3,864 matches
-
avea calota craniană retezată, dar la locul ei, vădind doar dunga subțire a despicăturii. A fost scos ușor, curat, asemenea unui nud de Pietà, și culcat în coșciugul cel nou, pe fundalul căruia întinsesem giulgiul albastru. și, după ce a fost învelit, am presărat peste dânsul cele dintâi flori ale primăverii, pe care mi le dăduse Alice de cu seară. Sicriul de lemn a fost transportat în biserică și introdus în cel de al doilea sicriu. La ora nouă, când au sosit
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
speriați, căutând ceva salvator, un punct de sprijin. Nimic. Liniște mormântală. Instinctiv și-a îndreptat privirea spre geam. Beznă. Întuneric total. Nicio rază de lumină, nici un licăr din exterior. A coborât încetișor de lângă cei doi copii pe care i-a învelit bine cu pătura și, înaintând pe bâjbâite, a ajuns la plită. A pipăit la locul știut și a dat de lumânare și de chibrituri. A aprins mai întâi lumânarea, apoi lampa nr. 8, pe care a luat-o din cui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
puteam rezista. M-am hotărât să acționez cu prudență și maximum de atenție. Eu ocupam locul din partea dreaptă a băncii. Ușor-ușor, am întins mâna stângă cu palma desfăcută, pipăind cu buricele degetelor interiorul pupitrului. Stop. Un prim obstacol. Obiectul era învelit în hârtie. Nu m-am descurajat; am continuat să pipăi. Am găsit un colț descoperit. După alte câteva momente, care mi s-au părut nesfârșite, am reușit să desprind cu cele două degete, opozabilul și indexul, o fărâmă din prețiosul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
tu să te faci când vei fi mare, destul de sec și neașteptat: Carl Sagan. Pe vremea copilăriei mele optzeciste, emisiunile saganiene chiar își meritau numele de emisiuni educative. Îmi amintesc și acum de camera cu caloriferele înghețate în care, bine învelit cu două rânduri de pături, sorbeam fiecare cuvânt și fiecare imagine din serialul acestuia, Călătorie în univers. Iar după două ore de melodii patriotice cu Ceaușescu, muzica lui Vangelis din serial era o adevărată binecuvântare. Pluteam printre stele înfășurat în
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
trage în mister și lumii îi vor rămâne câteva obiecte la care se va uita expertă în perplexitate. La ora actuală, de pildă, se bucură de o mare atenție salteaua, somiera și husa din apartamentul principalului inculpat, Marcantoni. Cadavrul era învelit într-o husă din plastic, marca Treca. Cu o minuție înfricoșătoare, s-a descoperit că acasă la Marcantoni dormea o saltea a cărei husă purta aceeași marcă. Ca să se ajungă la această revelație foarte importantă, s-au examinat cu o
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
ajuns la doi copii. Am fost printre primii care au avut trei copii și am creat prin asta un nou etalon. În perioada când aveam copiii mici nu se găsea nimic ce-ar fi ușurat munca de mamă. Copiii erau înveliți în feșe, care trebuiau fierte. Neavând apă curentă în locuință, trebuia cărată de afară, încălzită în cazan pe sobă (cel puțin gaz metan aveam); spălam numai cu săpun, făcut de tata-socru, iar după spălat apa murdară trebuia cărată afară. Apoi
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
apropia sorocul. Cu inima palpitându-i de bucurie, citea scrisoarea iubitei de mai multe ori pentru a-i savura conținutul, într-un loc ferit de ochii curioși și invidioși ai colegilor. Scrisorile Mărioarei le păstra ca pe niște prețioase bijuterii, învelite într-o hârtie de ziar, așezate pe fundul cufărului. Desele mutări și neatenția au făcut ca valorosul pachet, cu toate răvașele Mărioarei, să se piardă. Și cât de amărât a fost când a făcut această descoperire! Așa se scurgea viața
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
sub semnul celei mai teribile singurătăți. Avînd Însă Într-o zi curiozitatea să recitesc legenda inițială, de la Heliopolis, am avut surpriza să aflu că, de fiecare dată cînd apărea, pasărea Phoenix era alta, adu-cînd În templul soarelui cenușa tatălui ei, Învelită În smirnă și modelată În forma unui ou. Și, Într-adevăr, nimeni nu precizează dacă din cenușă se năștea o altă pasăre Phoenix sau aceeași! În acest caz, dacă din cenușă iese altă pasăre Phoenix, rugul pe care se mistuie
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
