3,633 matches
-
târgoveții se arătau binevoitori, fără să ascundă o oarecare zeflemea; mai greșește omul, înțelegeau. Vânătorul știa - după ultimele semne - că lupii albi erau aproape. Dacă înainte nu purta nici o armă - doar când mergea la exerciții -, acum umbla cu ambele puști, așezate cruciș peste spate. Mijlocul și-l încinsese cu o cartușieră doldora. Nu mai întrezărise de când se știa un asemenea prăpăd. Niciodată - în alte părți - nu apăruseră atâtea vulpi. Știa că lupii albi, după ce luau în stăpânire o pădure, le stârpeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
renunțe până la urmă; un stomac gol e o realitate teribilă, peste care nu se poate trece. Așa că G. a mutat masa din bucătărie în hol. După ce sosea de la birou, hămesit, găsea totuși destulă răbdare pentru a pregăti un prânz copios, așezat cât mai apetisant pe un platou imens, din porțelan, și pe două farfurii superbe, desenate cu scene ecvestre „à la Géricault”. Pahare de cristal, șervet cu monogramă, bere „Luther” (șampanie, într-una din zile)... Un efort vizibil pentru sensibilizarea Rebelului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
sfinte ce încălzesc privirile și sufletele tuturor pelerinilor și vizitatorilor, în partea a doua a lucrării am adunat mărturii ale celor ce au trecut prin mănăstirea noastră, lăsând aici smerite glasuri; ca o carte de aducere aminte în care anii așezați cuminți vor șopti 8 duios celor ce se vor apleaca să-i asculte, fie chiar și pentru o clipă. Cuvintele pelerinilor ce au însemnat picături de bucurie în Cărțile de onoare ale mănăstirii sunt adevărate pecete pline de viață, într-
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
legile cele materiale ale cugetărei se va numi adevăr material sau metafizic. Adevărul logic așadar nu se poate altmintrelea judeca decât prin aceea, când cercetăm noi la tot șirul cugetărilor noastre dacă au urmat punerea, contrapunerea // și încopcierea întocmai după așezatele principiă; adică de este fără contrazicere și consecuente. În acest caz sunt cugetările noastre în privirea cătră forma sa adevărată. Cu adevărat că numai după adevărul formal nu se poate face oblu încheiere cătră adevărul cel material. Dar însă și
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
vechi, iar ei văzură că rafturile erau pline nu cu cărți, ci cu bucăți de in colorat, inul de Butous, extrem de scump. Rușinat, neguțătorul dădu la o parte marfa, descoperind un perete: pe el era o frescă înfățișând un bărbat așezat. — Iată-l, tresări Zaleucos. Bărbatul stătea într-o poziție de o neglijență studiată; purta o tunică albă, brațele-i scurte erau descoperite, capul rotund era întors într-o parte, ochii mari și bulbucați păreau să se distreze de cine știe ce întrebare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în nisip, se vedea că prima curte interioară era abandonată, murdară, cu caldarâmul stricat ici-colo; cineva începuse să scoată pietrele. În fund se deschidea trecerea spre a doua curte interioară; o vegheau două statui enorme de divinități sau de suverani, așezați hieratic pe tronuri de piatră. — Statuile zeilor de la Ephesus nu le ajung nici măcar până la genunchi, șopti Gajus. Zaleucos privea fără să răspundă. A doua curte interioară era înconjurată de un portic; și ea era pustie. În spate se zărea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
săpat în stâncă, a cărui acustică extraordinară poate fi admirată și astăzi în amfiteatrul dezgropat. În templul lui Hercules, pe care Sertorius Macro și-l alesese ca protector, a fost ridicată o statuie impunătoare a zeului, reprezentat ca un războinic așezat, ridicând o cupă cu vin. Dimensiunile și aspectul ei bătător la ochi au fost dictate probabil de noul praefectus, însă acesta nu bănuia de ce zeii - care se joacă mereu cu soarta oamenilor - îl determinaseră să facă alegerea aceea. IV INSULA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să-mi scot picioarele de sub pătură. Tânărul doctor m-a împins înapoi, lovindu-mă cu palma peste piept. Surprins de iritarea din ochii săi, m-am întins nepăsător pe spate. Trupul înfășurat al mortului era ridicat de pe capota mașinii mele. Așezată ca o madonă dementă între portierele celei de-a doua ambulanțe, soția lui se uita în gol la traficul de seară. Rana din obrazul ei drept îi deforma încet fața pe măsură ce țesuturile învinețite se îmbibau cu propriul sânge. Eram deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de ciment și oțel de construcție, în acel peisaj complex semnalizat de indicatoare stradale și drumuri de racord, de simboluri ale poziției sociale și bunuri de consum, Vaughan circula în mașina sa ca un mesager, cu cotul plin de cicatrice așezat pe rama cromată a geamului, parcurgând autostrăzile într-un vis de violență și sexualitate în spatele unui parbriz nespălat. Renunțând să-l mai caut, am plecat spre studiourile din Shepperton. Intrarea era blocată de un uriaș camion de depanare. Șoferul striga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
