
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
Dunărea era puțin agitată și valurile acelea mici m-au camuflat cât de cât, că dacă ar fi fost lină se putea vedea de la distanță pe luciul apei. În plus, datorită valurilor nu se auzea nici clipocitul înotului. Și am înotat așa, cu povara aia de geantă până am ajuns la malul iugoslav. C. I.: În sfârșit, scăpaserăți! S. Ț.: Am ajuns atât de epuizat, încât n-am mai avut putere să mă agăț de o creangă, de rădăcina aia ieșită
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
ca și cum aș fi vrut să urc Everestul pe partea verticală. Și mi-a mai spus avocatul: "soluția este să plecați în oceanul sudic!" Am stat pentru moment consternat. Cum adică să plec în oceanul sudic?! Ce să fac acolo? Să înot?! El îmi zicea de fapt să părăsesc Germania indiferent unde mă duc și de ceea ce vreau să fac, pentru că în Germania nu aș avea nicio șansă mai departe. Și așa am plecat din Germania în Olanda. C. I.: Prin ce
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
cărau sacii la malul Șiretului prin locurile pe unde veneau boerii să se scalde. Oamenii spălau grâul, îl întindeau apoi să se usuce, în timp ce Alecsandri cu musafirii săi se scăldau în Siret și făceau haz, lucru mare. Ei se scăldau, înotau și râdeau rămânând în apă până, ce grâul se usca bine de tot la arșița soarelui, după care în alți saci și mai curați era cărat din nou la curte», zise bătrâna sub farmecul acestor amintiri. - Și mai mare alai
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
acest punct, Ștefan Negru seamănă deja binișor cu Gulică Unanian din Cimitirul Buna-Vestire, doar că numele său e mai „frumos“, ceea ce ar trebui să ne arate că există o netă separație între el și mlaștina în care e silit să înoate. Participă la înmormântări (se moare mult în romanul Gabrielei Gavril, dar rareori violent), uneori, bacovian, se înscrie în cortegii aleatorii, chefuind cu îndoliații ca și cum ar fi de-ai lor. Disprețuiește viața literară, pe care o cultivă totuși cu masochism. Artiștii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]