6,618 matches
-
dimineață plictisitoarele obligații școlare, satisfăcute în grabă, ca să pot dormi măcar câteva ore înainte de a fugi la liceu. Au fost niște ani la care nu mă pot gândi decât cu un amestec de melancolie, uimire și recunoștință. Căci, fără ei, adolescența mea ar fi rămas teribil de fadă. Niciodată n-am mai fost capabil de o asemenea libertate, de atâta uitare de sine. Veneam de la liceu, mâneam în grabă ce-mi dădea servitoarea la bucătărie, după aceea fugeam imediat la bibliotecă
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
interesau notele. Nici frustrările nu-mi mai ulcerau sufletul. Nu-mi mai păsa că eram considerat o "curiozitate" sau un "antipatic", un "încuiat", fiindcă nu luam parte la agapele colegiale și n-aveam nici un prieten, purtîndu-mă ca un adolescent fără adolescență. Lumea mea nu era, totuși, nici ea ferită de contradicții. Pe la șaisprezece ani, făcusem aproape o pasiune pentru Schopenhauer. Citisem și recitisem "Lumea ca voință și reprezentare". Și, cum Schopenhauer e, se pare, un fel de modă filosofică la români
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
care l-am purtat, apoi, foarte mândru, până în studenție; primul meu costum burghez... Dar gata cu "filosofia"! Primum vivere, deinde philosophari, vorba romanilor. Aveam, deci, șaisprezece ani. Găsisem un model filosofic în Schopenhauer și o "profesoară", involuntară, în ale tainelor adolescenței. "Profesoara" era o doamnă blondă cu sâni agresivi care, din motive necunoscute, simțea nevoia în fiecare după-amiază, la ora cinci fix, să supravegheze ceva, jos în stradă, de pe balconul de la etajul al doilea al clădirii de vizavi. Pe la patru și
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
numai bine. M-a adus în București, mi-a dat posibilitatea să învăț la un liceu ultraselect, m-a obligat să mă descurc fără tutela părinților, după capul meu. Într-un fel, lui îi datorez cea mai mare aventură a adolescenței mele, descoperirea lecturii. Nu m-a pisat cu sfaturi, nu m-a controlat excesiv, nu m-a silit să mă simt în strada Vasile Lascăr ca într-o cazarmă. Ruptura mea de el, care a durat vreo treizeci de ani
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
suportabilă de a iubi. Și la ce-mi folosesc, oare, recapitulările? Un singur adevăr important ar trebui spus. Că viața interioară, pe care am socotit-o un privilegiu, mi-a otrăvit viața. Ea a fost marele meu dușman. Încă din adolescență! Dacă-i reproșez ceva "unchiului George" e că m-a lăsat de capul meu, că mi-a dat prea multă libertate. 6. De abia m-am întrebat la ce-mi folosesc recapitulările și ― ironie! ― țipătul unui cocoș anulează întreaga mea
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
stele spre luna promisă “din floare în floare” - o pânză de păianjen și-așteaptă prada altă răscruce - doar drumurile noastre nu se întâlnesc râset de copil - crengile salcâmilor gâdilă norii orfan premiant - dintre crăpături de stânci o floare de colț adolescență - prea curând din mielul blând în oaia neagră pădure și-n lac - doi ochi privesc din apă la puiul de cerb umbrele nopții - un țipăt de cucuvea și toate-s mai mari ploaie măruntă - în mâna orfanului câțiva bănuți drum
?n ritmul trecerii by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83683_a_85008]
-
asemenea, autorul a primit în 2011 Premiul Internațional pentru literatură de la Vileniča. Mica negresă Rog distinsele cititoare ale acestei cărți să nu mă eticheteze chiar de la-nceput ca fiind un tip pedant dacă am să-ncep cu un citat. În adolescență aveam tâmpitul obicei de a vorbi în citate, fapt pentru care aveam o faimă cam tristă în liceul Cantemir. Co legii mei se cărau la școală cu magnetofoane de zece kile, puneau muzică și dansau în ora de franceză... Garsonelul
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
ca să-ți dai seama), un băiat fardat și epilat ca pe scenele elisabetane, zâmbindu-ți tandru și che mându-te cu degetul. Trecând pe lângă vitrinele ace lea baroce și exuberante, mă gândeam cât de mult semănau ele cu închipuirile mele din adolescență, când, înfășurat în cearceafuri ude de transpirație și feromoni, îmi imaginam femei goale, femei obscene, femei nerușinate, fără chip, fără per sonalitate și fără voință proprie, pure animale sexuale ce-mi ofe reau de-a valma fesele, pulpele, cefele lor
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
