21,363 matches
-
ba chiar îl apreciază pe acela francez al lui Jean Boutière. Viața fără operă i se pare un non-sens. Criticul este și de astă dată polemic (la adresa lui G. Călinescu), rabelaisianismul de care vorbise acesta, constituind, opina el, o formulă riscată. Accentul e pus pe folclor, care, spune Vladimir Streinu, efectiv inspirat, curge de pe conștiința humuleșteanului, "ca apa de pe o mare vidră." Dat la o parte în ceea ce prisosește, rămâne miezul estetic al operei, inepuizabil. Criticul, dominat de o concepție relativistă, potrivit
Centenar Vladimir Streinu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/15173_a_16498]
-
La el, "interesul epic al narațiunii e pretutindeni singura preocupare artistică; îl absoarbe pe autor, ca și pe cititor." Ca și G. Călinescu, Vladimir Streinu insistă asupra oralității, observând că scrierile lui Creangă, propriu-zis, nu se citesc, ci se aud. Accentul cade pe arta spunerii, textul fiind înțesat mai în tot locul de interjecții, onomatopei, întrebări și exclamații, ceea ce provoacă lectorului sentimentul de ascultător. Memorabilă de asemeni este caracterizarea făcută de Vladimir Streinu eroilor lui Creangă: "Ei își seamănă unii altora
Centenar Vladimir Streinu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/15173_a_16498]
-
noastre literare. Astfel că atunci cînd am citit Cronică de familie, despre care se vorbea ca despre un mare roman m-am străduit să mă conving să-mi placă. N-am izbutit. Mi s-a părut un roman tezist, cu accente pamfletare. Poate că în anii '50, prin comparație cu producțiile realismului socialist de-a dreptul prostești, Cronică de familie putea părea un roman normal, dar mare - peste poate! Excelent scris da, cu multe pagini impresionante care mă făceau să regret
Rătăcirile unui mare prozator by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Imaginative/15221_a_16546]
-
de moralist a lui Valjan este foarte puternică și îl individualizează între ceilalți comediografi ai epocii. Atât interesul pentru natura umană, cât și calitatea de moralist fac din Valjan un dramaturg care împărtășește o estetică clasică, marcată însă de puternice accente realiste. De altfel, recursul la tipologie, la caractere și situații universal valabile dramaturgul îl vede drept o condiție indiscutabilă a teatrului adevărat, care să reziste timpului și să treacă de fruntariile unei țări: "Autorul (creatorul) nu trebuie să întrebuințeze exclusiv
Actualitatea dramaturgiei lui I. Valjan by Gabriela Duda () [Corola-journal/Imaginative/15324_a_16649]
-
inteligentă. Stătea așezat pe zidul scund făcut din pietre rotunde și inegale, iar ea îl vedea din profil: mare, greoi și adus de spate. "Are o ținută "atît" de proastă!" spunea despre ea Ursula, pronunțînd laborios și corect, aproape fără accent german. - Nu-ți place Paciurea? a insistat Cristina, care odată pregătită sufletește pentru o discuție anostă, ținea cu tot dinadinsul să o provoace. - Pați, nu-ți place Paciurea? - N-am văzut, - a recunoscut cinstit Pați, întorcînd capul și privind placid
În așteptarea Ursulei by Dora Scarlat () [Corola-journal/Imaginative/15273_a_16598]
-
este adevărata stare optimă de receptivitate a semnificațiilor, percepute într-un moment de slăbiciune". "Echilibrat prin natură, dar și prin formație" (Ștefan Borbely), "critic sever, înzestrat cu simțul valorii" (Nicolae Oprea), Ion Simuț posedă capacitatea - rară - de a distribui corect accentele axiologice, de a discerne valoarea de nonvaloare și de a recepta cu aproape egală disponibilitate scriitori și opere din cele mai diverse epoci și orientări literare.
