7,946 matches
-
și îmi încep viața cu un copil de gât și pe deasupra și fără de tată? - Cum fără tată? Nu poate fi decât al meu dacă nu te-ai mai culcat cu altul după aceea. - Nu fi caraghios. Vrei să mă superi? țipă Dalia, înecânduse cu lacrimile care o podidiră la auzirea unei asemenea afirmații. - De ce plângi? - Cum poți să spui așa ceva despre mine? Nu m-am culcat cu nimeni până la tine și imediat să merg în patul altuia? Ce sunt eu, o
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371760_a_373089]
-
timp a fost tăcut, Și din popor tu fă furtună, să piară tot ce te-a durut! O, țărișoara mea bogată, ce-atât de mult ai fost râvnită, Ridică toți străbunii-odată, nu te mai lasă osândită! Nu-ți plânge dorurile, țipă! Ridică morții din morminte, Adună-ți oștile la luptă, cu bravul Ștefan înainte. Cu Mircea, cu Mihai Viteazu, cu toți străbunii noștri drepți, Cu Vlad, cu Tudor și cu Iancu glia s-o cureți de scaieți! Ridică râul, munții, codrii
ȚARA MEA de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371884_a_373213]
-
nuca. Mi-a spus bunicu’. Și râdea să se prăpădească. -Ei, na ! mormăia bunica. Bătrân și nebun. Numai prostii te învață. Toamna, când a venit mamă-sa ca s-o ia acasă, a început să alerge prin curte și să țipe : Hâââ ! nu vreau acasăă ! Vreau la bunicuu, să văd colindătorii... Că, de sărbători...hâââ !... A renunțat biata femeie să mai alerge după ea prin curte. Dar le-a atras atenția bunicilor să aibă grijă de ea, că se îmbolnăvește foarte
FLORICICA MAMEI-1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371944_a_373273]
-
zăreau pe toată suprafața pieptului și abdomenului și Gaius realiză că Iisus îndurase sute de lovituri date cu flagrumul. Știa că tânărul învățător fusese biciuit cu mult peste norma obișnuită, aceasta din cauză că cei care îl loviseră doriseră să-l audă țipând sau cerând îndurare, lucru pe care condamnatul nu-l făcuse nici când îl țintuiseră pe cruce, iar de aceea călăii se îndârjiseră din acest motiv și fuseseră fără milă. Pe alocuri se puteau zări pe pielea condamnatului acele piese de
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL CINCILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371879_a_373208]
-
furioși Cum sufocă blândul soare cu-al lor chip de domni serioși. Nicio șansă de mai bine, ziua asta e pierdută, Marea luptă cu uscatul, de parc-ar fi o redută. Pescăruși întârziați se izbesc de vântul rece, Se feresc țipând de valuri, de teamă să nu se-nece. Un vapor în depărtare, chinuit, înaintează... Ca un turn înfipt în mare, catargul atent veghează... Ascunsă sub o umbrelă, de frică mă cutremur, Umezeala mă cuprinde și mă trezesc că tremur... Mă
FURTUNĂ PE MARE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372038_a_373367]
-
pe ochii din cap. Că se omoară dacă o gonește. Când a auzit asta, lui Călin i s-a muiat sufletul și a tăcut. Dar a sărit a nouă. S-a repezit ca o leoaică la a veche și a țipat la ea, îmbrâncind-o: -Pleacă, fă, că înfig gheara-n lațele tele și mătur drumul cu tine! Au început bufniturile... Pocnete, țipete... Ce mai, a fost o hărmălae... Până la urmă, a veche a plecat, săraca, pentru că a nouă a fost
CĂLIN ŢIGANU de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372004_a_373333]
-
implora bunica mea, istovită de munca de peste zi. Credeți că eu îmi dădeam seama? Nu, și mai cu foc o sâcâiam. Gândiți-vă, asta se întâmpla aproape în fiecare seară. - Pe care ți-o spun? mă-ntreba. - Papelcuța, Papelcuța, Papelcuța! țipam bucuroasă, nevoie mare. Așezată lângă mine, pe-o parte, cu capul sprijinit de un căpătâi mare de pernă, începea... A fost odată, demult, tare demult, într-un sat îndepărtat, așezat la marginea unei păduri dese, o femeie nevoiașă care avea