așa cum nu mai fusese niciodată, iar luna era învăluită și ea într-un mister. Ajunsă acasă, își turnă o ceașcă aburindă de ceai. Adăugă în ea puțin rom, după care se întinse pe o saltea, rezemată pe o pernă și învelită cu o pătură din care își scoase picioarele goale afară. Își bău încet ceaiul, gândindu-se la ziua proastă pe care o trăise, iar romul ce-l puse în ceai parcă îi ardea încet stomacul. „Cred cam să mă-mbăt
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Triumful voinței, documentarul pro-nazist al lui Leni Riefenstahl. Dar are totuși această idee genială care îl pune la adăpost de suspiciuni : spune povestea ilegaliștilor din anii 30 în stil Nouvelle Vague. Era ca și cum ar fi livrat Partidului carnetul de partid învelit în hârtie fină, capitalistă. Caz extrem de decalaj între fond și formă, Duminică la ora 6 trezește în memoria oricărui cinefil la curent cu cinematograful epocii respective dejà-vu-uri formale : liftul care urcă și coboară în anumite răstimpuri ale poveștii, ca un
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
așa țăran cum e, vara, cînd vine de la coasă, mi-aduce mereu cîte-un buchet de sînziene; știe că-mi plac tare mult cum miros... Vaza stă de atunci, din vara de-acum șase ani, într-un geamantan, la capătul patului, învelită într-o cămașă de corp. După ce mama a murit și eu am smuls de pe perete, de deasupra mesei de scris, o parte din pozele de artiste, decupate din revista Cinema și am făcut loc pentru fotografia mamei, m-am gîndit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
consiliului popular, unde-și are sediul I.L.L.-ul. Aruncîndu-mi privirea spre una din vitrinele alăturate, observ că sînt cu casca de protecție pe cap și cu ecusonul în piept. Bag ecusonul în buzunar și-mi scot casca de pe cap. O învelesc într-un ziar și-o bag într-o sacoșă de plastic, pe care o port întotdeauna la mine, în buzunarul de la piept al scurtei îmblănite. Intru în curtea I.L.L.-ului, pătrund într-un culoar lung, cu cîteva uși în partea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
buzunarul șubei un bilet ștampilat, îl completează, îl semnează și mi-l dă, urîndu-mi succes. La poartă, e înghesuială iese schimbul de la ora paisprezece. Dau portarului biletul de voie și mă grăbesc spre stație. Scot sacoșa și ziarul din buzunar, învelesc casca în ziar și o pun în sacoșă. Cu aglomerația care e în stație, nu cred să ajung în oraș pînă la ora cincisprezece. Merg spre capătul peronului și stau pe marginea șoselei, urmărind cu privirea mașinile care pleacă spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
om bătrân, grandeur et décadence. În perete un șal persan în splendide culori vișinii, pe care se sprijinea o etajeră oarecare cu cărți; pe aceeași etajeră, cutii cloisonné [și] un vas de preț; pe celalt (sic) perete, deasupra unui divan învelit cu o blană făcută din blănițe de iepuri, o draperie venețiană; între cei doi pereți, soba caldă; în fața sobei, fotoliul ei de un rips fraise écrasée passée cam uzat. Vis-à-vis de pat, un divan-canapea de aceeași culoare pentru suivanta ei
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Becky. Un plic adresat mie, în buchetul lui Suze? Mă uit nedumerită la Suze, iar ea, cu ochi strălucitori, îmi arată din cap spre plic. Cu degete tremurătoare, îl deschid. E ceva tare la pipăit înăuntru. E... E un inel, învelit în vată. Împreună cu un mesaj, cu scrisul lui Luke. Care zice... Zice Vrei să... Mă uit la el nevenindu-mi să-mi cred ochilor și încerc să nu-mi pierd cumpătul, însă lumea a început să scânteieze ciudat și sângele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de nerăbdare să-i spun mamei ce am auzit, dar în bucătărie nu e nimeni. — Hei, mami! strig. I-am văzut pe Tom și pe Lucy! Fug pe scări, și mama tocmai coboară scara de la pod, cu un pachețoi alb, învelit în plastic. — Ce-i asta? o întreb, ajutând-o. Nu spune nimic, zice, făcând eforturi să-și camufleze încântarea. Doar... Mâinile îi tremură în clipa în care desface fermoarul husei de plastic. Doar... uită-te! — E rochia ta de mireasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cadou de logodnă. Fac ochii mari. E o cutie culoarea oului de rață, legată cu panglică albă. Un cadou de la Tiffany! — S-o deschid? — Te rog. Desfac panglica surescitată și deschid cutia, în care găsesc un castron albastru de sticlă învelit în hârtie, și o felicitare pe care scrie „Cu cele mai bune urări de la Marty și Alison Gerber“. — Uau! Ce drăguț! Cine sunt Gerberii ăștia? — Habar n-am. Niște prieteni de-ai maică-mii, bănuiesc. — Și... toți cei care vin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cum e când durează mult. Nu-mi vine să cred. Suze are un băiețel. Un băiețel micuț, rozaliu și plângăcios. În vârstă de o oră. A fost cântărit, măsurat și îmbrăcat cu cel mai senzațional costumaș alb cu albastru și învelit cu o păturică albă, și acum e în brațele lui Suze, cu fețișoara strânsă și zbârcită, și cu smocuri de păr negru din loc în loc, deasupra urechilor. Copilul lui Suze și al lui Tarquin. Aproape că-mi dau lacrimile... dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
