6,323 matches
-
Nietzsche în Genealogia moralei, § 1)? Întoar cerea privirii către sine poate conduce la întâlnirea cu străinul dinăuntru, chiar dacă arareori. Iar a te confrunta cu tine însuți înseamnă a coborî acolo unde te întâmpină ceva stra 96 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE niu, monstruos, cu riscul de a deveni tu însuți asemenea acestuia (Dincolo de bine și de rău, § 146). Ce se întâmplă iarăși când metafizica, mai precis dorința metafizică, se orientează către ceea ce îi apare pentru totdeauna străin? Încredințată fiind că „adevărata
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
cu pretenția că are sens, că spune ceva semnificativ. Gravitatea maximă e însă atinsă prin contra dicție totală între termeni (ca în afirmația „există nimicul“, pe care Carnap o extrage dintro pagină heideggeriană și o 100 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE citește: „există ceea ce nu există“). Rezultă astfel ceva absurd (widersinnig), opus sensului în genere. În consecință, limbajul filozofic poate merge cel mai departe în disoluția sensului. Poate atinge hăurile întunecate ale vorbirii, ca atunci când spune: „nimicul există“, „neființa are ființă
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
atunci când spune: „nimicul există“, „neființa are ființă“, „neantul este de față“. Pe de o parte, asemenea „propoziții“ ar cuprinde termeni fără semnificație, pe de altă parte, termenii se neagă reciproc și complet. Avem dea face, în consecință, doar cu spuse absurde. Lipsa de sens trece în absurditate frustă: exact aceasta ar fi marca definitivă a unor propoziții metafizice. Așadar, unele propoziții sar situa ineluctabil în afara spațiului logic al celor cu sens. După cum exemplifică aici Carnap, „există nimicul“, „noi cunoaștem nimicul“, „nimicul
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
că ilustrarea celor lipsite de sens cu unele locuri din Heidegger produce, involuntar, destule pro poziții fără sens. Analistul spune, de pildă, că dacă ar fi permisă folosirea cuvântului „nimic“ drept nume al unui obiect, 102 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 93. 94. acestui obiect iar fi refuzată prin definiție existența (ca și cum nimicul ca atare și nonexistența unui obiect ar însemna unul și același lucru). Sa înțeles totuși de multă vreme (Pla ton, cu cele discutate în Sofistul, 237 a-e
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
a unor propoziții. APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 103 95. 14. Un oaspete straniu stă deja la ușă Am revenit la paginile lui Carnap întrucât acolo sunt delimitate câteva situații care, din punct de vedere formal, pot constitui moduri ale vorbirii absurde. Simțul logic ne face să tresărim ori de câte ori auzim despre Cezar că este un număr prim. Sau, mai grav chiar, când auzim că nimicul se plimbă nestingherit și senin prin fața casei noastre. Să ne amintim însă de acela care, aproape întreaga
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
afară, în lume, nu aude nimic atunci când se vorbește despre nimic. Este firesc atunci ca acest mod de a vorbi săi apară absurd. Sa spus bine, de altfel, că „știința nu vrea să știe nimic 104 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE în legătură cu nimicul“. Între timp însă, știința face loc unor entități și fenomene care nu mai au nimic din imaginea clasică a obiectului. Invocă frecvent entități indeterminate spațial și temporal, libere în privința cauzalității, absolut instabile și totuși reale. Nu e vorba
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
o asemenea manieră de a gândi - cu privire la mit și poezie, teologie și metafizică - nuși mai cere acum nici o judecată critică. Ar fi inutil să o supui discuției cu fiecare afirmație în parte. Am ținut totuși 106 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 98. să o reamintesc întrucât, deși nu este proprie doar acestui timp, ea se reface continuu. Revine în scrierile celor care consideră că formele de expresie cu sens ar sta exclusiv sub anumite criterii. Iar în credința că toate trebuie
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
ei cu unele credințe și intenții, actele care o însoțesc și efectele pe care le produce. Vorba lui Wittgenstein: „Spune ce vrei, atâta timp cât aceasta nu te împiedică să vezi cum stau lucrurile“ (Cercetări filozofice, § 79). 108 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 99. Sensul și lipsa de sens nu țin doar de sintaxă, de forma corectă a celor exprimate. Apariția lor este legată tot timpul de acele preocupări și credințe ce însoțesc spusele noastre. „Dacă se spune că o propoziție ar fi
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