VI. POVESTEA PAPELCUȚEI de DANIELA TIGER în ediţia nr. 2163 din 02 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372310_a_373639]
-
noaptea. Grăbi pasul, dar în urma ei un fâșâit o făcu să întoarcă privirea. Uimirea era peste poate: o arătare, ca o plasă de fân venea după ea. Ea fugea, plasa fugea. De frică, a aruncat și lemne, și ciuperci. Alerga țipând, iar arătarea se ținea scai. Se făcuse întuneric, doar luna răsărise în calea Papelcuței, luminând poteca. Când aproape să fie prinsă, fata apucă să intre în casă. Mama, văzând-o atât de înfricoșată, își dădu seama ce se întâmplă și
VI. POVESTEA PAPELCUȚEI de DANIELA TIGER în ediţia nr. 2163 din 02 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372310_a_373639]
-
din care nu mi-am dat prea bine seama, dacă o mulțumise sau nu răspunsul. Și-a tras cu un icnet apoi găleata de sub poalele fântânii și, mi-a răspuns cu un oftat prelung, parcă obligându-și corpul să nu țipe: -Mergi în pacea Domnului copilă înapoi la ai tăi, că pe-aici trage somnul să închidă ochii norilor, și dusă a fost... Întoarsă acasă, i-am povestit bunicii întâmplarea și blânda de ea, mi-a așezat mâinile ca într-o
EL, RENEGATUL ÎI ÎMBLÂNZEA ACUM SUFLETUL... de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372374_a_373703]
-
se aplecă să vadă mai bine comoara ascunsă în ea, moment în care, ceva o apucă de picioare, o ridică de la pământ și o împinse în interiorul întunecos și gol, peste care capacul căzu cu un pocnet puternic. Mărgărita începu să țipe și să dea din picioare. Simți când lada fu ridicată de la pământ și când începu să se legene ca și când ar fi fost purtată din nou pe umerii oștenilor și porni să strige cu mai mult foc: - Da-ți-mi drumul
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
mă-nalță tot mai sus. Am semănat cu lacrimi umblarea-mi pe pământ, Culesu-am himere și zborul meu s-a frânt, Dar întâlnind Lumina-ntr-o zi, trăirea mea Și-a răstignit egoul, pe deal la Golgota. A mai țipat o clipă, atunci în început, Dar mă gândesc o, Doamne, pe Tin´cât Te-a durut, Să simți atâta ură, respingere deplină, Când Tu ne-ai dat viața, din viața Ta divină? În dimineți arzânde, privesc departe-n zări Și
ÎN CEAS TÂRZIU de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2238 din 15 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372408_a_373737]
-
biletul, nu mai exista dovada că Ramona a scris ceva ofensator la adresa cadrului didactic. Când s-a întors să-și recupereze biletul, Minodora nu l-a mai găsit și a făcut, pur și simplu, o criză de nervi. Începu să țipe și să peroreze la adresa hoțului. Știa că Ramona nu-l putea lua fiind prima care a părăsit clasa, cât timp încă avea biletul în mână. Atunci cine l-a sustras așa de repede? Era furioasă la culme. Cum toți elevii
CAPITOLUL DOISPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372367_a_373696]
-
cele neștiute de restul lumii, mare flecar pe toate ecranele tv. De data aceasta a impresionat admiratorii nu numai cu logoreea lui stearpă dar și cu un insipid curaj de operetă, după brevetul ’’Ceata lui pițigoi, Da-i în unu’ țipă doi !’’ Astfel, admiratori lui îl și vedeau cum se îndrepta, cu pieptul dezvelit, spre zidul execuției unde cei doi tovarăși ai săi stăteau ca doi martiri în fața camerelor tv în așteptarea lui Breban, pușcașul pușcașilor, ce va îndrepta indexul spre
