5,591 matches
-
nedorită, rămasă undeva departe, întrun afund de ocean îmbăiat în sânge și crime. Credința, numai credința, ea ne dezvăluie ceea ce este dincolo de om, ne ferește aici pe pământ de iluzii și năluciri seducătoare, înveșmântate dramatic cu funebre dantele care ne învăluie viața risipind-o într-o Sahară fără rod. Dumnezeu ne cere fapte începând cu iubirea aproapelui. Credința ne păzește de sărutul lui Iuda și te învață să îngenunchezi numai în fața lui Dumnezeu și a morților sfinți. Credința te învață să
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
mor în duhul legionar. Nu-mi dezic crezul și nu am a-mi reproșa nimic, ci doar faptul că nu am făcut sau nu am putut face mai mult în lupta pentru cunoașterea adevărului legionar și apărarea dreptății neamului meu, învăluită în lacrimi și ceață. Suind și coborând, aștept acum liniștea și odihna veșnică. Trăim un gol spiritual. Respectul între om și om a murit demult. Bolșevismul ne-a umilit și ne-a martirizat până a nu mai fi noi. Tot
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
când cei „otrăviți” de o propagandă „tulburătoare de suflete”, citind o carte legionară, și-au convertit cețoasa rătăcire și descoperind în legionari adevărul mutilat nu se mai desprindeau de „otrava legionară”, acum îngerească sorbitură, amintindu-și de acele zile negre învăluite în lacrimi și lipsuri, când nu găseau pentru pruncii lor o ceașcă cu lapte, o linguriță de zahăr pentru ceai, o fructă. Trăiau sihastre zile precum schivnicul din munți, în rugă, așteptare și nădejde. Legionarul este trăitorul și soldatul unei
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
flori, fără lacrimi. În neliniște, o țară stoarsă își încordeză istovitele puteri ca să suporte o nouă categorie de vampiri care îi sug sângele: „NEOCOMUNISMUL”, scursurile de ieri. Țara a rămas dincolo de noi. Ni se cer noi jertfe. Lanțurile morții ne învăluie cu bezna nărăviților de ieri. Să nu ne afundăm în somnul nepăsării, înșelați de cel viclean. Orice rătăcire are cale de întoarcere: Pocăința, care înseamnă întoarcere la Dumnezeu. Omul nu este creator de lumină, ea este una singură și vine
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
și eu, să-mi treacă de necaz? ― Cum o fi ajuns tata acasă pe așa un viscol? Parcă vine Crăciunul, nu Paștele - a apreciat Dumitru într-o doară... Mergeau de ceva vreme. În cele din urmă, un fuior de zăpadă învăluită de vânt a adus zvon de fluier al unei locomotive. ― Suntem pe aproape de gară, Dumitre - a strigat Todiriță. ― Bine că am ajuns, fiindcă m-o apucat și foamea... Când au intrat în gară, s-au simțit în altă lume. Un
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
săgetau pe mușteriu ca două sulițe de foc. Lotrul a răspuns calm: ― Vreau o ulcică cu vin roșu, din cel din care bea bărbatul tău, și un copan de pui rumenit, așa ca pentru un om flămând - a răspuns el, învăluind-o cu toată puterea privirii sale de vultur! Și cum în timp ce ștergea masa hangița s-a aplecat cam mult, el a mângâiat-o fără veste pe sâni. Drăcoaica s-a făcut a nu băga de seamă, ba făcând o pe
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
picioare, simțindu-se bine încălzit, și se întrebă dacă n-ar trebui să-l pocnească pe Lembeck pentru că făcuse pe peștele pentru el. — Tu ești întotdeauna drăguță cu mine, scumpo! De-aia îmi beau porția de seară aici. Janice îl învălui cu ochii ei albaștri și mari. Mi-a zis să fiu foarte drăguță. — Nu e nevoie. — Adică super-drăguță. Danny spuse: — N-ar fi corect. Apoi puse pe masă un dolar, bacșișul obișnuit. PAGINĂ NOUĂ CAPITOLUL OPT Mal era în biroul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
film - filme antinaziste, foarte populare de la sfârșitul anilor ’30 și începutul anilor ’40. Mal se apropie de unul penibil, trâmbițând Zorii dreptății: un rusnac plin de noblețe în fața unei cămăși negre cu un pistol Luger în mână. Personajul pozitiv era învăluit într-o aură de lumină, iar neamțul într-o umbră întunecată. Claire De Haven îl privi pe Mal. Bărbatul contraatacă: — Subtil. Claire râse. — Artistic. Sunteți avocat, domnule Considine? Mal se întoarse. Regina Roșie ținea în mână un pahar plin cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
trimite rapoarte, chestionare și rezumate ale interogatoriilor concepute pe baza detaliilor din jurnalul lui Eisler. Dudley, Meeks și Upshaw vor contribui cu propriile lor rapoarte. Vreau ca informațiile să fie verificate reciproc, de dragul clarității. 2. Erai îngrijorat de secretul ce învăluie acțiunea lui Upshaw. Nu fi. Am verificat și răs-verificat. „Ted Krugman” nu e cunoscut în mod direct de nici unul din membrii AUFT. În cel mai bun caz se știe de el din auzite, dar se știe. Upshaw e un polițist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