153). 499. Tinichigiii evrei nu se dădeau În lături să facă sau să repare acoperișurile bisericilor sau ale mănăstirilor creștine. Un document din 1840 vorbește despre „meșterii tinechegii, anume Leibu și Marcu ovreii, ce sunt legați prin deosebit contract a Înveli cu tinechea turnu bisericii Sf. Ilie” din Craiova (536, p. 236), iar un alt document spune că tinichigii evrei refăceau În 1837 acoperișul mănăstirii Horezu (535, p. 47). „Toate acoperișurile caselor și turlele bisericilor din Principate [Române] - scrie Iuliu Barasch
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
decenii ale secolului XX, tinichigiul și geamgiul evreu Korber (strămoșul germanistului Andrei Corbea-Hoișie, de la Universitatea din Iași) punea geamuri la ferestrele bisericilor din Câmpulung Moldovenesc (520, p. 113). „Eu Într-o vară-am isprăvit/ O mănăstire și un schit,/ Cu Învelit și cu vopsit !”, spune Ștrul tinichigiul Într-o fabulă publicată În 1907 de I.L. Caragiale. În acest timp, Șmul migălește „o iconiță mititică” (336, III, p. 519). După cum se vede, meseriașii evrei nu considerau că repararea bisericilor creștine sau fabricarea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
imperiului bizantin măcar tot pentru atîtea zile. Am citit de curînd o carte recentă Poporul român în cumpănă de milenii care s-ar preta foarte bine pentru un articolrecenzie la Ateneu. Atitudinea mea va fi o critică destul de dură, dar învelită într-un limbaj tehnic civilizat și doct și înmuiată în mierea unei politeți desăvîrșite. Cred că numai în felul acesta o critică poate fi utilă și constructivă, de care cultura noastră contemporană are atîta nevoie. Cu cele mai bune urări
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
folosite ca să-idezbare de năravurile lor. Astfel Murgu avea prostul obicei de a mușca, dar l-a lecuit de nărav printr-o metodă ingenioasă, anume: a încălzit o bucată de bostan până nu puteai s-o atingi de fierbinte, a învelit-o într-o pânză subțire, de culoare închisă și i-a plimbat-o pe la bot. Când Murgu a mușcat după obicei, de fierbințeală s-a săltat pe picioarele din spate, nechezând de durere, căci s-a fript la bot. Nu
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
o deschide, lăsând juncanii să intre apoi privi spre cer unde soarele strălucea acum puternic luminând dealul Măgura deasupra văii Racovei. Casa lui Gheorghiu „cel tânăr” cum era numit de consăteni, era formată din două camere cu sală la mijloc, învelită cu tablă iar în spate așa numitul „chiler” care este folosit și ca bucătărie și ca o cameră de zi, unde cei mai mulți din familie își petrec o bună parte din existența lor. Pe lângă casă, cam la zece pași se afla
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
hrănirea păsărilor și porcilor, pregătirea copiilor care încă mai dormeau. Lampa aprinsă încă de la scularea și plecarea lui Costache, lumina în continuare încăperea, așteptând să apară puternica lumină a zilei cu care nu-și putea măsura slabele ei puteri. îi învelește pe copii mai bine ca să nu simtă răcoarea dimineții de primăvară și ca ei să-și poată continua dulcele somn al dimineții. își adusese din coșer un coș cu știuleți de porumb ca să desfacă boabele de pe ciocălăi, pentru a hrăni
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
au gândit organizatorii. S-au înțeles bine amândoi. Totul era pregătit. Reprezentanți de frunte ai premilitarilor au început să se adune în sala de clasă, de lângă cancelarie, ce era foarte frumos ornată și cu două catedre puse cap la cap, învelite cu o față de masă foarte mare și frumos brodată, cu franjuri lungi, dovedind bun gust din partea celei ce o făcuse. Pe pereți erau tablourile marilor înaintași ai românilor : Decebal, Traian, Mircea, Vlad țepeș, ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, Alexandru Ioan
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]