3,167 matches
-
scrie acolo s-ar îngrozi de ce ar vedea: totul "aranjat" după ordinea haosului [...] Setea aceasta se numește nevoia de stil. Artistul, scufundător specializat în adâncul propriului ocean, n-are altă îndatorire decât să descrie ce se află în/ pe fundul abisului în care plonjează, să facă un inventar cât mai amănunțit a ceea ce se vede, în nădejdea că, de pe un promontoriu al depozitului, din înălțimea unui turn al cetății scufundate, va putea privi într-o zi fericită întregul și fiecare detaliu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
casă și serviciu. Marile răspunsuri le căutăm prin cele câteva pagini citite În grabă sau Într-un documentar televizat... Aceste chestiuni existențiale trebuie exersate zilnic, forjate prin experiențe repetate... Numai așa cred că putem avea acces la bucuriile extraordinare, la abis, la taine... Regretabil este că, foarte adesea, părăsim băncile școlii cu sentimentul că s-au Încheiat și căutările noastre, și că În afara unui bazar haotic de idei egale În valoare și adevăr, lumea nu mai are nimic interesant... Văicăreli, văicăreli
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Înaltul cerurilor mâna Îndurătoare a Celui mai Puternic aprinse milioanele de stele și cu lumina lor strălucitoare, călăuzea pe drumul fatal al veșnicei sale pribegii, calea oarbă a pământului... Susurul domol, prelung și nehotărât al tăcerii mute se ridică peste abisuri, ca o cântare fermecată de leagăn și luminile dormeau duse pe brațele imense de Întuneric... Iar peste tot și peste toate, se aprinse la răsărit, ca o candelă de străjuire, luna plină de noiembrie, prin rariștea neagră a pădurilor Își
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
psihologiei generale și aplicate, precum și volume de eseuri, dintre care cităm: Psihologia personalității (1935), Caracterele afectivității (1937), Conștiință și inconștient (1941), Probleme de tipologie (1957), Psihologia pedagogică (1962), Afectivitatea (1963), Drama psihologiei (1965, ed. a II-a, 1972), Culmi și abisuri ale personalității (1974), Cunoașterea de sine și cunoașterea personalității (1982). Lucrările sale nu sunt voluminoase. Multe dintre ele, deschizătoare de drumuri, au apărut în reviste și au circulat sub formă de extrase. În schimb, ele sunt dense în idei și
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
găsește nicio amprentă. Posibile versuri continuă să apară. Hawksmoor aude pe stradă un refren ca un ecou nedeslușit: Urc, urc, chiar dacă Am să cad jos, jos de tot. Bâjbâim în text cu sentimentul neexprimat că Hawksmoor și Dyer comunică în abis. Hawksmoor sfârșește prin a deveni un alter ego, deși insuficient, fiindcă nu e nici pe jumătate așa de frământat de viață, pasiune, hotărâre. Ceea ce au în comun e venerația pentru moarte. Deși mult mai puțin impresionant, Hawksmoor dă numele lui
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ce vede. E dezgustată de nivelul subuman la care sunt reduși indivizii, și e înspăimântată că ar putea și ea să fie atrasă într-o activitate care i se pare respingătoare. Pentru început, între Robyn și Vic se cască un abis, în ciuda faptului că subiectul tezei de doctorat a lui Robyn este romanul industrial. Realitatea se dovedește a fi cruntă și plină de surprize de neînchipuit. În timp ce se derulează confruntarea psihologică dintre Robyn și Vic, tot soiul de personaje neînsemnate apar
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mulți prieteni, dar generația mea e profund afectată de un sentiment de nesiguranță pe care (cred) copiii mei nu-l resimt. S-au asimilat în cultura și modul de viață britanic, pe când eu încă am resturi de conștiință a unui abis central european, care ar fi putut foarte bine să fie spațiul meu. Această conștiință m-a făcut adesea să-mi pierd răbdarea în fața preocupărilor limitate ale multor poeți englezi. Am început să scriu în jurul lui 1950. Eram pe atunci extrem de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
al migrării lingvistice a lui Ț. În Roman de citit în tren (1993), propria rescriere în românește a cărții Roman de gare, subiectul ar fi realizarea unei ecranizări a nuvelei Așteptare, făcută de un regizor identificat cu autorul. Punând în abis mai multe paliere de ficțiune, subminând convențiile narațiunii realiste tradiționale, scriitorul sondează puterea, marginile iluziei referențiale și explorează totodată motive și teme predilecte, precum năzuința soteriologică, nuntirea cosmică, mitul cristic și cel mioritic. În general, în prozele scurte și în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