la dreapta. Mal văzu mașinile pompierilor, mașinile de poliție și vălătucul de fum deasupra străzii. Meeks trase chiar în dreptul barierei și se dădu jos din mașină. Mal se înălță pe vârfurile picioarelor și văzu o casă frumoasă, în stil spaniol, învăluită de flăcări. Mafiotul numărul unu din L.A. era pe gazon, teafăr și nevătămat, și țipa la un ofițer în uniformă. Curioșii blocaseră strada, trotuarul și peluzele învecinate. Mal se uită după Meeks, dar nu-l văzu nicăieri. Se întoarse și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
să fie dată afară pe toate geamurile și până la urmă să fie înghițită de un broscoi. IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE Gustul libertății Șederea noastră la Paris se apropia de sfârșit. Mai aveam două zile până la reîntoarcerea în țară. Învăluită în lumina albăstruie a înserării, Ioana ne privea pe mine și pe Adina, cuprinsă de melancolie. — Suntem încă aici, i-am spus zâmbind, dar mi se strângea inima la gândul apropiatei despărțiri, căci găsisem în mătușa necunoscută o comoară pe
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
durat aceasta. Orice altă intrare pe teritoriul sacru al vechilor morminte trebuia semnalizată printr-un strigăt de pasăre. Abia trecut de poarta Înaltă, de piatră sculptată În basoreliefuri ce ilustrau scene ale Marii Treceri spre hotarul umbrelor, războinicul se simți Învăluit de o liniște care părea să picure din bolta unui cer care aproape că se unea cu pământul. Era o liniște adâncă, așternută ciudat după traversarea vacarmului marelui bazar În care, cu mulți ani În urmă, aproape că se pierduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
credincioși ai Islamului trăiseră senzația stranie că imamiii nu se mai aflau printre ei, ci doar vocea lor plutea undeva În spațiul nedefinit dintre pământ și nori. Imamii fuseseră rupți de pământ, ca și cum ar fi fost rupți de prezent. Dispăruseră, Învăluiți de aripa cenușie, aproape neagră, a norilor. Odată cu ei, dispăruseră liniile verticale. Nici o clădire nu se Înălța la mai mult de un stat de om. Moscheile Își pierduseră cupolele poleite. Corăbiile din larg Își pierduseră catargele. Paznicii care străjuiau intrările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
imperiului se ridicase În doar câteva clipe, iar prin faldurile străvezii ale norilor străbătea, stingheră, singuratică, aproape imposibilă, o rază de soare. 13. Înfrângerea 21 martie 1476, Cetatea de Scaun a Sucevei De pe meterezele cetății, coloana Apărătorilor care se apropiau Învăluiți de mantiile lor albe cu semnul scutului și spadei părea o reamintire a zăpezilor proaspăt topite, care transformaseră nordul Moldovei Într-un ținut alb, legănat de dealuri și străjuit de păduri. Până la mijlocul lui martie iarna oprise, parcă, orice freamăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
vânătorilor domnești. Soarele apunea roșiatic, deasupra munților. Alexandru veni, Încet, puse un braț pe umărul tatălui său și celălalt pe umărul fratelui. Nu mai era nimic de spus. Nu atunci. Nu acolo. Înserarea sosi cu un fâlfâit lung de aripi, Învăluind tăcerea aceea care vorbea Într-un tărâm aflat cu mult deasupra cuvintelor. * 17 august 1476, Cetatea Sucevei, Jurnalul lui Gianluca Fontanelli Incredibile. Assolutamente incredibile. Una meraviglia. N-aș fi putut născoci o asemenea Întâmplare nici dacă aș fi stat trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
șale, ca și cum l-ar fi chemat pe el. Luîndu-și mers regulat și lin, trăsura apucă șoseaua. După o tăcere lungă, ca sculată din somn, Mini făcu o mișcare de dezmorțire și suspină. Toate trei, în adevăr, după ziua ostenitoare, fuseseră învăluite plăcut de răcoarea și umbra serei, și lunecatul lin al trăsurei le amorțise prielnic și odihnitor. Mini, despresurată din vraja rea a întîmplărilor petrecute, se uita acum galeș printre gene, la stelele care, sub lumina lunei, acolo undeva sus, departe
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
o impresie de scufundare. Pe o parte, zgomotul faptelor, de-acolo de la Prundeni, îi asurzise fina ascultare a ininiei, acel ceasornic regulat, neobosit, care lucra în detaliu timpul perpetuu; pe de altă parte, subt apele atmosferice, auzul vieții îi fusese învăluit și pulsul ei slăbit. I se părea că orașul nu mai e acela la locul cunoscut și că ele nu mai ajung. Totuși se deștepta treptat, și cu toate că orașul era numai un pâlc obscur cu mucuri gălbuie care afumau orizontul
