5,887 matches
-
a) și caracteristicile tehnice specificate în anexa nr. 1 b) la prezentele norme metodologice. Denumirile în limba română ale fibrelor textile indicate în anexa nr. 1 a) nu pot fi folosite pentru alte fibre, fie în mod direct, fie ca adjectiv sau rădăcină. Articolul 3 În sensul prezentelor norme metodologice se înțelege: - fibră textilă - unitate de materie primă naturală, artificială sau sintetică, caracterizată prin finețe și flexibilitate, având un raport mare între lungime și grosime, care o face potrivită pentru prelucrări
HOTĂRÂRE nr. 785 din 10 septembrie 1996 pentru aprobarea Normelor metodologice privind denumirea, marcarea şi etichetarea produselor textile destinate populaţiei. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/115893_a_117222]
-
-și exprima ideile prin coordonare și subordonare. Nu reuște întotdeauna să redea logic conținutul de idei sugerat de imagine sau interlocutorul său, ceea ce reflectă dificultăți de organizare ale gândirii. Precizarea, fixarea și îmbogățirea vocabularului s-a urmărit paralel cu flexiunea adjectivelor și a acordului gramatical. Mai persistă încă greșelile de ordin gramatical prin folosirea incorectă a unor cazuri și timpuri, acorduri gramaticale între subiect și predicat ca și cele cu privire la pluralul substantivelor. În general și sub aspect semantic este limitat, dar
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
condiții normale de educație, preșcolarul își însușește lexicul de bază al vârstei, încât cerințele impuse limbajului de relațiile copilului cu cei din jur sunt pe deplin satisfăcute (cca 4000 cuvinte - 5-6 ani) în care predomină: substantive: 1700 1900; verbe: 399-592; adjective: 141-258; adverbe: 92-148; alte cuvinte: 123-145. Dintre acestea verbele au o mare importanță funcțională, fiind frecvent utilizate în vorbirea copilului. Calitativ, paralel cu fondul lexical apare acum latura semantică, semnificația cuvintelor îmbogățindu-se paralel cu acumularea experienței și perfecționarea operațiilor
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
material ilustrat, s-au analizat produsele activității din clase, (desen, modelaj), au fost aplicate probe pentru cunoașterea vârstei psihologice a limbajului la copiii cu tulburări de limbaj: s-au prezentat 10 obiecte cu proprietăți contradictorii cerându-li-se să spună adjective contrarii; completarea lacunelor dintr-un text vorbit; repetare de numere; cunoaștere a 6 materii; contrarii, fără obiecte sau imagini; denumire a 10 culori; cunoaștere a sensului verbelor (două serii a câte 6 verbe). (Alice Descoeudres) Pentru descoperirea antecedentelor tulburării, a
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
opozițiilor categoriale (lexico-gramaticale) de gen și număr la substantiv și pronume (lună, soare, corabie, dimineață etc.; fată, băiat, căprioară, cerb; codru, codri, corabie, corăbii etc.; el, ea; eu, noi etc.). Perspectiva sintactică, desfășurată numai în planul expresiei, extinde opozițiile la adjectiv și verb. Perspectiva deictică - în complementaritate cu perspectivele sintactică și semantică - marcată în mod esențial de înscrierea ființei umane în lume și de caracterul egocentric al actului lingvistic, orientează opozițiile categoriale de diateză, timp, aspect, mod la verb, determinare, la
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
floare. Se constituie în mărci ale sensurilor lexico-gramaticale de gradul I unele sufixe derivative; -ește, de exemplu, marchează apartenența la clasa adverbelor a termenilor lexicali pe care îi generează: studențește etc., în opoziție cu -esc, semn al apartenenței la clasa adjectivului: studențesc etc.; -ătate marchează apartenența la clasa substantivelor: -creștinătate etc. În același mod, dezvoltă o a doua funcție, de marcă a sensurilor lexico-gramaticale de gradul II, sufixe derivative prin care se formează substantive de sens opus în interiorul corelației masculin-feminin: elev
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