nimeni la pușcărie, dar asta nu înseamnă că n-am provocat altora, de atâtea ori ființe dragi, enorm de multă suferință. N-am să-mi iert niciodată răceala și nesimțirea pe care le-am arătat mamei mele întreaga copilărie și adolescență, lacrimile ei când, de ziua mea, îmi cum păra vreo bluză sau o cămașă după gusturile ei, iar eu, în loc de mulțumiri, îi spuneam că nu-mi plac și n-am să le port niciodată. Nu pot uita cu cât sadism
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
nucleul viu al ființei tale. Ești un simplu consumator care se consumă în primul rând pe el însuși. Și vei ră mâne mereu așa dacă viața nu se hotărăște o dată să te dea cu capul de pragul de sus. În adolescența mea, o dragoste nefericită și apoi expe riența mize rabilă a serviciului militar mi-au dezvăluit ce n-aș fi crezut niciodată că zace-n mine: multă ură, frus trare și lașitate, dar și multă putere de a îndura. Nu
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
câți au murit. Vreau să-mi dai gura-ți dulce, Zaraza, Să mă-mbătezi mereu, De a ta sărutare, Zaraza, Vreau să mor și eu... Cartea magică a tinereții mele Impudica moarte de Dagmar Rotluft a fost fă ră-ndo ială cartea adolescenței mele, dar, din păcate (pentru mine cel de acum, care pierde o ocazie de-a fi original), și cartea de căpătâi a mai tuturor tine rilor din generația mea. Așa că nu știu ce-aș putea scrie despre ea pentru ca pagina
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
pe hartă, de altfel: am verificat în cel mai amănunțit atlas pe care l-am găsit) de un anume Stendhal, scriitor necu noscut. Au trecut apoi anii, și acea odaie secretă, în care-am citit fericit mii de ore în adolescență, mi-o mai amintesc doar ca prin vis. De multe ori am încercat să regăsesc vremurile de-atunci folosind epopeea Cydoniei drept madlenă, dar n-am aflat decât că repetarea trecutului e impo sibilă. La relectură, nu l-am mai
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
din porozitatea și aroma caldă, de rume guș uscat, a paginilor vechi, de atâtea ori răsfoite. Așa încât Impudica moarte, cea adevărată, mai tră iește doar în noi, cei din generația mea, cărora ne-a incendiat, îndurerat, exaltat și înveninat cândva adolescența. Marele Sincu Pe la sfârșitul anilor ’70 m-am înscris și eu, ca tot studentul snob și cu o imagine de sine exagerată, la cursul special de semio tică pe care-l ținea fai mosul Alexandru Sincu. Era fără-ndoială cursul
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
străinii trebuie ajutați, căci, cine știe?, altă dată ne putem afla și noi în orașul lor și...” Străin... Cuvântul sună ca o lovitură. Niciodată nu și-ar fi putut închipui că va ajunge să fie străin la C., în orașul adolescenței sale. Și, totuși... Mașina aleargă prin ceață, o ceață opacă, încât îți vine să crezi că sărmanul șofer e ca un timoner de vas navigând pe furtună. Pe unde să fi ajuns acum bolidul? “Folești!”, îi vine-n ajutor vocea
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
la fel de bine și altora. Rădăcinile mele sunt acolo unde soarele mi-a mângâiat prima oară fața bucălată de copil, acolo unde fiacare lucru și fiecare om îmi spune ceva. Dar mulți dintre cei care mi-au presărat copilăria, tinerețea și adolescența s au dus pe drumul înghețat al neființei. Cu fiecare din cei plecați, s-a mai rupt o rădăcină. Fratele meu, când ne vedem, ori când avem ocazia să comunicăm în vreun fel, se amuză copios, pentru că primul lucru care
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
s-a gândit că acest copil trebuie să fie altfel decât ceilalți șase. Nu de alta, dar avea fetița ceva aparte: o deosebită vioiciune, o privire inteligentă, un chip de-o asprime nemaiîntâlnită. Popa, care, pe vremuri în copilărie și adolescență, fusese bun la carte și învățase cu mare drag (bineînțeles, doar la materiile care îl atrăgeau) știa că, în antichitate trăise cineva cu numele Epaminonda. Sună frumos și impunător: E-pa-mi-nonda! Majestuos, chiar! Să fi fost vreo regină ori împărăteasă? Sau
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
inteligent, studios, nu cred că aveți de ce vă plânge.” ,, Dar ați uitat ce figură mi a făcut într-a X-a? Dacă nu erați dumneavoastră dirigintele lui, să-l țineți din scurt și să păstrați permanent legătura cu noi, familia?...” Adolescența e vârsta ce poate oricând rezerva felurite surprize, e vârsta la care se pot întâmpla multe, și bune, și mai puțin bune. Principalul e să acționăm la timp.” „Îmi place deviza dumneavoastră. Ea denotă hotărâre, realism și competență. Tocmai de
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
