4,027 matches
-
Glasul lui afară din tăcere, și eu mă opresc cu privirea spre el, așteptând, dar tace o clipă, două, și frunzele de vie, un acoperiș de umbră deasupra noastră, se clintiră pentru o secundă permițând unei raze de soare să țâșnească liberă pe chipul lui imobil, dar privirea sa oprită brutal de zidul negru al lumii nu reacționă defel la întâlnirea cu raza de soare, ce și-a început călătoria, mi-ar fi putut spune ca altădată, acum opt minute din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
stradă, Grazia! Iuțesc pașii, ajung cu ușurință la gang, trec printr-o curte interioară și apoi dincolo în cealaltă stradă, ridic ochii să caut denumirea străzii și dau de cele două turnuri hexagonale ale bisericii Trinita dei Monti, printre ele țâșnind vârful obeliscului, fusesem atât de aproape de Piazza di Espagna, cred că am înconjurat mult, caut numărul 23, trec de cealaltă parte a străzii, 23, aici e și împing nerăbdător ușa, derutat în prag de treptele ce urcă aproape din ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cunoscut pe meșterul Luca m-am apropiat de pictura religioasă și pot să-ți spun acum, după atâția ani de când lucrez cu el, că prefer să pictez sfinți după cartoane decât atleți frumoși în întreceri sportive, Și care-i diferența? țâșnește necruțătoare întrebarea mea, Janos își strivește mucul de țigară pe treptele de piatră, nu-i zăresc chipul întors spre curtea mănăstirii, stă cu câteva trepte mai jos decât mine, dar îmi răspunde, Una de tehnică artistică! pentru sfinți lucrezi doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
loc și lui Dumnezeu printre sfinți, apostoli și scene biblice, ușa larg deschisă a bisericii lasă lumina zilei de afară să intre mult spre interior până sub Maica Sfântă orantă cu pruncul, pictată pe boltă de meșterul Luca, un gând țâșnește viu în mintea mea, făcându-și loc în cuvinte, atenție la așezarea bisericii față de soare, slujește-te de soare în dispunerea scenelor și, mai ales la vremea solstițiului, când mersul său se înscrie exact pe crucea cerului, iar biserica, fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Și, de îndată ce te-ai dat cu capul de pereți și te-ai chinuit să faci asta, în limita posibilului, trebuie să te întorci și să o iei de la capăt. Ești doar un vânzător apreciat. Într-o tentativă de dinamism, a țâșnit din biroul lui Jack, dar mușchii picioarelor îi erau încordați și deasupra buzei avea o pată de traspirație. Sala de ședințe, toată lumea, acum! Toți cei care nu lucrau la Colleen au chicotit, satisfăcuți că ei nu erau chemați ca vitele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
mânca. — Acum tu, spuse el. Cu un zâmbet plin de subînțeles - atitudinea este importantă - și-a tras rochia albă peste cap dintr-o mișcare fluidă. Kelvin avea dreptate - nu purta chiloți. —Frate, râse Wayne, desfăcându-și șlițul. Erecția lui a țâșnit în față, deja aproape la capacitate maximă. Nu purta chiloți. Ea simți un fior. Era atât de pregătită pentru asta. Nu era primul cu care se culca de când nu mai era cu Oliver. La puțin timp după, fusese la cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
bine, era o singură concluzie care se potrivea. O singură și unică și inevitabilă concluzie. Avea o cădere nervoasă. 53tc "53" Ashling s-a trezit, simțindu-se ca și cum, cu o seară în urmă, fusese călcată de un autobuz. Urechea îi țâșnea, oasele o dureau, nesiguranța o apăsa, dar cui îi păsa? Seara trecută fusese bestială. Petrecerea nu fusese doar un succes, ci se dovedise și foarte distractivă. Pentru un moment nu și-a putut da seama dacă este sau nu singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
și nu pot s-o dezamăgesc. Nu-i așa, iubi? — Continuă să vorbești despre mine la persoana a treia, i-o întoarse Kay. Chiar îmi place. Blanchard ridică mâinile, în semn că se predă. Din ochii negri ai lui Kay țâșneau flăcări. Vrând să aflu ce gândește, am întrebat-o: — Ce părere aveți despre toată afacerea asta, domnișoară Lake? De data asta privirea ei păru amuzată. — Din motive de ordin estetic, sper să arătați amândoi bine la bustul gol. Din motive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Ai vrut s-o faci să sângereze pe bune. Zi-mi cum i-ai hăcuit sânii. Zi-mi... Manley urlă: — Nu! Sears izbi cu bastonul în scrumieră. Sticla plesni, iar chiștoacele zburară în toate părțile. Roșcatul își mușcă buza. Sângele țâșni și i se scurse pe bărbie. Sears spulberă grămada de sticlă spartă și cioburile se împrăștiară în toată încăperea. Manley se smiorcăi: — Nu, nu, nu, nu, nu! Știai exact ce vrei să faci! șuieră Sears. Ești un vulpoi bătrân și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
