12,339 matches
-
o invocase avu fulgerător senzația dezagregării. În coliziunea celor două aparate, avariată a fost capsula lui Homer: spre nenorocul său (dar nenorocul e relativ), i se frânse o aripă. Veni în picaj, peste botul unui bolid de pe banda vitezelor maxime. Șocul îl făcu pe acesta să se preschimbe la rândul său într-o cabină zburătoare. Lovită ca pucul de crosă, sfera inertă a lui Homer fu proiectată în văzduh. Depăși linia falezei și se avântă deasupra fluviului, peste care tocmai bâzâia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
din cochilia lui, ca un zar din două boluri întoarse. De undeva, pesemne chiar în momentul în care uriașa pală pătrundea în corpul străin, autoprotecția elicopterului crease deja o perdea de aer pentru a-l feri pe Homer de un șoc mortal. Hazardul a fost însă mai dibaci decât perfecțiunile tehnice. Una dintre hemisfere despică în cădere perdeaua, iar omul fu proiectat în gol din fotoliul cabinei și totodată, din pricina turbionului iscat, își recăpătă cunoștința. Mai să leșine din nou! Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
arestată Suzanne? — Pentru că fusese prietenă cu Regele, frecventase ambasadele Franței și Turciei, era fiică de moșieri, avea o soră fugită în străinătate... Au venit s-o ridice noaptea, era prin 1952, iar mama, după arestarea lui Suzanne, a făcut un șoc și și-a pierdut vocea. O lună a stat mută. Iar pe Suzanne au chinuit-o în fel și chip să nu poată închide ochii, pe tot timpul detenției. După ce a ieșit din închisoare, când era în lume, în vizită
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
să se vadă așa cum arătau atunci când erau în viață, numai că, în loc de asta, se văd așa cum au fost transformate de lucrurile rele pe care le-au făcut în trecut: scheleți, monștri grotești sau chiar mai rău. Oglinda le provoacă un șoc care le face să se retragă. Capul doamnei Jin seamănă cu o grămadă mare de aluat, din cauza pudrei de pe față. An-te-hai îmi spune că în ultimele ei zile i-au erupt furunculi pe toată fața. În registru, doctorul ei a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Bine, zic în sinea mea, luîndu-i cartea din mână și punînd-o în raft, o să-i dau acum ceva în care prin pasiunile oamenilor trece fiorul tragediei, dar purificat de beția care îi împinge pe autori spre efecte tari, forțate, spre șocuri psihologice care inai mult îți smulg decât îți obțin adeziunea. " Iată, zic, o carte în care autorul, spre a te feri de vulgarități, purifică descripția atât de bine, îndt ai impresia că ești în plin fantastic. Asta trebuie să-ți
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
însănătoșii. Și într-o zi îmi veni următoarea idee: Foarte mulți oameni din vremea noastră pățesc ce-am pățit eu. Nu este oare exasperarea, provocată de neputința de a-ți atinge un scop dorit, o realitate a lumii noastre moderne? Șocurile la care sîntem supuși din pricina pierderii seninătății și echilibrului sufletesc, seninătate și echilibru supuse unei continue agresiuni a mediului și de care nici măcar nu sîntem totdeauna conștienți, nu sânt ele oare cauza unor mari tulburări în comportamentul omului de azi
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
și construiesc liniștiți povestiri și romane moraliste, ferm convinși că au cititorii lor și că rosturile artei și condiția scriitorului au rămas neatinse de traumele secolului. Confortabila lor poziție este însă o iluzie care repede se destramă la cel dintâi șoc cu realitatea; ei nu răspund la nici o întrebare și nici nu pun vreuna, și nu au nici măcar instinctul să facă în așa fel încît morala lor să rămână măcar îngropată în fapte. Nu văd că instrumentul pe care ei îl
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
n-aș vrea să mă Îngroape. Când aveam vreo doisprezece ani, mă Împrietenisem cu un rudar, Lică. Băiatul ăsta s-a Înecat În Gropanul de la Dunăre. S-a aruncat În apă, Încins de soare și de vin, a făcut un șoc termic și-a murit. Când tată-său l-a scos din adâncuri, Lică avea ochii deschiși. Nu părea nici mirat, nici Îndurerat, chipul lui nu arăta nimic. Numai ochii ăia deschiși, care priveau spre nicăieri și nu aminteau deloc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