eu de toate acestea? Cât să fie ceasul? După densitatea întunericului din cameră, cred că e încă, noapte bine. Aș mai prinde câteva ore de somn. Da, dar, cum? ...tic-tac, tic-tac... Îmi amintesc că, în copilărie dar, chiar și în adolescență ori mai târziu, atunci când se întâmpla să nu pic mort de somn, ca să pot adormi obișnuiam să mă legăn. Asta se petrecea fie când avusesem o zi grea, fie când eram foarte obosit și somnul mă refuza. Legănatul acesta dura
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
singuri. Doar suntem colegi! Și oameni, ce naiba!” ... ...VII.7. ... Ion Dimofte, Gheorghe Petrea, Constantin Paraschiv și Paul Alexandrescu... Se găsesc, tuspatru, suspendați undeva, la mare înălțime. Mereu alături, nedespărțiți. Patru adevărați prieteni, legați între ei de firele invizibile ale copilăriei, adolescenței și tinereții comune, de felurite amintiri, de ceva indicibil, dar atât de viu și de concret, de acel ceva care proiectează mereu prietenia adevărată, curată și sinceră în sferele cele mai înalte ale omeniei, acolo unde nu se ajunge decât
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
și interogarea amănunțită a martorului, poliția le spusese părinților înnebuniți nu numai că domnul Thurman nu avea cazier, dar că nu exista nicăieri o asemenea persoană în afara minții fiului lor. Karin era singura șansă a lui Mark de a supraviețui adolescenței. Când împlini treisprezece ani, ea încercă să-l învețe să-și salveze pielea. E ușor, îi spunea ea. În liceu, descoperise cu stupefacție că putea să intre până și în grațiile elitelor, dacă le lăsa s-o îmbrace și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Faptul că-și auzeau vocea unul altuia era suficient ca el să regreseze la treizeci de ani, iar ea la treisprezece. Cuvintele nu fuseseră niciodată specialitatea lui Jess. Prefera cifrele. Dar îi plăcea telefonul, o tehnologie curată, fără cusur. În adolescență trecuse prin pasa obligatorie a telefonului - ședințe lungi, aproape mute cu prietena ei, Gayle, în timp ce ea juca Tetris, iar Gayle se uita la canalele prin cablu -, un mediu pe care familia Weber reușise să-l evite. Fetele respirau una la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să zic, e ciudat, nu ți se pare? Că încearcă să afle atâtea chestii despre mine. Să-mi schimbe modul în care văd lucrurile. Pulsul ei se acceleră la auzul tonului lui conspirativ. Își aminti de rezistența lor ascunsă din adolescență, pentru a supraviețui celor mai rele certitudini ale părinților lor. Acum îi oferea o nouă alianță. Putea să i se alăture, oricât de nebunește suna. Amândoi ar fi primit ceea ce-și doreau. Trase aer în piept, prea amețită ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și părinții lui îl considerau deranjant de spiritual. Credea că era responsabilitatea lui să îndrepte lumea spre ceea ce era vechi și reverențios. Preocuparea lui față de puritate, un fel de manie compulsivă pentru curățenia sufletului, durase, cu modificări minore, toată perioada adolescenței, cuprinzând chiar și izbucniri de rușine pentru că nu reușise să se abțină de la ceea ce el și preotul său denumiseră, cu tact și cifrat, susceptibilitate, plăcerea care știrbea orice stare de grație, pur și simplu pentru că era solitară. Nici măcar știința nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cele mai izolate ale parcărilor părăsite de la magazine. Nu puteau folosi mașina lui, din cauza mirosului ascuțit al lui Wendy. Din câte spunea soțul ei, femeia era, din punct de vedere olfactiv, ageră ca un bursuc. —E mai rău ca în adolescență, gemea Karin. Fir-ar să fie, Robert, o să explodez. Apoi se opreau și se întorceau la discuții fără atingeri. Ajunseseră la vârsta la care frustrarea oferea mai mult decât satisfacerea. Respectarea asta a fidelității formale însemna ceva. Trădarea venea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
o ființă nouă pe lume. E ca și cum edificiul scheletului meu psihic s-ar fi prăbușit, atunci pe drum, și acum se reconstruiește, cu alte unghiuri, cu arcuri și volute de susținere mult mai bine calculate, arhitectul s-a trezit din adolescența lui șuie și prelungită și a început să facă planuri adevărate, bine cumpănite. Acum acoperișurile trebuie să reziste, interioarele trebuie să fie luminoase și pilonii rezistenți, coloanele - nu doar ornamente cu frunze de acant, ci coloane utile, de susținere, adevărate
Fructul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Luminița Marcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1772]