barmanul de la Caledonia Lounge, la intersecția lui Victory cu Valley View. Ni s-a raportat că Linda Martin e acum acolo. Cod trei. Fritzie porni sirena și-i dădu blană. Mașinile se traseră la o parte din calea noastră. Am țâșnit pe banda din mijloc. Am început să mă rog la Dumnezeul calvinist în care credeam când eram copil: n-o lăsa pe Linda Martin să pomenească de Madeleine Sprague! Valley View Avenue apăru la orizont. Fritzie viră periculos la dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
fugă pe trotuar, cu cei doi Vogel suflând din greu în urma mea. Linda / Lorna fugea ca o antilopă, strângând la piept o geantă încăpătoare. Am sprintat și am micșorat distanța dintre noi. Fata ajunse pe o stradă laterală aglomerată și țâșni în trafic. Mașinile virară cu scrâșnet de frâne, încercând s-o evite. Ea se uită înapoi peste umăr. Am fentat un camion cu bere și un motociclist, care erau cât pe ce să mă facă afiș, am tras aer în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
lăsat cicatricele alea, eu, i-am făcut-o... Am ajuns la mașină, m-am urcat, am băgat în marșarier, am intrat în cruce și-am dărâmat-o în nisip, apoi am forțat vitezele, prima, a doua, a treia, și-am țâșnit înainte. În timp ce patinam pe drumul de coastă ce ducea spre nord, am mai apucat să aud: Mașina mea! Banii! M-am întins după butonul sirenei, dar când mi-am dat seama că vehiculele civile n-au în dotare așa ceva, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cu vârful cuțitului o arsură de țigară pe care i-o făcusem pe sânul stâng. Și-a mușcat călușul atât de tare, încât din rana pe care i-o făcusem când am lovit-o peste dinți cu Joe DiMaggio, a țâșnit sângele. Am înfipt cuțitul în ea până când am dat de un os, apoi l-am răsucit. Ea a încercat să țipe și călușul i-a alunecat adânc în gâtlej. I l-am scos cu totul o secundă, iar ea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
n-o mai văzusem se luptase aprig cu grăsimea și tenul ei nesănătos, dar continua să arate ca o versiune feminină și robustă a lui Emmett. Martha puse ziarul jos și mă observă. Mă așteptam ca din ochii ei să țâșnească săgeți, dar mă surprinse cu un salut: — Bună, domnule Bleichert. Și schiță o urmă de zâmbet. M-am apropiat și m-am așezat lângă ea. Cotidianul Times era deschis la rubrica Fapt divers: „Incendiu bizar la Silverlake Foothills. A fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
două patrule să le dăm o mână de ajutor. Își scoase telefonul mobil și Începu să formeze un număr, degetul Înghețându-i Înainte de a apăsa ultima cifră. — Ia stai... — Domnule? Chiar atunci, o mașină lucioasă opri lângă bordură și afară țâșni silueta cunoscută a unui individ scund, Înfășurat Într-un palton negru și luptându-se să deschidă o umbrelă de aceeași culoare. — Se pare că vulturii se Învârt deja pe deasupra prăzii. Logan luă și el o umbrelă de pe hol și păși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
mâna strânsă la piept. Alunecă pe zăpadă și căzu pe spate. Țipetele se opriră pentru o clipă, de parcă toată puterea Îi dispăruse. Membrii echipei Își abandonară carcasele și o porniră spre cel căzut. Logan ajunse chiar când reîncepură țipetele. Sângele țâșnea din mănușa de cauciuc gros a polițistului, printr-o gaură din palmă. Victima Își smulse masca și ochelarii de protecție. Era agentul Steve. Ignorând apelurile la calm, continua să urle și să tragă de mănușa Însângerată ca să și-o dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