PUŞCAŞ NUMIT BREBAN de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372370_a_373699]
-
asemeni unui fluier oilor albe ale gândului meu. tu ești alături de mine o fârâmâ de alb care crește pana de pasăre din care-mi vor crește aripi ți-aud șoapta albă îmbiindu-mă la zbor. 257 Femeie, în tine dragostea țipă Femeie, în tine dragostea țipă! Nimeni nu ar putea să-ți scoată din cap visul unei iubiri imposibile. Tu, mai frumoasă decât cel mai frumos vis pe care l-ar fi putut visa oricare bărbat, ești toată un strigăt. Scoică
SPERANTELE VIETII, ANTOLOGIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372783_a_374112]
-
ale gândului meu. tu ești alături de mine o fârâmâ de alb care crește pana de pasăre din care-mi vor crește aripi ți-aud șoapta albă îmbiindu-mă la zbor. 257 Femeie, în tine dragostea țipă Femeie, în tine dragostea țipă! Nimeni nu ar putea să-ți scoată din cap visul unei iubiri imposibile. Tu, mai frumoasă decât cel mai frumos vis pe care l-ar fi putut visa oricare bărbat, ești toată un strigăt. Scoică de sidef în așteptarea deschiderii
SPERANTELE VIETII, ANTOLOGIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372783_a_374112]
-
o noapte, iubirea nebună îți curge prin vene o viață. Întotdeauna lângă o adevărată femeie pașii îți devin nesiguri, sângele ei fierbe, clocotește, îmbracă realitatea în mătasea viselor ei. O viață aluneci pe pojghița ei subțire. Femeie, în tine dragostea țipă... Bărbații tresar doar la auzul geamătului tău, nici un muzician nu a putut să-ți prindă desăvârșirea pe portativ. Ești singura pasăre care-și ține trilul ascuns doar pentru clipele de iubire. Femeie, în tine dragostea țipă. Bărbații te țin mereu
SPERANTELE VIETII, ANTOLOGIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372783_a_374112]
-
Femeie, în tine dragostea țipă... Bărbații tresar doar la auzul geamătului tău, nici un muzician nu a putut să-ți prindă desăvârșirea pe portativ. Ești singura pasăre care-și ține trilul ascuns doar pentru clipele de iubire. Femeie, în tine dragostea țipă. Bărbații te țin mereu în stare de asediu, ochii lor te privesc hulpavi, gândurile lor te dezbracă deoarece în tine iubirea râmâne mereu tânără. 258 Iubire Azi am să mă deschid în fața ta ca un mac de câmp. Iubește-mă
SPERANTELE VIETII, ANTOLOGIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372783_a_374112]
-
argintii Eram ca doi îndrăgostiți, ce-nlănțuiți Mergeam încet, călcând ușor, Nisipul ridicând în zbor, Dar, deodată am simțit intrând în tălpi prundișul galben-cenușiu, Și am strigat, ca și atunci când pietricele azvârleam În apa în care mă scăldam; Înnebunită am țipat: Sunteți aici? Nu m-ați uitat? ........................................................... Le-am strâns apoi pe toate-n mâini albe și negre, maro și cenușii, Dreptunghiuri, triunghiuri, pătrate și sfere, Venind de departe, vorbind de alte ere. *** Strângeam, strângeam și trupul mi-l simțeam Plin
JOC de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372894_a_374223]
-
am strâns apoi pe toate-n mâini albe și negre, maro și cenușii, Dreptunghiuri, triunghiuri, pătrate și sfere, Venind de departe, vorbind de alte ere. *** Strângeam, strângeam și trupul mi-l simțeam Plin de fiori și de durere... Dar nu țipam; ci iar strângeam, Mai tare, tot mai tare vream... *** Și sângele simțeam că-mi fierbe, Ceream ceva și nu știam Că-n mâini s-a plămădit durere și plăcere, Și pietrele-mi intrau în piele iar sângele curgea șuvoi... Iar
JOC de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372894_a_374223]