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ai sătura! Prin ochii lui Mini treceau atunci priviri care, desigur după ideile ei, ar fi proiectat, la examenul unor instrumente viitoare, fășii ele uliți, colțuri, alei, popasuri, un film de peisagii fragmentate, la lumini și anotimpuri felurite, dar toate învăluite în farmecul ce da acelei priviri o lumină de fericire enigmatică. - Sunt aceleași! zise încet. Drumurile pe care le cutreieri tu sunt tăiate de celelalte, de ale sufletului. - Voi oferi primarului argumentul, pentru a-și scuza crimele edilitare. Nu cunoști
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
avântate avea nevoie de a fi ocrotită. Ceaiul bunei Lina era ocrotitor. - Aprindem? întrebă Lina. Mini se uită repede la ceasul de mână și se liniști. - Abia patru! Nici chiar deplin!. Pentru tine ne-am grăbit, se scuză. O umbră învăluia fundul odăiei, dând farmec focului din sobă. pe când geamurile albăstreau lumina încă deslușită a înserărei geroase. Odaia asta era o dezmoștenită, avea o sobă de zid și lampă cu petrol. Amintiri provinciale pâlpâiau astfel în jur. Toată istoria gospodărească a
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
bulevardului cu Calea Victoriei. Mini se prefăcu îngrozită de furia lui Nory și gata să fugă. Era semnalul despărțirei. își strânseră mina. Aprinsa feministă porni curajos printre rețelele vehiculelor, care se încîlcesc la acea încrucișare. Mini rămase un minut pe loc, învăluind, cu o privire plăcută, edificiul Cercului Militar, care se proiecta armonios. Privirea nu se adresa clădirei, decât întrucît blocul ei dura un punct de călăuzire în insula vie a Cetăței. De pe trotuarul cellalt, Nory se întoarse să mai zărească pe
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
povestei se amestecă astfel printre aventurile și siluetele rafinate ale vieței prezente, în gândurile omenești, ca într-un Veglione tumultos, uncie mofluzul Pierrot, arlechinul cu clopoței, fracul sinistru, toga ridicolă, clovnii nenumărați, Hamletul nesăbuit trag în dansul lor vedenii albe, învăluite în vălurile diafane ale idealului și înconjură îngîmfările cu rochii perlate, cinismul în maiou de baie, pijamalele nerușinărei curente, ușoarele aeroplane ale dorințelor contimporane, scafandrii necuviincioși ai fundurilor de suflet. - Cu mămăliguță, Lino! Cu mămăliguță să-mi dai smântâna. IV
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
sensibilitatea ei de rândul trecut, la izbucnirea dramei conjugale, care avea un așa de ciudat sfârșit. Ca și otrăvurile, acum etichetate în flacoane cu cap de mort, din trupul Lenorei, întreaga atmosferă a locului își lămurise asijectele; aburul, care atunci învăluia tot, se rupsese în fășii așezate numai pe anumite locuri. Mini. rămânea în spații salubre, de unde privea, ca o spectatoare pe care nu a cuprins-o ebrietatea nesănătoasă a emanațiunilor. Ideile, ca și aspectele, luau forme azi cumpătate, clare. Moșia
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
lume. Acum Mini încetă de a se mai uimi de cele petrecute, fu nerăbdătoare să le împărtășească. Episodul devenea astfel prețios, era o sămânță care putea fructifica în gândul altuia. Tăceau chiar în mintea ei orișice gânduri. Le păstra, le învăluia cu grijă, ca pe un coș cu fructe de toamnă, ca să le aducă întregi și proaspete. Nu mai purta grija și osteneala de a înțelege, ci nădejdea de a dărui cugetarea și apoi de a o primi înapoi ci pe
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
bombei atomice, Otto von Bismarck s-ar fi înecat la 11 ani în lacul Schönhausen și Falcon Scott ar fi atins Polul Sud înaitea lui Amundsen, conectai scanerul ocular, reglai coordonatele și pentru câteva ceasuri o realitate hologramatică complementară te învăluia, aducându-ți răspunsurile. Puteai să întrevezi o lume mirifică dacă alegeai ca împărații romani din secolul al IV-lea să nu fi impus ca unică religie oficială creștinismul sau ca Europa să nu fi fost lovită de ciumă de trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85064_a_85851]
-
șuvoaie de aduceri aminte, filtrate prin păienjenișul de vremi ce s-au destrămat ca un fum. Amintirile sunt spirit și gând, și simțire, cenușă a sentimentelor trecute; le purtăm în suflet peste timp și vremi, ne bucură sau ne întristează, învăluindu-ne în parfumul și vraja lor. Ele sunt o prețioasă avuție pe care fiecare om o păstrează în cele mai tainice ascunzișuri ale minții, bine ferecate și păzite. Pot fi amintirile furate sau pierdute? Furate, nu! Pierdute, da! Cei ce
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]