n-au putut să-l facă să-și țină gura? — Acum că... Sandy Șarpele fu nevoit să ridice vocea ca să se facă auzit... — Acum că numele meu a fost reabilitat, am să... Dar nu mai continuă. Un tânăr uriaș, zdrențăros, țâșni din mulțime, Își croi drum prin mulțimea de reporteri și-i arse una avocatului. Drept În nas. Sandy Șarpele se clătină Înapoi, se Împiedică și căzu. Mulțimea vui aprobator. Un cordon de uniforme negre se ivi de nicăieri, Înșfăcându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Îi era bătrână și obosită. Bernard nu se simte bine. Are nevoie de ajutor, nu să fie Închis. Insch Își ascuți figura. — Bernard, spuse Insch după o chibziuală atentă, tu ai găsit-o, nu-i așa? Sprâncenele lui Lloyd Turner țâșniră În sus. — Ai găsit-o? Îl Întrebă, privind către silueta zdrențăroasă și Împuțită așezată lângă el, cu o uimire abia ascunsă. Ai găsit-o tu, Bernard? Hoitarul se foi pe locul său și Își privi mâinile. Cocoloașe mici, roșiatice, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de pământ. Imediat ce-și scoase picioare de sub el, gravitația se ocupă de rest. Se rostogoli pe pantă ca un bolovan, printre frunze și ferigi, lovindu-se de pietrișul de pe fundul ravenei. Se lovi cu un urlet de durere. Sângele țâșnea dintr-o tăietură de pe dosul mâinii sale. Capul Îi vâjâia datorită opririi bruște pe pietriș. Dar cea mai rea era durerea care-i exploda În burtă. La un an distanță, și Angust Robertson, Monstrul Mastrick, tot Îi făcea rău. Malurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
picioarele-n aer, legănându-se pe brațe, arcuindu-și spatele astfel că aproape ajunse cu susul În jos. Fața lui Martin se ridică, iar cântecelul i se stinse pe buze cînd ea Își depărtă cât putu de mult genunchii și țâșni spre capul său. Nu mai avu timp să se miște Înainte ca ea să-și Înfășoare picioarele În jurul gâtului său și să strângă cât de tare putea. Groaza Îi lăți lui Martin Strichen fața, iar ochii Îi ieșiră din orbite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
agitându-se Întors cu spatele, plin de sânge pe față; pe Martin Strichen trăgând piciorul În spate, pregătind o altă lovitură. Strichen Îngheță, Întorcându-se chiar când Logan se Înfipse În el, aruncându-i pe amândoi În perete. Un pumn țâșni pe lângă capul lui Logan, iar un vaiet cu rezonanță Înaltă Îi străpunse urechile. Neinteresat de o luptă corectă, Logan atacă drept la vintre: lovi cu pumnii poala lui Martin Strichen. Bărbatul cu oase masive icni și se trase-napoi, apucându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
lui Strichen și-l poni de peretele de beton. Capul lui Martin se izbi cu un zgomot sec, iar impactul fu sufient de puternic Încât să sară din cuiul lui calendarul mucegăit cu fetișcane. Se clătină cu spatele, cu sângele țâșnindu-i din față, iar Logan Îi prinse brațul, răsucindu-i-l la spate. Un cot uriaș și osos ieși În afară, nimerindu-l pe Logan exact sub coaste, trimițându-i durerea să-i sfâșie stomacul cicatrizat. Șuierând agonic, se prăvăli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
deja la jumătatea drumului prin recepția principală când cineva-l strigă. — Lazăre! Era Gary cel Mare, care Împroșca bucățele de Tunnocks Tasty Caramel Wafer pe biroul recepției. Rânjetul era suficient de mare cât să cuprindă un umeraș. Capul colegului său țâșni afară, cu telefonul lipit de ureche. Rânjea și el, aratând-i entuziasmat prin geam lui Logan degetul mare ridicat. Gary cel Mare năvăli prin ușa laterală și-l Îmbrățișa ca ursul pe Logan. — Dragul de tine! Deși bine intenționată, micuța manifestare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
rotundă. Pe un postament de pietre acoperite de calcar se găsea un mic îngeraș de marmură, care părea să amintească de mesagerul iubirii, pentru că ținea într-o mînă un arc cu săgeți. În cealaltă mână avea o stropitoare, prin care țâșneau șiroaie de apă în lumina soarelui, sclipind și adunându-se în jurul postamentului. Odată cu apa, susurau și legendele, poveștile, istoriile, basmele... împrăștiindu-se în sus, pretutindeni, de jur împrejur, învăluind piața și alunecând pe străzi, spre orice direcție, prin oraș, aparent
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
suflare, ea gemea încă o dată: „Te iubesc!“, el înfipse sica, pumnalul scurt al asasinilor ce foloseau arme albe, până în plăsele sub urechea ei stângă, apoi deplasă rapid lama spre dreapta. Glasul femeii se frânse și se prefăcu în bolboroseală, sângele țâșni deodată, pumnalul atinse osul mandibulei sub urechea dreaptă. Julius scoase cu ușurință, aproape cu eleganță, pumnalul de pe care picura sângele, în timp ce mâna lui stângă lăsa trupul neînsuflețit să se prăbușească pe podea. Priviră ultimele zvâcniri ale mâinilor, buzele întredeschise, ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]