Paradoxurile revizuirii critice by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15353_a_16678]
-
ce identifică, în mici studii, structurile de adîncime ale epocii, ale fiecărui poet în parte și ale fiecărui volum discutat, stabilind dacă nu ierarhii, atunci măcar punctele de reper decisive. El identifică, descrie, analizează, parcurge trasee formative scoțînd la lumină accentele pregnante, nefiind tentat de abandonul amprentei didactice în favoarea vreunor teribilisme stilistice. Sigur, i s-ar putea reproșa păstrarea aceluiași ton, a aceleiași intensități afective, indiferent dacă vorbește despre Liviu Ioan Stoiciu sau Mariana Marin, despre Marta Petreu sau Ioan Es
Ion Pop și spiritul Școlii ardelene by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/15373_a_16698]
-
nu ținem cont de notația apostrofului. Eminescu, de pildă, are în Almanahul România Jună, pentru Luceafărul, vv. 29-30: Și pas cu pas pe urma ei Alunecă'n odaie Lipsa spațiului nu dă loc la pauză cerând forme conjuncte sudate cu accent pe -ă ca pentru perfect simplu. (Autorul acestor rânduri nu are pregătire lingvistică specială și evită cât poate limbajul de specialitate în dorința expresă de a explica faptele cultural, generic nu specific.). Perfectul simplu este, însă, un timp al realității
Forme cu aprostrof în poezia eminesciană by N. Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15398_a_16723]
-
245-248, textul este astfel: De-aceea zilele îmi sunt Pustii ca niște stepe; Dar nopțile 's de-un farmec sfânt Ce nu 'l mai pot pricepe. Este limpede că secvența ca să nu-l pot se recită sacadat (sunt monosilabe), cu accent ușor pe pot - iar secvența ce nuuu'l mai pot cere accent prelungit pe nu, muzical chiar, ca pentru o uimire interioară. Acest accent este anticipat în versul anterior, unde nopțile înainte de pauză pentru apostrof se pronunță distinct, cu sensul
Forme cu aprostrof în poezia eminesciană by N. Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15398_a_16723]
-
stepe; Dar nopțile 's de-un farmec sfânt Ce nu 'l mai pot pricepe. Este limpede că secvența ca să nu-l pot se recită sacadat (sunt monosilabe), cu accent ușor pe pot - iar secvența ce nuuu'l mai pot cere accent prelungit pe nu, muzical chiar, ca pentru o uimire interioară. Acest accent este anticipat în versul anterior, unde nopțile înainte de pauză pentru apostrof se pronunță distinct, cu sensul nopțile, cât despre ele. Sunt, repetăm, notații paragramaticale, adevărate indicații de lectură
Forme cu aprostrof în poezia eminesciană by N. Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15398_a_16723]
-
pot pricepe. Este limpede că secvența ca să nu-l pot se recită sacadat (sunt monosilabe), cu accent ușor pe pot - iar secvența ce nuuu'l mai pot cere accent prelungit pe nu, muzical chiar, ca pentru o uimire interioară. Acest accent este anticipat în versul anterior, unde nopțile înainte de pauză pentru apostrof se pronunță distinct, cu sensul nopțile, cât despre ele. Sunt, repetăm, notații paragramaticale, adevărate indicații de lectură/recitare; țin de retorică, nu de scrierea propriu-zisă. Vorbeam despre schimbarea pauzei
Forme cu aprostrof în poezia eminesciană by N. Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15398_a_16723]
-
formă, aceea a cratimei lui 1953. Pentru a nu deranja, ca să zicem așa, reforma ortografică, noi propunem o discutare specială, separată, a scrierii poeziei. Observăm că în ultimul timp poezia și-a creat, deja, "alfabetul" ei, așezarea ei în vers, accentele ei etc. Acest experimentalism contemporan este, întrucâtva, ecoul tendinței din epoca lui Eminescu de a se separa scrisul poeziei de celelalte scrisuri. În rest, acum sau mai târziu - dar cât de târziu? - dar cu prețul a cât dispreț din partea nepoților
Forme cu aprostrof în poezia eminesciană by N. Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15398_a_16723]
-