vorbi pare perfect contradic toriu. Un analist sobru și vigilent nu iar ierta nicidecum așa ceva. Însă termenul „nonsens“ este regăsit acum de Wittgen stein sub o cu totul altă accepțiune. Nu că șiar fi adus 110 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE aminte de o altă accepțiune a cuvântului, ci pur și simplu constată că spusele noastre se pot situa în jocuri multiple și sub diferite intenții. Care este însă această diferită și neașteptată accepțiune? În prealabil, pune la lucru distincția între
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
ajută să mergi mai departe, să treci dincolo de ele, spre a vedea altfel propria lume („[Cel care le înțelege] trebuie să depășească aceste propoziții și apoi vede lumea în mod corect“). Ne apar atunci ca 112 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE „nonsensuri“, însă nu întro accepțiune formală sau nega tivă. Diferă sigur de „propozițiile cu sens“ din științele factuale, mai ales pentru cel care le înțelege limitele și rostul aparte. Este neașteptat de comprehensivă această atitudine a lui Wittgenstein, de luat
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
trăiește în pre zent“ (§ 6.4311). Întro astfel de experiență nu poate fi vorba de un sfârșit, cel puțin nu în accepțiunea obișnuită a cuvântului. Ce aș dori acum să spun în marginea acestor fragmente? 114 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE Unele experiențe proprii, deși nu suportă o descriere precisă, ne aduc în față propria viață și felul în care aceasta ne pune la încercare. De exemplu, experiența solitudinii, felul de a percepe timpul și iminența morții, bucuria unor clipe. Însă
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
raportare la realitatea din jur nu e deloc potrivit. Nepotrivit ar fi și dacă am gândi că o poveste, întrucât doar imaginează, e străină nonsen sului, am face iarăși din ceea ce socotim realitate un reper 116 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 104. exclusiv. Wittgenstein adaugă întro paranteză: „Nici o poezienonsens nu este nonsens în felul în care este, să zicem, gânguritul unui copil.“ Recitind această spusă, înțelegi că termenul „nonsens“ este acum eliberat de o veche accepțiune, for mală sau indiferentă. În
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
ne afectează continuu ele însele, ne animă și ne arată ceea ce nu poate fi rostit, eventual ne îndreaptă atenția întro direcție ignorată până atunci. Nu le putem vedea doar asemeni unor unelte, nici măcar atunci când aceste 118 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 106. unelte near învăța singure cum să le folosim sau cum să ne orientăm în lumea vieții. Așadar, aproape nimic nu poate fi luat în primă instanță de la sine înțeles (§ 524). Iar pentru a înțelege ceea ce vrea să spună o
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
în lumea care îi este proprie. Trebuie privită „ca un fapt demn de atenție“, de care să te poți mira sau în fața căruia să fii neliniștit. De exemplu, ideea că unele întâmplări nu au nici o cauză poate să ne apară absurdă. Însă „absurdul“ ei se sprijină pe credința - ea însăși lipsită de sens - că orice se înscrie întro înlănțuire sigură de cauze. În unele situații, vorbirea își schimbă neaș teptat jocul de care ține, deschide noi alternative, sensul și non sensul
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
că poate să ofere o altă înțelegere asupra unor întrebări importante ce revin în continuare. Întrevede, înainte de toate, însemnătatea ei în ceea ce privește înțelegerea de sine a omului și calea pe care acesta ar putea să o urmeze. 17. Nimic din cele absurde nu ne este străin Să revenim la această lume a vieții, proprie omului, spre a vedea mai în deaproape cum se ivesc în cuprinsul ei ceea ce numim sens și nonsens. Mai întâi, să vedem ce consecințe are o idee susți
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
cu privire la ceva propriu omului se poate spune că este cu sens și fără sens („numai Daseinul poate fi cu sens sau fără sens“). De ce oare cele omenești nu ar putea fi deopotrivă lipsite de sens și, în cele din urmă, absurde? Și din ce motive cele absurde sunt văzute ca străine sensului în genere, lumii acestuia? În termenii analizei existențiale, sensul capătă o accepțiune cu totul distinctă. Reiau în această privință doar câteva mențiuni. „Numim sens ceea ce poate fi articulat printro
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
spune că este cu sens și fără sens („numai Daseinul poate fi cu sens sau fără sens“). De ce oare cele omenești nu ar putea fi deopotrivă lipsite de sens și, în cele din urmă, absurde? Și din ce motive cele absurde sunt văzute ca străine sensului în genere, lumii acestuia? În termenii analizei existențiale, sensul capătă o accepțiune cu totul distinctă. Reiau în această privință doar câteva mențiuni. „Numim sens ceea ce poate fi articulat printro deschidere comprehensivă. Sensul este «către ce