liniștească nepotul. Spre deosebire de obișnuita sa manieră decisă, Katsuyori pălise, fiind surprins. — Nu e un fleac. Credeți-mă că e ceva foarte important, stăpâne, replică Genshiro, în timp ce se prosterna. Kiso Yoshimasa din Fukushima a trădat! — Kiso? Glasul lui Shoyoken exprima un șoc care era jumătate îndoială, jumătate refuz. Cât despre Katsuyori, el probabil ghicise deja că avea să se întâmple acest lucru. Nu făcea decât să-și muște buzele și să-l privească pe vasalul prosternat în fața lui. Palpitațiile din pieptul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ultim incident. La tabăra din Suwa, în timpul campaniei din Kai, Mitsuhide suferise deja o insuportabilă umilire publică, eveniment care nu rămăsese ascuns de vasalii săi. De ce îl chinuia atât de mult în ultima vreme Seniorul Nobunaga pe stăpânul lor? Dar șocul de azi era, de departe, cel mai rău, fiindcă incidentul avea să fie cunoscut de toți musafirii: Seniorul Ieyasu și vasalii săi, nobilimea din Kyoto și ceilalți generali, camarazi cu Mitsuhide. Suferirea unei insulte acolo era același lucru cu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
sunt mulți războinici răsculați, agitând steaguri cu blazonul inconfundabil al clanului Akechi. — Ce?! Akechi? Cuvintele îi scăpară cu uimire. Surprinderea lui demonstra întru totul că nu se așteptase - nici nu visase măcar - că s-ar fi putut întâmpla așa ceva. Dar șocul psihologic unic și surescitarea emoțională pe care le simțea i se opriră pe buze. Vorbind cu același calm dintotdeauna, următoarele sale cuvinte sunară aproape ca un mârâit: — Akechi... era inevitabil. Răsucindu-se rapid într-o parte, Nobunaga se repezi înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
o înfățișare grotescă. — V-am primit chemarea, stăpâne. Ce poate fi atât de urgent, la ora aceasta din noapte? Hideyoshi răspunse: — Îți va spune Hikoemon. Și își încrucișă brațele, lăsând capul în piept, cu un oftat prelung. Va fi un șoc, Kanbei, începu Hikoemon. Kanbei era cunoscut pentru curajul lui dar, în timp ce asculta, se albi la față. Fără o vorbă, oftă adânc, își încrucișă brațele pe piept și rămase cu privirea spre Hideyoshi. Kyutaro înaintă în genunchi și spuse: Nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
o înapoie, cu respect, lui Hideyoshi. Acesta ceru o pensulă și semnă. Apoi, își crestă vârful degetului mic și aplică o pecete de sânge lângă iscălitură. Tratatul de pace era semnat. Peste câteva ore, tabăra clanului Mori fu cuprinsă de șoc și căzu pradă dezolării, ca un vârtej de vânt, la vestea morții lui Nobunaga. În cartierul general de campanie al lui Terumoto, facțiunea care se opusese păcii tot timpul vorbea acum gălăgios, cerând atacul imediat asupra lui Hideyoshi. — Am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ca și cum ar fi fost o întâlnire neașteptată și complet întâmplătoare. Nobuo rămase uluit, în timp ce vasalii din jurul lui, care arătau atât de impunători cu lăncile și armurile lor, se uitau cu gura căscată de uimire. Dar acesta nu fu singurul lor șoc. Hideyoshi îngenunche la picioarele lui Nobuo, prosternându-se la pământ, astfel că aproape atingea cu fața sandalele de paie ale celuilalt. Apoi, luându-l pe năucitul Nobuo de mână, spuse: — Stăpâne, n-a fost o zi în anul acesta în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să afișeze fu o grimasă înghețată, ceea ce-l determină pe locotenent-gardian să-și continue tirada: - Să nu-mi spui că este din cauza mea? Chiar așa de mult te bucuri să mă revezi? Văzând că Birmaq este încă în stare de șoc și nu are nici o reacție Kaan străbătu din câțiva pași distanța care-l separa de căpitan, îi luă pipa din gură și începu să o studieze cu o mirare perfect simulată: - Ciudat obiect... este un artefact pământean, nu? Chiar vorbeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
existența Quadrantului Confederat. Preluarea poziției în cadrul Quadrantului îl aruncase într-o lume nouă, nebănuită, care își desfășura existența paralel cu cea oficială în care trăise până atunci. Prima și ultima cerere în audiență a unuia dintre subordonații a însemnat și șocul preluării poziției și obligațiilor reprezentantului C.T.C. În cadrul Quadrantului. Și la puțin timp, moartea acelui ilustru necunoscut funcționar confederat care se dovedise a fi predecesorul său. Un zumzăit slab, atrase atenția tuturor. Pe locul rămas liber începu să capete forme un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