noroaiele veacului li se adăugau răsuflarea sacadată a amurgului orele ambigue ale pertractărilor. Și puntea fisurată a nopții. Scurtul popas între două bătăi ale inimii. 4 Zile ce te fac să visezi. O tristețe mândră aproape trufașă schimba ritmurile, punea accente hazardate și acoperea ochii bandajați ai prudenței. Curajul se înălța ca o stea ce se pregătise să cadă. O, și carnea trupului ce începea să miroase a îndoială precum speranțele excesive ale unei Renașteri sculptând cu îndemânare mulajul perfid al
Alte lucrări și multe alte zile (work in progress) by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/2712_a_4037]
-
acasă, executată cu râvnă școlărească. Scenele ,încinse", lungi și redundante, aproape plicticoase prin mecanica lor, sunt așezate la rând ca păsărelele pe firul de telegraf. Dacă la Ioana Baetica există, totuși, o încercare de gradație epică, o anumită distribuire a accentelor narative, la celelalte două practicante provocarea își schimbă complet semnificația. Ne-am dori, realmente, să fim surprinși, provocați, indignați de îndrăznețele pagini pe care le citim; să avem o tresărire, dacă nu o emoție, pe parcursul lecturii. Ni se oferă, în
"Intimitățuri" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11070_a_12395]
-
bucură de popularitate", adică tocmai profesorii cu vocație, competenți și cu înaltă ținută morală. Citim mai departe că trebuie scoase din programele liceelor ,predarea limbilor latină și greacă veche, a filozofiei generale, a logicii și geneticii"; istoria trebuia revizuită radical, accentul urmând să fie pus pe lupta maselor exploatate împotriva regilor asupritori. La prima vedere, includerea între materiile care urmau să fie eliminate din școală a limbii latine și a elinei pare paradoxală. Dacă dispariția filozofiei din programele școlare, de pildă
Școala noastră cea de toate zilele by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/11063_a_12388]
-
pereții se dezgolesc provocator// din tablou mă salută bunicul chefliu/ ofițer cu mâna zvâcnind la chipiu/ călare pe râsul nostru de copii/ pierduți în aurore sinilii" (Tablou). Fluida materie lirică iese mai întâi, decantată, purificată, din retortele (neo)modernismului, cu accentul pe metaforă și stilul înalt al ,șaizeciștilor"; cu o aceeași radiere a realității cotidiene și fixare într-un cer intermediar. Nimic biografic, prozaic, accidental în sens existențial nu transpare în asemenea versuri limpezite de orice ,impuritate", abstrase din registrul comunicării
Fulgi de poezie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11092_a_12417]
-
Nicolae Manolescu a informat despre activitatea curentă a conducerii U. S., în intervalul de la ultimul Consiliu, și a prezentat analiza referitoare la Festivalul ,Zile și nopți de literatură". Festivalul trebuie continuat, a spus N. M., punându-se însă un mai mare accent pe principiul reciprocității. Suntem interesați ca invitații din străinătate să vorbească și în țările lor despre Festival. Cât privește participarea scriitorilor români la Festival, aceasta va fi decisă strict de Filiale și de Asociația Scriitorilor din București, potrivit reprezentării proporționale
La Uniunea Scriitorilor by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/11128_a_12453]
-
de cimitir. Apoi, toate tendințele și topoii poeziei generației sînt de găsit în poemele europei: micile traume ale copilăriei, conviețuirea chinuită cu realitatea, sila de real, mizerabilismul cotidianului, sexualitatea alienantă, tendințele suicidale și incestuoase, solitudinea urbană, revolta socială & religioasă (un accent distinct: conflictul religios de cult), renegarea patriei ș.a. Fie poetei i-au luat-o alții înainte, fie nu își delimitează prea clar culoarul pe care să concureze. Senzația e, oricum, de déjŕ-lu și, atunci, versurile riscă fanarea. Pentru că, în acest
Remix de generație by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11111_a_12436]
-
forme de cercetare a unei relații active, de multe ori tensionate, între volum și suprafață, între densitatea formei și tentația calofilă a unei conștiințe artistice cu reflexe culturale puternic asimilate. Tot în spațiul culturii, dar al unei culturi cu anumite accente exotice, situată generic în spațiul azteco-incaș, se manifestă și interesul lui Alexandru Lupu. Un disc solar imens, înscris într-un pătrat, cu o suprafață plană care opacizează spațiul și blochează privirea înlăuntrul unor evenimente expresive complet autonome față de orice reper