a imita totul, sau, ceea ce este același lucru, o aptitudine egală pentru tot felul de caractere și de roluri." Privindu-se jucând, comediantul este o ființă dublă, care trebuie să se străduiască să-i ascundă spectatorului această dedublare 41. Un abis îl desparte de personajul său. Diderot o ia ca exemplu pe D-ra Clairon, căreia i-a observat timp îndelungat jocul, pentru a-și sprijini argumentația. "Ce joc mai perfect decât cel al lui Clairon? Totuși urmăriți-o, studiați-o, și
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Brueckwald și Semper, construiesc între 1872 și 1876 Teatrul Wagner din Bayreuth (Bavaria), în care drama wagneriană va putea înflori 3. Orchestra dispare într-o fosă adâncă, invizibilă pentru public, instalând între sală și scenă, conform dorinței lui Wagner, un "abis mistic"4. Este vizibilă numai imginea scenică a dramei, căci muzica pare să vină de "nicăieri". Produs al unei creații colective, în care diferiți artiști își vor uni talentele, spectacolul așa cum îl concepe Wagner va avea puterea să facă invizibilă
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
herb / expus într-un palat al Florenței” (Poetul); „Suntem legați de rădăcini, / suntem fragili, / alimentați de râuri, aer, soare, / noi nu respingem mila, dar umili / noi nu putem să fim, / n-avem chemare” (Poeții); „Poetul / simte mirosul / cernelii / și al abisului / la marginea scrisului” (Abis). Îmbinând buna dispoziție, manifestă îndeosebi sub forma ironiei, autoironiei sau a asociației de rime cantabile, cu notația rece, amară, poemele se nutresc dintr-o imaginație livrescă. SCRIERI: Numele profesorului, București, 1986; Profesorul de fericire, București, 1989
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288025_a_289354]
-
palat al Florenței” (Poetul); „Suntem legați de rădăcini, / suntem fragili, / alimentați de râuri, aer, soare, / noi nu respingem mila, dar umili / noi nu putem să fim, / n-avem chemare” (Poeții); „Poetul / simte mirosul / cernelii / și al abisului / la marginea scrisului” (Abis). Îmbinând buna dispoziție, manifestă îndeosebi sub forma ironiei, autoironiei sau a asociației de rime cantabile, cu notația rece, amară, poemele se nutresc dintr-o imaginație livrescă. SCRIERI: Numele profesorului, București, 1986; Profesorul de fericire, București, 1989; Vocea profesorului, București, 1993
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288025_a_289354]
-
un râu, un lac nu sunt doar mase de apă, ci trebuie privite împreună cu viețuitoarele din ele, ca ecosisteme. Viața există în aproape orice ape, chiar în cele mai "vitrege" condiții de temperatură, presiune, luminozitate, chimism etc. Sunt viețuitoare în abisurile oceanelor, sub calotele eterne de gheață, în lacuri vulcanice fierbinți sau acide, în apele subterane... Mediul lichid e mai favorabil vieții ca cel terestru sau aerian, deoarece organismele acvatice se pot deplasa mai ușor în spațiu tridimensional plutind pasiv sau
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
cumplit de grea, ba chiar imposibilă, pentru cei răi: podul, larg pentru cei dintâi, le va conduce sufletele În paradis; Îngust pentru cei din a doua categorie, va deveni asemenea unei lame, făcând așa Încât sufletele acestora să se prăbușească În abisul infernal. Motivul da¶n³xe "dae>na>", legat inițial de concepțiile indo-iraniene despre viziunea mentală (Gonda, 1963, pp. 259 sqq.), despre vederea prin ceea ce s-ar putea defini ca ochi al sufletului, prezent pe larg În G³th³, pare să exprime conceptul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
napoleonian, structura administrativă franceză, filosofia și mentalitatea franceză, arhitectura și manierele franțuzești, ba chiar și teatrul francez (și romanele lui DumasTatăl), pe baze semibarbare. Alienarea instituțională a elitei a fost urmată de alienarea culturală, ceea ce a dus la apariția unui abis între clasele de sus și masele din România. Reacția la acest viol cultural a fost critica junimistă nemiloasă a lui Titu Maiorescu și a lui Mihai Eminescu, căreia i s-a alăturat și Iorga. Privind retrospectiv lucrurile, ne este greu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cartea Îi datorează, de asemenea, foarte mult - nu În ultimul rând, două lecturi atente și constructive. Dar autorul Îi datorează mult mai mult. Epoca postbelică Îi este dedicată. tc "" Introduceretc "Introducere" Fiecare epocă e un sfinx care se prăbușește În abis de Îndată ce enigma i-a fost descifrată. Heinrich Heine Circumstanțele (pe care unii domni nu dau doi bani!) conferă În realitate fiecărui principiu politic o culoare distinctivă și un efect singular. Edmund Burke Evenimente, băiete, evenimente. Harold Macmillan Istoria universală nu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sosite de la Budapesta sau Belgrad. Așa cum cele două mari gări ale orașului confirmau involuntar clivajul geografic al Europei - una privind optimist și profitabil spre Vest, cealaltă trădând cu neglijență vocația estică a Vienei -, străzile capitalei austriece reprezentau o