o să te iubească, pentru că aproape i-ai devenit stăpână.” Dura e victima unui soț care profită de funcția lui (e activist de partid) și violează copilele din sat. Satrapul local își părăsește soția tocmai când aceasta trebuia să devină mamă.Șocul e atât de puternic, încât proaspăta mamă își ucide, practic, nounăscutul, căzând într-o demență incurabilă. Într-o manieră extrem de tulburătoare, autoarea relevă fărâma de umanitate rămasă intactă în această epavă umană - „De câte ori am văzut-o, ocrotea în mâinile slăbite
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
luat cât de cât prin surprindere, zâmbi Victor. În felul ăsta sper să mă și revanșez pentru faptul că n-am prea vorbit zilele trecute. Am fost...ocupat cu ceva. Cu siguranță că mă luase prin surprindere. Eram mută din cauza șocului și enervată că Îmi zădărnicise planurile. Puteam oare să mă despart de el Într-un moment ca acela? Teoretic nu. Dar eram dispusă să o fac oricum. Tocmai mă gândeam cum să Încep când el vorbi pe neașteptate: ― Alisia, uneori
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
bune relații atunci, așa că l-am Întrebat ce face acolo și i-am zis că n-aveam timp de discuții. Replica lui „nici eu” a fost imediată și urmată de un sărut scurt, dar dulce. Cred că am intrat În șoc pe moment, dar mi am revenit Îndeajuns de repede cât să-l aud spunând că ne vedem În pauză și să-l simt apucându-mă fugar de talie. Acum că Îmi aminteam, fusese drăguț. Dar nici pe departe la fel de drăguț
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
urăsc În continuare. Am fost Însă norocoasă că Maria m-a ajutat cu bigudiurile, excelând, spre surprinderea mea, În acel domeniu. Privindu-mi buclele perfecte, aș fi putut să jur că arătam ca fetele din reclamele de la șampon. Un alt șoc, rochia violet a Mariei mi se potrivea perfect. M-am machiat atentă, ridicol de emoționată de imaginea care mă aștepta. Și nu eram o dezamăgire, așa cum prezisesem. Din contră, arătam superb. Nu eram genul care se autocomplimenta, nu făcusem asta
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Întrebă el total confuz. Începeam să Înțeleg cu groază de ce nu mă sunase În săptămâna dinainte de ziua Îndrăgostiților. ― Tocmai am vorbit cu Eliza, am spus privindu-l adânc În ochi. Și În acea clipă am citit totul pe fața lui: șoc, panică, jenă. Și-a mutat imediat privirea de la mine. ― Și? a Încercat el. ― E adevărat? l-am Întrebat rănită, deși știam deja că mă aștepta un răspuns pozitiv. ― Ce să fie adevărat? Nu te Înțeleg, scumpo. Tonul lui atipic mi-
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
se Întâmplase ceva. ― Eliza, nu-mi amintesc multe lucruri de dinainte de accident. Și nu am idee despre ce vorbești. Am auzit respirația Elizei oprindu-se la celălalt capăt al firului. Am rămas o vreme ascultându-i liniștea și simțindu-i șocul. ― Nu știi nimic, realiză ea În cele din urmă. ― Nu, am aprobat-o cuprinsă de curiozitate. Povestește-mi. ― Uite...În noaptea accidentului, când team sunat, mi-a venit extrem de greu să Îți spun ce aveam de spus. Chiar nu vreau
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Chiar credeai că nu aveam să aflu adevărul? Ei bine, te dezamăgesc! Nu sunt idioată! Victor rămase cu buzele Întredeschise, dar nu scoase niciun sunet. Evident, nu se așteptase la asta. ― Cum ai aflat? I-am aruncat o privire, mimând șocul. ― Ce faci, Victor? M-aș fi așteptat măcar să negi! El oftă și se uită În ochii mei. L-am privit impasibilă. ― Nu neg. Nu am fost sincer cu tine și Îmi pare rău! ― Serios? E cam târziu pentru asta, având
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
În ușă. M-am ridicat În picioare, doar ca să mă asigur că mi se păruse. Atunci se auzi o altă bătaie, mai violentă și cu siguranță reală. Am alergat să deschid, În mod incredibil sperând din nou.... Întâi a fost șocul, urmat de cea mai puternică senzație de ușurare. Și, În cele din urmă, fericirea. Nu crezusem niciodată că mă voi bucura să văd chipul răutăcios sau privirea enervantă a fratelui meu. Nu Îmi imaginasem că prezența lui ar putea Însemna
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
oraș și mâine, și poimâine, si În fiecare zi până când vei spune da. M-am uitat la el cu un zâmbet ascuns În colțul gurii. ― Pari hotărât, am râs eu. Fără preaviz, el Își apăsă buzele de ale mele. În ciuda șocului, instinctele mele reacționară imediat. Îi simțeam degetele plimbându-se prin părul meu În timp ce mă săruta, iar eu Îl sărutam Înapoi. Și era o senzație dulce și minunată, pe care n-o mai trăisem niciodată. Trecu ceva timp până când ultima mea
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]