În funcție de primul factor, sunt identificate două categorii de cuvinte: 1. invariabile; nu cunosc distincția constantă-variabilă, nici în plan semantic, nici în planul expresiei: prepoziția, conjuncția, interjecția; sunt unități care se situează direct la nivelul sintactic al textului; 2. variabile: substantivul, adjectivul, pronumele, verbul, adverbul. În funcție de cel de al doilea factor, cuvintele variabile prezintă trei modalități de realizare a flexiunii: a. analitică; flectivul este un morfem liber iar tema lexicală a cuvântului rămâne invariabilă: adverbul; bine - mai bine. b. sintetică; flectivul este
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în continuitate de tema lexicală: substantivul, pronumele: studentă/studente/studentei, care/căreia/căruia/cărora etc. c. sintetică și analitică: flectivul este constituit din morfeme libere și morfeme conjuncte, înscrise între ele și cu tema lexicală în relații sintagmatice de discontinuitate: adjectivul, verbul: frumos/frumoasă/mai frumoasă; cântasem/am cântat etc. Observații: Numai adverbul prezintă, cu câteva excepții, un singur tip de flexiune: analitică. • Cuvintele cu flexiune sintetică pot avea și situații de flexiune mixtă; în enunțul L-am văzut pe portar
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
L-am văzut pe portar., flectivul substantivului portar este format din morfemul liber pe (expresie a cazului acuzativ) și morfemul conjunct Ø (dezinență de singular). • Cuvinte aparținând unor clase lexico-gramaticale cu flexiune mixtă pot prezenta numai flexiune analitică; este cazul adjectivelor care nu cunosc categoria gramaticală a comparației; în enunțul Ei sunt majori., flectivul adjectivului majori, constituit din dezinența -i, expresie a pluralului, masculin, nominativ, este un morfem conjunct, legat în continuitate sintagmatică de tema lexicală major-. Cel de al treilea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
expresie a cazului acuzativ) și morfemul conjunct Ø (dezinență de singular). • Cuvinte aparținând unor clase lexico-gramaticale cu flexiune mixtă pot prezenta numai flexiune analitică; este cazul adjectivelor care nu cunosc categoria gramaticală a comparației; în enunțul Ei sunt majori., flectivul adjectivului majori, constituit din dezinența -i, expresie a pluralului, masculin, nominativ, este un morfem conjunct, legat în continuitate sintagmatică de tema lexicală major-. Cel de al treilea factor introduce diferențieri mai mari în interiorul vocabularului limbii, determinând o grupare mai restrânsă și
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
realizarea planului semantic al flectivului. Se disting în primul rând trei grupuri de clase lexico-gramaticale: 1. clase lexico-gramaticale cărora le este proprie flexiunea după gen, număr și caz; sunt unități lexicabile declinabile; flexiunea lor este numită, de altfel, declinare: substantivul, adjectivul, pronumele; substantivul cunoaște și categoria determinării 3; 2. clase lexico-gramaticale cărora le este proprie flexiunea, numită de regulă conjugare, după categoria gramaticală a timpului: verbul; 3. clase lexico-gramaticale cărora le este proprie categoria gramaticală a intensității: adverbul și adjectivul. Clasa
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
substantivul, adjectivul, pronumele; substantivul cunoaște și categoria determinării 3; 2. clase lexico-gramaticale cărora le este proprie flexiunea, numită de regulă conjugare, după categoria gramaticală a timpului: verbul; 3. clase lexico-gramaticale cărora le este proprie categoria gramaticală a intensității: adverbul și adjectivul. Clasa verbului prezintă identitatea cea mai bine marcată; flectivul cuvintelor aparținând acestei clase își datorează planul semantic în primul rând unor categorii gramaticale strict specifice: diateza, timpul, modul, aspectul. Aceste categorii gramaticale intră apoi în relații de complementaritate cu alte
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
substantivului se distinge între celelalte clase lexico-gramaticale ale limbii prin realizarea planului semantic al flectivului din trei categorii de sensuri: determinarea, numărul și cazul. Genul se realizează ca un sens lexico-gramatical și aparține, în consecință, planului semantic al constantei. Clasa adjectivului își definește identitatea prin dezvoltarea a patru categorii de opoziții gramaticale la nivelul flectivului: gen, număr, caz și intensitate. Identitatea clasei pronumelui este dată de împletirea sensurilor gramaticale de gen, număr și caz, cu sensul de persoană. Sub aspect sintactic