aruncă o privire peste umăr, cu fața dură și încinsă, ca pentru a se asigura de atenția mea. Cu o smucitură zgomotoasă, motocicleta se lansă de-a lungul pistei, cablurile ei zăngănind între șinele de metal. Manechinul care o conducea, așezat mult în spate, avea bărbia ridicată din pricina curentului puternic. Mâinile sale erau legate de ghidon ca ale unui pilot kamikaze. Toracele lung era acoperit tot cu instrumente de măsurare. În fața lui, în berlină, ședea, cu expresii la fel de goale, familia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
deasupra capului fetei pentru a îmbrățișa bucata aceea de vinilin negru supraîntins. Ținea mâna stângă ridicată în unghi drept față de antebraț, măsurând geometria cadrului cromat al acoperișului, în timp ce dreapta cobora pe coapsele fetei și-i cuprindea fesele în căuș. Stând așezată așa, cu călcâiele sub fese, fata depărtă coapsele pentru a-și expune micul triunghi pubian, cu labiile deschise și proeminente. Prin fumul care se ridica din scrumieră, Vaughan studie corpul fetei cu o privire veselă. Lângă el, fața mică, serioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
lăsat pe spate în scaun și uitându-se țintă la mine cu pantalonii coborâți în jurul genunchilor. Îngrozit de aceste scurte repuneri în scenă, o țineam pe Catherine de mâini în timp ce ea îmi apăsa umerii, încercând să mă conving că stăteam așezați împreună lângă o fereastră închisă ermetic în apartamentul nostru. O întrebam deseori în ce perioadă a anului ne aflam. Schimbările de lumină de pe retina mea amestecau fără veste anotimpurile. Într-o dimineață, când Catherine mă lăsase singur pentru a merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Explicațiunile de rigoare, oricît de abile, nu pot demonstra utilitatea unui portevoix mai mult, în bîlciul de surle și trompete de azi. Vom fi deci imediat și cu rea-credință asimilați unui gramofon care cîntă nasal plăcile de altul pregătite și așezate. Iar massa amorfă și brută a cititorilor o cunoaștem. Să ieșim deci cu platoșe tari sub veste. Să înlocuim hărțile din redacții cu panoplii la îndemînă, să avem bombe asfixiante prin coșuri și creioane cu șiș. Ci o discuție largă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
care le proiectase, pentru garajul, semănând, mai degrabă, cu un mic apartament, cu o minionă casă de vacanță. Căci,în afară de autoturism, aici,încăpuseră și patul, deosebit de atrăgător, și mesuța din colțul ăla, cu cele câteva scaune din plastic, moderne, deocamdată așezate, frumos, unul peste celălalt, și mesuța pentru televizor și pentru aparatul de radio, și dulăpiorul-bar, din partea opusă a patului, și, la ușă, unde-și vor lăsa încălțările, eventualii musafiri, de dincolo de o perdea, roșie, din pluș,în spatele căreia era instalată
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
de el. Începuse să-i fie teamă, tot felul de zvonuri circulau pe această temă însă, dacă analizai corect, nu mai conta că primeau câteva colege cu ei. În noaptea aceea era banchetul Liceului 4, tot la Cazinou și aveau așezată masa puțin mai separat. Când a început petrecerea parcă erau copiii nimănui însă au văzut deodată că se îndreaptă spre masa lor profesorii de la Liceul 4 care i-au sărutat și le- au spus: - Vă felicităm pentru curajul vostru și
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
era biroul în care avea să lucreze de atunci înainte. Stelian se uită cu oarecare mirare la pereții nevăruiți de mulți ani, la măsuța prăfuită de lângă fereastra cu geamuri murdare și la rafturile rudimentare pe care zăceau teancuri de dosare așezate alandala, fiindcă sfatul popular nu avea prevăzut în statul de funcțiuni un post de arhivar, și se limită să observe că nu se mai măturase cam de mult pe acolo. Ia cheamă-l încoace pe Fane, cu o mătură! strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