Un spațiu al contrariilor - simpozionul de la Baia Mare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11123_a_12448]
-
care să poată fi numită umană începe cu ironia". Începe cu ea, dar nu se oprește la ea. Fragmentul de față reprezintă unul din pasajele teoretice cheie ale volumului și anticipează, totodată, unele trăsături din opera ulterioară a lui Kierkegaard : accentul pus pe individ, nu pe comunitate, critica modului de viață burghez, considerat cum nu se poate mai străin de ideea creștină a pătimirii și umilinței. Observațiile despre criticii literari, care ar ,aranja" autorii, anticipează neînțelegerile lui Kierkegaard cu Ludvig Heiberg
Soren KIERKEGAARD - Despre conceptul de ironie by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/11103_a_12428]
-
camilpetresciană", ,deplina știință a meșteșugului dramatic" ș.a.m.d. Afirmații precum ,cel mai prolific autor dramatic român contemporan" sau 1959, anul Everac pentru dramaturgia românescă" sînt corecte dacă nu le folosești axiologic. Mă tem că M. Duță nu sesizează importanța accentelor. Un bun medalion Șerban Foarță nu ne spune însă nimic despre eseistica acestuia, dar nu știm cui să reproșăm acest aspect întrucît articolul - am aflat întîmplător - nu e scris de cine e semnat. Mira Feticu îl amețește pe Emil Hurezeanu
Merge și așa? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11156_a_12481]
-
intelectualilor atașați partidelor înlăturate și rândul de tragedii ce intervin cu prilejul fiecărei schimbări. Așa s-au intamplat lucrurile în Italia. [...] Un proces enorm de omogenizare e în curs în Germania de azi. În cadrul lui, situația intelectualilor e bogată în accente tragice"54. Un intelectual situat între sociologia lui Gusti și filosofia lui Nae Ionescu a fost Mircea Vulcănescu 55. Dar Vulcănescu nu l-a urmat pe Nae Ionescu în preferință acestuia pentru Mișcarea Legionara. Și-a dat licență cu Gusti
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
s-a configurat studiul istoriei în perioada modernă, s-a optat pentru împărțirea acestei discipline în două mari domenii: istorie națională și istorie universală. Această separație, comuna tuturor statelor din Europa de Sud-Est, a favorizat o viziune naționalistă care punea accent pe trecutul glorios al națiunii române, personajele sale legendare și calitățile sale. În momentul în care, la mijlocul secolului XX, în România s-a instaurat regimul comunist, accentul a trecut pe lupta de clasă, pe faptele glorioase ale revoluționarilor și pe
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
tuturor statelor din Europa de Sud-Est, a favorizat o viziune naționalistă care punea accent pe trecutul glorios al națiunii române, personajele sale legendare și calitățile sale. În momentul în care, la mijlocul secolului XX, în România s-a instaurat regimul comunist, accentul a trecut pe lupta de clasă, pe faptele glorioase ale revoluționarilor și pe contribuția istorică a clasei muncitoare și a Partidului Comunist. Atunci cand România și-a manifestat separația față de Uniunea Sovietică (anii 1960-1970) cele două abordări anterioare, cea naționalistă și
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
și pe contribuția istorică a clasei muncitoare și a Partidului Comunist. Atunci cand România și-a manifestat separația față de Uniunea Sovietică (anii 1960-1970) cele două abordări anterioare, cea naționalistă și cea comunistă, s-au unit în național-comunism, o viziune care punea accentul pe trecutul glorios al României continuat de conducerea glorioasa a Partidului și conducătorului sau. Din 1989 România s-a separat oficial de ideologia comunistă, exprimându-și opțiunea pentru democrație. Această a fost însoțită de o nouă schimbare de paradigmă, în
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]