11,260 matches
-
din sala cu oglinzi, iar dacă țineau să fie tiranizați, mă puteam oferi să-i tiranizez eu! Așa mi-a încolțit gândul de a deveni un ucigaș. Era un risc, firește. Dacă Bătrânul era mai mult decât o umbră, un abur, o taină a cuiva care murise demult sau plecase în lume? Dar n-aveam altă soluție. Vroiam să trăiesc viața, nu să fiu trăit de ea (deși s-a întâmplat mereu tocmai invers!). Mi-am făcut cruce și am rătăcit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
santal emana din apariția aceea. Am Încercat un simțământ de groază de moarte Închegată ca prin vrajă, În Întregime, În ființa aceea care-mi stătea În față. Și cu toate acestea, nu puteam să-mi smulg privirea de la rotocolul de abur albicios care-i Învăluia umerii și abia reușeam să-i zăresc chipul hrăpăreț ca al unui ibis egiptean, iar În spatele lui o mulțime de chipuri, năluciri ale Închipuirii și ale memoriei mele. Contururile fantasmei, care se decupau În Întunecimea pasajului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
să-mi amintesc, și William Împreună cu mine, și Împotriva mea. Nu mai spuse nimic. Ceața palidă gudurându-se pe la geamuri, fumul galben gudurându-se pe la geamuri trecea ușor cu limba peste ungherele serii. Ne aflam acum pe o altă străduță, aburi albicioși exhalau din grătarele fixate În pavaj și prin ei se zăreau cocioabe cu pereții lăsați pe-o rână, profilându-se printr-o gradare de cenușiuri fumegoase... Am zărit, În timp ce coboram pe bâjbâite o scară (cu treptele nefiresc de ortogonale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ambiție sanguinară, sacrilegă, execrabilă ce se manifestaseră la papii Renașterii se zăresc acum pe fruntea acestui fiu al lui Ignacio. Văd bine: o sete de dominație fără saț agită sângele-i impur, o sudoare arzătoare Îl inundă, un soi de abur grețos se Împrăștie În juru-i. Cum să-l lovesc pe acest ultim dușman? Am deodată intuiția neașteptată, pe care poate s-o nutrească numai cel pentru care sufletul omenesc, de secole, nu are nici un ungher neviolat. — Privește-mă, Îi spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
puțin -, nu se poate substitui un prizonier fără ca nimeni să-și dea seama, nu mai suntem pe timpurile Măștii de Fier... Naiv! Într-o sclipire Înțeleg, În timp ce călăul Îmi Împinge capul deasupra unui vas de aramă din care se ridică aburi verzui... Vitriolul! Mi se aplică o pânză peste ochi, iar fața e Împinsă În contact cu lichidul vorace, o durere insuportabilă, străpungătoare, pielea de pe obrajii mei, de pe nas, de pe gură, de pe bărbie se zbârcește, se jupoaie, e de-ajuns o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
din urechi, din ochi. Mulțimea Împingea Înainte, Înghesuindu-se tot mai aproape de medium-i, către dansatori. Mie Îmi dispăruse orice teamă: sigur că aveam să mă pierd printre toți cei de acolo, ieșisem din gheretă, expunându-mă și mai mult aburilor care se Împrăștiau pe sub bolți. În jurul medium-ilor plutea o luminiscență cu contururi lăptoase și nesigure. Substanța aceea se degaja acum de trupurile lor și lua forme amoeboide. Din masa de substanță ce provenea de la unul dintre frați se desprinsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Poartă cu el, În toate călătoriile, Inocenții În străinătate a lui Mark Twain, În exact acest scop. În 1860, Mark Twain a Însoțit unul dintre primele grupuri de turiști americani În Europa, Egipt și țara Sfîntă, călătorind cu vaporul cu aburi și telegrafiindu-și articolele către ziarele americane. Turiștii, care trăiesc mai degrabă după ghiduri decît conduși de propriile simțuri, au primit chiar din mîna lui primele analize entomologice. El a Înfipt un ac În spinarea patosului turistic de abia Înmugurind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
vine pe lume proaspăt și Începe să conecteze oamenii pe nevăzute. Și Maggie are instincte bune. Dacă ajung bogat, aș putea ajuta omenirea. După ce Maggie Îl lasă la hotel, se duce la saună și petrece timp Îndelungat În sala de aburi cu cîțiva tipi de la convenția pompelor de sîn. Apoi, comandă un masaj special. Înfășurat strîns Într-un Înveliș de ierburi, este lăsat singur să plutească Într-o peșteră de calcar de pe care se preling lacrimi Înmiresmate. Dar nu-și găsește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