pământ, aveam două beneficii: primul era că reușeam să scap de scenele de perversiuni din holul liceului sau de victimele-tocilari ai echipei de fotbal și al doilea: reușeam să meditez la cele întâmplate. Ca de obicei, scaunul meu era gol, așezat ușor înclinat spre fereastră, în spatele clasei, izolat. Banca era scrijelită, astfel lăsând-o, însă parcă ceva nu era la locul său, însă nu percepeam nimic diferit, străin. M-am așezat și mi-am scos cărțile orei respective. Căștile nu au
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de curenți violenți, de obicei Înecat În ceață, total izolat pe timp de furtună, capătul ăsta de insulă și de landă de cincisprezece kilometri lungime pe zece kilometri lățime a fost Îndelungă vreme ocolit de turiști, care preferau insulele Morbihan, așezate mai spre miazănoapte. Și care erau și mai accesibile. Nu Întîmplător „Lands’en“ Însemna capătul lumii. În zilele noastre, o legătură maritimă regulată punea insula În contact cu Brest În mai puțin de o oră și jumătate. Se vorbea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
general, În mai puțin de un minut. - Și chiar dacă Aude ar fi fost cu Nicolas noaptea trecută pe faleză, nu văd legătura cu moartea lui Gildas. Treizeci de secunde. Chantal avea să fie o pradă ușoară. Marie rămase tăcută. Paharul așezat brusc pe masă scoase un zgomot sec. - Ce vrei de fapt? Ca soțul meu să-l acuze pe Nicolas pentru corupere de minori? Aude nu a Împlinit Încă cincisprezece ani. Îmi imaginez mutra fratelui Loïc! În cursul unui interogatoriu, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
tîrcoale În jurul jandarmeriei noaptea trecută. Știam că erau Împreună. Știam că nu se vor mai Întoarce. Blestemați să fie! Aș fi putut, cu un singur cuvînt, să pun capăt cercetărilor. Întrebărilor. Neliniștii. Cuvîntul ăsta nu l-am rostit. *** Marie stătea așezată la volan, cu capul peste brațele Îndoite, cînd Lucas deschise portiera și se așeză alături, punîndu-i o mînă amicală pe umăr și șoptind că Îi părea rău. TÎnăra femeie Înălță capul, Îndîrjită. Ochii Îi străluceau de lacrimi reținute și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
paloare, nările lipite, ochii adînciți În orbite, buzele decolorate, toate Îl făceau să se teamă de ce era mai rău. CÎnd ajunse În dreptul ușii, o prinse pentru a ajuta să fie ridicată la bordul elicopterului și o Întinse ușor pe targa așezată jos. Un medic militar Îl dădu atunci la o parte fără menajamente și Începu operația de reanimare. Timpul păru că se deșiră. Dură mult, mult prea mult. Avea sentimentul că plutește Într-un tunel lung, la capătul căruia Gildas și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
venit să faci aici de unul singur? - Castele de nisip, nu se vede? zbieră el, furios din motive identice. Dar ești udă leoarcă. Ce-ai făcut? - Am fost noaptea la scăldat Împreună cu Gwen. Marie arătă spre mașina În care stătea așezată fiica Yvonnei. - Ce mai e și povestea asta cu telefonul? - M-a chemat În ajutor... Sau mai exact, pe tine te-a chemat În ajutor, dar cum mobilul tău era la mine, am preluat eu apelul. Dumnezeule, Doamne! Se năpusti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Ronan se Întorsese poate pe furiș. Încruntă din sprîncene. Coborî Încet treptele și tocmai dădea colțul scării cînd o mînă deschise În liniște ușa camerei pe care el o părăsise. Intrusul se duse drept la noptieră, spre carafa pentru noapte așezată acolo. O mînă goli În carafă conținutul unei fiole care tulbură imperceptibil apa. În acest timp, bătrînul se Îndrepta spre biblioteca vag luminată. Deschise ușa și simți că-i fuge pămîntul de sub picioare. Cădea ca Într-un hău. Armelle, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Se uită după ea cum merge În direcția goeletei și se-ntoarse. Accelerînd, mai aruncă o privire spre ea În oglinda retrovizoare, se Încruntă zărindu-l pe Christian care, cu un aer sumbru, cu o sticlă goală În mînă, stătea așezat chiar pe chei, de unde era limpede că Îi observase. Marie sări pe puntea goeletei și se aplecă spre cabina luminată. - Christian? Intrigată că nu obține nici un răspuns, coborî. Remarcă o dezordine neobișnuită, o cutie de conserve Începută, cutii de bere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ivească de sub vopsea strălucirea caldă a aurului. PM se smulse atunci de lîngă Lucas și se aruncă asupra lingourilor, zgîriindu-le la rîndul lui frenetic. Fersen le făcu semn celor doi jandarmi care veniseră pe urmele lor să-l Încadreze. Ryan, așezat liniștit pe o banchetă destinată vizitatorilor, o luă Înaintea Întrebării lui Fersen. - CÎt am stat la pușcărie, treizeci de ani, nu m-am gîndit decît la un singur lucru: să știu cine a ucis-o pe soția mea. - I-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]