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
Cioabă, Editura Humanitas, București, 2003, p. 208.</ref> Or, deschiderea comprehensivă și proiectul privesc modul omenesc de a fi. Sensul, ni se spune în același loc, „este un existențial al Daseinului și nicidecum o proprie 120 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 108. 109. tate care se atașează ființării, care se află «în spatele» ei sau care plutește undeva ca un «tărâm intermediar»“. A vorbi în chip propriu despre sens înseamnă a avea în vedere un mod de a fi („Ceea ce este înțeles
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
das Vorhandensein), în măsura în care Daseinul îl întâlnește, poate, ca să spunem așa, să ia cu asalt ființa Daseinului, de pildă evenimente naturale care pot irumpe distru gându ne.“ Astfel de evenimente sau întâmplări nu sunt doar lipsite de sens, ci potrivnice sensului, absurde. APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 121 Cum am putea înțelege aceste distincții care se voiesc totuși destul de ferme, cu granițe sigure? Ne dăm seama că unele expresii pe care le folosim în această discuție pot să genereze oricând dificultăți de înțelegere
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
însemnătate tocmai felul în care e privit sau considerat ceva. De pildă, când omul este înțeles ca viețuitor rațional, cum fac vechii greci, sau ca ens finitum, ființa sa „este concepută mai degrabă ca «subînțeleasă», 122 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 110. . 111. în sensul simplei prezențe proprii celorlalte lucruri create“.<ref id="112">Ibidem, p. 67.</ref> La fel și atunci când, în gândirea modernă, se pleacă de la conștiință și acte de conștiință (cogitationes), luate ca de la sine înțelese. Viața însăși
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
nici măcar Dumnezeu - acestui mod de a privi lucrurile. Însă APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 123 112. 113. 114. 115. 116. 117. dacă orice poate fi privit ca simplăprezență, atunci orice poate să apară lipsit de sens și în cele din urmă absurd. Concluzia nu e formulată ca atare de Heidegger, însă ea, dacă e valabilă, ridică imediat semne de întrebare cu privire la felul în care filozoful distinge între cele cu sens și cele lipsite de sens. Aș înțelege de aici că ceva e
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
De pildă, ceea ce numim „realitate“ a fost înțeles la un moment dat ca „rezistență“ a unui lucru în fața voinței omenești: ceva apare „în afară“ și totuși opus voinței.<ref id="121">Ibidem, p. 282 </ref> 124 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 118. 121. . Aduce cu sine o indiferență tare, întrucât „rezistă“ și „se opune“. Poate merge și mai departe această indiferență a unor lucruri? Sigur că da. Ea poate deveni pe neașteptate primejdioasă, capabilă să distrugă orice în cale. Să ne
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
pe neașteptate primejdioasă, capabilă să distrugă orice în cale. Să ne amintim ce spune Heidegger în § 32 despre ființarea simpluprezentă: aceasta poate deodată să ia cu asalt ființa omului și să o distrugă. Din lipsită de sens, ea devine nemijlocit absurdă.<ref id="122">Ibidem, p. 208.</ref> Este vorba aici toc mai despre natură și acele fenomene teribile ce pot avea loc. În cazul lor, se realizează paradoxul indiferenței pri mej dioase, disolutive. De regulă nu gândim în acest fel
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
capabilă să ia cu asalt lumea omului (§ 15). Aș crede că exact aceste abateri ale ființării simpluprezente, pe fondul indiferenței ei ontologice, au condus, în paginile lui Heidegger, la considerarea ei ca lipsită de sens și în cele din urmă absurdă. Dar să revenim puțin la ceea ce sa numit „natură“ și să vedem în ce ar consta indiferența ei aparte, cea care va fi considerată în § 32 ca nemijlocit absurdă. De cele mai multe ori se consideră că natura este dată ca atare
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
considerarea ei ca lipsită de sens și în cele din urmă absurdă. Dar să revenim puțin la ceea ce sa numit „natură“ și să vedem în ce ar consta indiferența ei aparte, cea care va fi considerată în § 32 ca nemijlocit absurdă. De cele mai multe ori se consideră că natura este dată ca atare, dintotdeauna și în ea însăși. Vorbim ușor despre viața APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 125 122. din adâncul ei sau despre acele lucruri care își au proveniența în natură. Ne
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]