casa femeilor, inspirîndu-le parfumurile și căldura. S-a făcut frig, Începe să ningă și le este foame. — Lihnită! decide Milena. Cad cu toții de acord că cel mai călduros loc În care ar putea să intre este un restaurant ucrainean, din cauza aburilor de la borșul de varză și de piroști, și se Înghesuie În primul care le iese În cale. Chelnerița care le ia comanda este trecută de prima tinerețe, durdulie și prietenoasă. De unde stă, Wakefield poate vedea strada prin geamul aburit. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ei. Îi ia de mînă, Îi examinează trupul alb ca un vierme, apoi Îl trage către saună, unde o căldură parfumată Îi Învăluie. Sandina toarnă un polonic de apă pe pietrele Încinse, apoi se așează lîngă el, aproape invizibilă În aburii aromați. Îi Întinde un pahar rece; el Îl apucă, Îl ridică la buze și ia o gură. E șampanie. — Te distrezi? Întreabă Sandina. Distracție. Ce concept. Ce cuvînt. — Soțul meu nu a Înțeles niciodată cum e cu distracția. În Elveția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
pe canapeaua cu tapițerie Paisley și ia În mînă cartea care zace pe perne. Se numește Arta Lăutului. Citind-o Își dă seama că mai are o groază de Învățat. Obiceiurile japoneze presupun scufundarea În apă foarte fierbinte și În aburi În timp ce ești spălat de profesioniste specializate În masaj și muzică. Chiar și simplul act de a turna o căldare de apă În capul cuiva este o artă pe care au ridicat-o la nivelul extazului poetic. Finlandezii Înfrîng iarna cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de profesioniste specializate În masaj și muzică. Chiar și simplul act de a turna o căldare de apă În capul cuiva este o artă pe care au ridicat-o la nivelul extazului poetic. Finlandezii Înfrîng iarna cu un ritual cu aburi, zăpadă și izvoare fierbinți. Părăsind aceste medii uterine, se desfată apoi cu biciuri de mlădițe verzi de mesteacăn. Fiorul apei fierbinți urmate de durerea proaspătă și Înțepătoare este și un deliciu al rușilor, care consideră biciuirea cu crengi de mesteacăn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
se ține departe de poezia rusă, deși toți poeții trec pe lîngă moarte, În papuci sau În cizme. Lucrul de care se teme este că moartea nu este la fel de liniștitoare ca poezia, ci dureroasă și șuierătoare ca o supapă de aburi, chinuitoare și lentă precum un laț de sîrmă care i se Înfășoară În jurul gîtului. Nu, preferă mai degrabă să fie un bătrînel, uitat de moarte - ca urmare a succesului Pactului lui cu Diavolul - croindu-și drum cu greu către etajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
whiskey și trabucuri cubaneze care plutește În Încăpere. Acesta este cuibul dușmanului, cugetă Wakefield. SÎnt aici ca să-l vînez, poate chiar Îl prind cu ceva ilegal care ar putea pune capăt restaurării. Se decide să continue vînătoarea În baia de aburi. Cu un prosop Înfășurat În jurul capului și un altul În jurul fundului, se așază În mijlocul pîclei alături de un distribuitor de spirtoase și un judecător la tribunalul municipal. Discută despre o autorizație de desfacere a băuturilor alcoolice pentru un nou bar, vorbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
la tribunalul municipal. Discută despre o autorizație de desfacere a băuturilor alcoolice pentru un nou bar, vorbind chiar pe deasupra capului lui, ca și cum el nici n-ar fi acolo, și poate că nici nu este. În camera Întunecoasă și plină de aburi, este invizibil cu adevărat, Împlinirea finală a dorinței lui de-o viață de a dispărea din lume. Într-o bună zi prinde o frîntură de conversație cu informații tulburătoare. În cîteva zile, primăria va efectua operația anuală de combatere a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
lor transparente lipite de sudoare de fiecare por. Termitele au fost bătaia de cap a orașului timp de zeci de ani, poate un secol, dar azi Wakefield aude un specialist În termite cum Îi explică amicului său, În baia de aburi, că au năpădit termitele de Formosa, o specie nouă. GÎngăniile străine au un apetit vorace, fiind de cincizeci de ori mai distrugătoare decît speciile indigene. Pot consuma În Întregime o clădire de lemn În doar o lună, iar a le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