-
obiectiv pentru care FMI s-a implicat în România-impunerea liberalizării prețurilor în energie-este, de asemenea, realizat. Pe de altă parte, sunt destui cei ce se îndeletnicesc cu trasul de fiare până ajung șifoniere umblătoare. Ce se naște din beznă însă țipă întuneric. Țara unde vom avea hârtie (diplomă, atestat etc.) și nu vom avea cărturari, poporul ei va trăi în sărăcie materială și morală. Continuăm însă să repirăm într-o țară în care există încă un cult al ciornelor. Peste un
CARTUS de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 982 din 08 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372886_a_374215]
-
în rochii zdrențuite, cu poale și mâneci lungi, ca niște păsări cu aripile frânte sau ca niște copaci cu rădăcinile și crengile fluturând, ori niște animale costelive, de pe care atârnau pieile. Și toate gemeau, boceau, se jeluiau, în hohote prelungi, țipau de durere și alergau de colo-colo prin cer. Lui Mărțișor i se făcu inima cât un purice și începu să tremure de frică la vederea arătăniilor de pe cer. Până la urmă îi reveni curajul și strigă din răsputeri la ele: - Cine
MĂRŢIŞOR-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372910_a_374239]
-
nici cu vraja, nici cu biciul sau cu otrava ta nu mă vei lovi! Îngrozită, furioasă, disperată, umilită, nu știa ce să facă. Nu știa cum să iasă din situația ridicolă în care a fost pusă. În neștire începu să țipe: - Gărzile! Să vină gărzile! Intrară vreo douăzeci de matahale. - Luați-i pe tâlhari și îngropați-i în Temnița Troienelor Uriașe! Acolo să le înghețe oasele! Matahalele se repeziră ca turbații la cei doi prizonieri, îi înșfăcară și ieșiră cu ei
MĂRŢIŞOR-20 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373014_a_374343]
-
să nu mă agit, dar canibalii automatici smulgeau din mine ciosvârte cât niște continente mai minore. Îmi lipseau deja o treime din oase, un ochi și jumătate din urechea stânga. Loveam în ei cu piciorul rămas întreg și cu pumnii. Țipau speriați și se trăgeau puțin înapoi, dar se repezeau din nou cu o ură tâmpa în ochii lor mici și diavolești și cu dinții plini de sânge. Doi dintre ei se băteau pe coastele mele din dreapta, și vreo cinci-șase se
LACRIMI DE DOR ŞI DE DURERE (POEME) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/371098_a_372427]
-
sub ploaia rece, alunecând prin noroi, până când la un moment dat toate fetele ne-am pus pe strigat: - To-va-răăă-șaaa! To-va-răăă-șaaa! To-va-răăă-șaaa! - Ce-aveți, mă?, s-au stropșit tovarășele la noi. De ce urlați așa? - A căzut Iuliana în râpă, tovarășa, am țipat noi. Una dintre eleve alunecase în noroi, se dezechilibrase și se dusese în râpă. Apucase însă, să se prindă cu mâinile de rădăcinile ieșite la suprafață ale unui copac și acum stătea, plângând și așteptând să fie salvată. Bagajele i
ÎN TABĂRĂ, CU MAMA (PRIMA PARTE) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371092_a_372421]
-
Poezie > Afectiune > RĂDĂCINI DE GÂNDURI Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 2036 din 28 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Câtă cădere să fi fost urcată din rana mea, pe lungi spinări de nuferi, ștergând tăcerea de pământ, când suferi, țipând a iarnă pe sub mâna-mi moartă. Alunecând pe-o lamă de cuțit, s-or îndoi zăpezile pe gene, pădurile, m-or strânge-n toc de lemne vrând, să mă spăl de tine-n asfințit. Mă vor căra în ciocuri, slabe
RĂDĂCINI DE GÂNDURI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2036 din 28 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371124_a_372453]