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
4: 1. capacitatea de a intra în relații sintactice; 2. specificul poziției pe care o pot ocupa în desfășurarea unei relații sintactice. Primul factor diferențiază trei grupuri de clase lexico-gramaticale: a. clase cuprinzând cuvinte care pot realiza funcții sintactice; substantivul, adjectivul, pronumele, verbul și adverbul; b. clase cuprinzând cuvinte care realizează prin ele înseși un enunț sintactic: interjecția; c. clase cuprinzând cuvinte care nu realizează funcții sintactice ci marchează identitatea unor funcții sau relații sintactice sau numai asigură dezvoltarea relațiilor sintactice
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
regent și pe poziția de determinant în interiorul unei relații sintactice de dependență. În interiorul relației de interdependență, substantivul și pronumele pot deopotrivă dezvolta funcția sintactică de subiect și pot participa, ca nume predicative, la realizarea funcției sintactice de predicat (predicat analitic). Adjectivul și adverbul ocupă, în interiorul unei relații de dependență, mai ales poziția de determinant; adjectivul având ca regent substantive iar adverbul, verbe. În interiorul relației de interdependență, adjectivul și, mai rar, adverbul intră ca nume predicative în realizarea funcției de predicat. Cuvintele
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de interdependență, substantivul și pronumele pot deopotrivă dezvolta funcția sintactică de subiect și pot participa, ca nume predicative, la realizarea funcției sintactice de predicat (predicat analitic). Adjectivul și adverbul ocupă, în interiorul unei relații de dependență, mai ales poziția de determinant; adjectivul având ca regent substantive iar adverbul, verbe. În interiorul relației de interdependență, adjectivul și, mai rar, adverbul intră ca nume predicative în realizarea funcției de predicat. Cuvintele care nu realizează funcții sintactice se disting între ele în funcție de specificul relațiilor sintactice pe
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și pot participa, ca nume predicative, la realizarea funcției sintactice de predicat (predicat analitic). Adjectivul și adverbul ocupă, în interiorul unei relații de dependență, mai ales poziția de determinant; adjectivul având ca regent substantive iar adverbul, verbe. În interiorul relației de interdependență, adjectivul și, mai rar, adverbul intră ca nume predicative în realizarea funcției de predicat. Cuvintele care nu realizează funcții sintactice se disting între ele în funcție de specificul relațiilor sintactice pe care le marchează sau a căror dezvoltare o asigură. Prepoziția realizează relații
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
al limbii. Din punct de vedere deictic, clasele lexico-gramaticale își accentuează identitatea specifică, fie prin poziția lor în desfășurarea actului lingvistic, fie prin dezvoltarea unor categorii gramaticale al căror conținut rezultă din raportarea la situația de comunicare. Astfel, substantivul și adjectivul rămân exclusiv în sfera obiectului comunicării. Pronumele se definește ca atare prin raportare, cel mai adesea, la protagoniștii actului lingvistic. Clasa adverbului cuprinde elemente care se definesc din perspectiva protagoniștilor sau coordonatelor actului lingvistic și elemente care se situează în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
interpretarea realității extralingvistice. Din această perspectivă se disting: A. - trei categorii de unități lexico-gramaticale, caracterizate printr-un raport de complementaritate între conținutul lexical și conținutul gramatical: • clase lexico-gramaticale cuprinzând cuvinte al căror sens lexical se dezvoltă prin intermediul raportului lume-gândire-limbă: substantivul, adjectivul, verbul, adverbul; • clase lexico-gramaticale cuprinzând cuvinte cu sens lexical variabil în funcție de situația de comunicare; cuvinte care „reprezintă” alte cuvinte înscrise direct în raportul lume-gândire-limbă: pronumele; • clase lexico-gramaticale cuprinzând cuvinte al căror sens rezultă din raportul direct locutor-lume-limbă: interjecția. B. - o