nici o legătură, sau, mă rog, nici una de care el să-și fi dat seama. Trec săptămîni pînă cînd Wakefield prinde informația pe care o căuta. Comisarul pentru Prezervarea Siturilor Istorice și restauraționistul intră Într-o bună zi În baia de aburi, Înfășurați În prosoape negre identice. Comisarul este dolofan și fălcos; restauraționistul - musculos și puternic. Se așează pe banca din fața lui Wakefield, adînciți Într-o conversație care probabil Începuse În sala de forță. — CÎini, spune comisarul. Îi dresezi să miroasă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
pământului li s-a menit să apună. ÎN LUMEA LUI HERACLIT Produs al aerului soarele ar fi al vremuirii, joc al unor pământești stihii, așa credea-nțeleptul din Efes. S-ar plămădi solarul trup din nou, în fiecare zi, din aburii fosforescenți care din mare ies. Știu că iubita mea-i așa, pe care o slăvesc. Mereu e alta, alta e, tot alta, ca soarele antic, un rod al fiecărei dimineți. S-alcătuiește din lumini pe care nu le-nveți, se
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
când numai ce-l văd pe călugăr ivindu-se din spatele casei. Având mânecile tunicii suflecate până la subsuori și brațele goale, ținea cu amândouă mâinile o găleată mare de lemn. Trebuia să fi avut în ea ceva cald, căci încă scotea abur. Ne-a primit cu un: - Până la urmă tot ați venit. Fața lui obosită nu lăsa să se vadă vreun semn de mirare, ca și cum ne-ar fi așteptat. Am intrat într-o odaie cu podeaua de pământ, plină de găuri. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
De-atunci n-am avut pentru Garibaldo decât un mare respect, de vreme ce el citea în inima oamenilor și, nu știu dacă dăruit sau pedepsit fiind, era capabil să le prevadă viitorul. Am plecat de la domeniu la vremea când soarele împrăștia aburii albi ce se-nălțau din pădure, la calendele lui aprilie, cu patru cai, doi pentru mine și pentru Rotari, unul pentru bagaje și ultimul pentru Garibaldo și Ansoald, care cântăreau împreună cât un bărbat. Arialdo și Gundo ne-au escortat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
-l într-o farfurioară de metal; apoi soțioara trebuie să stea cu fața deasupra jăraticului și pune peste acesta o granulă pisată în piuliță; acoperă-i capul cu o pânză de in umezită, astfel încât fața să primească tot fumul sau aburul; va trebui să tragă-n piept ceea ce va ieși din această granulă. L-am întrebat ce era substanța aceea și mi-a explicat că era suc de mac alb, o plantă care se găseau în puține locuri: în văile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
unde se zărea, sub pielea albă și subțire, albastrul unei vene. A făcut operația asta de șapte ori, și hemoragia s-a oprit. Vibana mânca tot mai puțin și slăbea văzând cu ochii. Am început să folosesc granulele. După ce respira aburul acela, simțea că durerea dispărea și că o cuprindea o amorțeală profundă. Spălând-o, mi-am dat seama că avea niște noduri mari la începutul coapsei, la gât și sub brațe. Suferea enorm, nu-mi surâdea de fiecare dată când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pat. Ariald mi-a trimis două sclave ca să aibă grijă de ea. Gundo venea la noi în fiecare zi ca un tată inimos. La un moment dat soția mea nu s-a mai dat jos din pat decât ca să respire aburii granulelor. În josul spinării, după ce i-a apărut o pată albăstruie, s-a formă o rană care într-o săptămână a devenit un fel de gaură urât mirositoare. La a douăzeci și șaptea granulă a avut a doua hemoragie. Părea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
meu, două nopți deja plătite. Hotelul este foarte șic și are o piscină termală mare cât un lac. Am putea face baie la cascade chiar În noaptea asta. Apa iese din izvoare la treizeci și șapte de grade. Și face aburi, norișorii Înconjoară totul, e un peisaj ireal, ca de vis. Vii, Emma? Nu știu dacă e o idee bună, ezită ea. Sunetul numelui ei o luase prin surprindere. Copiii Îi spuneau mamă. Pentru Antonio fusese Întotdeauna Mina. Iar acum, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mai poate, nu-l primește nimeni în afara spațiului nostru. Spiritul lui Zogru s-a autohtonizat, a rămas prizonierul plaiurilor mioritice. (Sper să nu fie și cazul Doinei Ruști...) Pe acest fond de restricții este plantată întâmplarea mult dorită, învăluită în aburii mov ai visului. Zogru este un roman care se citește repede, cu plăcere și lasă în urmă gustul complicat al meditației. Este o carte frumoasă, bine scrisă, care aduce în actualitate lectura voluptoasă, grija față de poveste și o memorabilă invenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]