mărturie a abisului tăcerii care separa prezentul senin al Europei de trecutul ei tulbure. Clădirile impunătoare de pe Ringstrasse aminteau de chemarea imperială a Vienei de altădată (deși bulevardul era parcă prea grandios pentru o simplă arteră de circulație Într-o capitală europeană de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mai Întâi spre celelalte democrații liberale de la extremitatea vestică a continentului, apoi - dacă au apucat să scape la timp - În Americi. Alții, ca Stefan Zweig sau Walter Benjamin, și-au luat viața. Pe punctul de a aluneca pentru totdeauna În abis, Europa părea fără speranță. Ceea ce se pierduse odată cu implozia civilizației europene - pierdere ale cărei implicații fuseseră de mult intuite de Karl Kraus și Franz Kafka În Viena lui Zweig - avea să fie cu neputință de regăsit. În clasicul film omonim
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
val de filme despre Rezistență - Peloton d’exécution (1945), Le Jugement dernier (1945), La Bataille du Rail (1946) În Franța; Roma, città aperta (Roma, oraș deschis, 1945), Paisan (Paisa, 1946), Un giorno della vita (1946) În Italia; În toate, un abis moral Îi separă pe eroicii partizani de lașii colaboraționiști și brutalii nemți. Le-au urmat o serie de filme amplasate (la propriu și la figurat) pe dărâmăturile Berlinului: Germania anno zero (Germania În anul zero, 1947) de Roberto Rossellini, A
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cunoscuseră părinții: nu știau cine fuseseră, ce făcuseră. La școală nu Învățaseră nimic despre istoria germană de după 1933 (și nici prea mult despre Weimar). Peter Schneider nu e singurul care a remarcat că trăiau Într-un vid construit pe un abis: chiar și acasă - sau mai ales acasă - nimeni nu voia să vorbească despre „asta”. Părinții lor, germanii născuți Între 1910 și 1930, nu refuzau doar să discute trecutul. Sceptici În fața marilor idei și a promisiunilor politice, ei se concentrau permanent
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
naționalismul și-a pierdut suflul. Nu același lucru se poate spune despre descendenții emigranților scoțieni care au trecut În Irlanda. Canalul ce separă Scoția de Irlanda de Nord nu are nici 70 de kilometri, dar Între sensibilitățile celor două comunități există un abis. Dacă naționalismul scoțian derivă mai presus de orice din dorința de a le rezista englezilor și de a-i respinge, patriotismul național al protestanților din Ulster se manifestă ca o hotărâre ardentă de a rămâne cu orice preț În Regatul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
șomajului În fosta RFG era de 8,5%; În fosta RDG, el depășea 19%. În luna septembrie a acelui an, Partidul Democratic Național, o grupare neonazistă, a obținut 9% din voturi, adică 12 fotolii de deputat În parlamentul saxon. Un abis al ranchiunei Îi separa pe Wessies de Ossies În Germania și el nu ținea doar de slujbe sau șomaj, de bogăție sau sărăcie, deși, din perspectiva esticilor, acestea erau simptomele cele mai vizibile și mai dureroase. Germanii, ca toți ceilalți
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
găsi o cale să se depășească pe sine, adoptând spiritul Franței idealizate de Heine, „Întinzându-se și dilatându-se pentru a cuprinde toată lumea civilizată”, atunci se poate spera la mai mult. În secolul XX (secolul Americii), Europa a alunecat În abis. Vechiul continent și-a revenit lent și nesigur. În anumite privințe, refacerea nu va fi niciodată deplină: America va avea cea mai mare armată, iar China va produce bunuri mai multe și mai ieftine. Dar nici America, nici China nu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
27 noiembrie 1940, după lungi cercetări, groapa comună a fost găsită și a început acțiunea de deshumare, dezgropare. S-a lucrat greu la spargerea betonului, într-o crâncenă încordare și sfântă durere. În sfârșit s-a ajuns la momentul năucitor, abis amar, lâncede și negre cadavre, nedefinite, trupuri, buze strivite, fălci zdrobite, frunți însângerate, tâmple găurite, piepturi zdrobite, brațe încrucișate, țeste sfărâmate, spectacol sumbru, dureri înăbușite. Echipa scormonea cu mare grijă țărâna pentru a contura „straniile” oseminte, negru destin. Familiile îndurerate
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
empourpre son visage. " (Mugurii/Leș bourgeons) (Miclău, 1978 : 139). Dans l'exemple ci-dessous, la version de Paul Miclău est moins poétique que celle de Paula Romanescu, résultat de l'interprétation : " Când trec punțile de somn/îmi rămâne numai visul/și abisul, si abisul. " " [...] car du sommeil de mon transport/îl ne me reste que le songe/et le gouffre, le gouffre où je plonge. " (Cântec înainte de-a adormi/Chanson avânt le sommeil) (Miclău, 1978 : 581) ; " Quand je passe leș ponts
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]