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
specifice diferitelor clase lexico-gramaticale, categoriile gramaticale își diferențiază conținutul în funcție de acestea. Conținutul categoriei gramaticale a numărului, de exemplu, are natură semantică în flexiunea substantivului și pronumelui lup/lupi, acesta/aceștia, dar își are originea într-un raport sintactic în flexiunea adjectivului și a verbului: lup sur - lupi suri, el merge/ei merg. Existând în planul limbii ca ansamblu de termeni înscriși într-o relație de opoziție specifică, în funcție de raportul care le-a generat, categoriile gramaticale se actualizează în planul vorbirii, în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în opoziție cu morfemul e („El își face case.”), purtător și marcă a sensului ‘plural’. Categoriile gramaticale determină variațiile flectivului din structura binară (rădăcină+flectiv) a cuvântului, orientând flexiunea specifică a claselor lexico-gramaticale ale vocabularului. Flexiunea nominală, proprie substantivului și adjectivului, se realizează prin categoriile gramaticale de gen, număr, caz și determinare și este, în general, o flexiune sintetică. Flexiunea pronominală, caracteristică pronumelui, se realizează prin categoria gramaticală specifică a persoanei și prin categoriile gramaticale nespecifice de gen, număr și caz
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
realizează, în general, sintetic sau supletiv. Flexiunea verbală, caracteristică verbului, se realizează prin categoriile gramaticale specifice de diateză, timp, mod, aspect și prin categoriile nespecifice număr, persoană și gen. Flexiunea verbală se realizează deopotrivă analitic (voi cânta) și sintetic (cânt-a-se-m). Adjectivul și adverbul cunosc o categorie gramaticală a intensității, realizată cu preponderență analitic: scrie/scris/frumos/mai frumos, foarte frumos. Mijloace de exprimare a sensurilor gramaticaletc "Mijloace de exprimare a sensurilor gramaticale" Sensurile lexico-gramaticale (uneori) și sensurile gramaticale (cu consecvență) se
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
timpul și modul (în forma cânta-se-m, sufixul -se este morfem de m.m.c.p., -ea, din vorb-ea-m, morfem de imperfect, -înd, din cânt-înd, morfem de gerunziu), dar intervin uneori și în flexiunea nominală: -isim, în exprimarea superlativului, la adjective: o pasăre rarisimă; • prefixele: morfeme care preced rădăcina sau tema lexicală. În limba română clasa prefixelor cu sens gramatical este puțin numeroasă; se întâlnesc în flexiunea adjectivului, în exprimarea categoriei gramaticale a intensității; prefixele arhi-, stră-, supraetc. exprimă superlativul: străveche
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
gerunziu), dar intervin uneori și în flexiunea nominală: -isim, în exprimarea superlativului, la adjective: o pasăre rarisimă; • prefixele: morfeme care preced rădăcina sau tema lexicală. În limba română clasa prefixelor cu sens gramatical este puțin numeroasă; se întâlnesc în flexiunea adjectivului, în exprimarea categoriei gramaticale a intensității; prefixele arhi-, stră-, supraetc. exprimă superlativul: străveche, supraaglomerat, arhicunoscut. În flexiunea verbală prefixul aexprimă un sens aspectual, dar caracterizează numai două verbe: a adormi și a amuți. Observații: Întrebuințarea ca morfeme gramaticale a prefixelor
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
flexiunea substantivelor invariabile la nivel dezinențial: exprimă genitiv-dativul singular al acestor categorii de substantive: cartea lui Mihai (Carmen), Dau lui Mihai (Carmen) o carte. Articolul definit și nedefinit marchează cazul și numărul constituenților unor sintagme nominale alcătuite din substantive și adjective invariabile în funcție de număr: (N. Ac.) o educatoare precoce/(G.D.), unei educatoare precoce/(N.Ac.), niște educatoare precoce/(G.D.) unor educatoare precoce. Articolul adjectival-demonstrativ exprimă cazul și genul pronumelui de cuantificare: (N.Ac.) cei patru/cele patru/(G.D.) celor patru. b
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]