3,791 matches
-
ale unei divinități masculine urcată pe spinarea unui taur, așa cum au fost găsite, de pildă, la (, 'atal Hiiyiik, la nivelul al Vl-lea (către ~ 6000), între reprezentări le zeului furtunii din epoca hulita și statuile lui Jupiter Dolichenus pe care îl adorau soldații legiunilor romane; nici între zeița cu leoparzi de la Latal Htiyiik, zeița hittita Hepat și Cybcla clin epoca clasică."1 în parte, cel puțin, această continuitate este consecința unei uimitoare vocații pentru sincretismul religios. Etnia indo-europcană desemnată în istoriografia modernă
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
proces de procreare. Și, la fel cum au existat mai multe generații divine, au existat și cinci neamuri de oameni: neamurile de aur, de argint și de bronz, neamul eroilor și neamul de fier (Munci, 109 sq.). 12 El este adorat pretutindeni în Grecia, mai ales pe înălțimi și în special în Olympia din Pelopones, la Atena, dar și în Creta, în Asia Mică, în Occident. 13 Pe această temă, vezi studiul nostru "Cordes et marionnettes" (în Mephistophel&s et Vandrogyne
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
că el nu-și va pierde niciodată actualitatea religioasă. Totuși, structura sa originară a fost radical modificată și moștenirea mitico-religioasă septentrională pe care o adusese în Grecia a fost aproape total dispersată sau re interpretată. Într-adevăr, indo-europenii care îl adorau pe Poseidon nu cunoșteau marea înainte de a sosi în Grecia meridională. Nenumărate trăsături specifice lui Poseidon n-au nimic de-a face cu marea. El este zeul cailor, Hippios, și în mai multe locuri, în special în Arcadia, era adorat
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
adorau pe Poseidon nu cunoșteau marea înainte de a sosi în Grecia meridională. Nenumărate trăsături specifice lui Poseidon n-au nimic de-a face cu marea. El este zeul cailor, Hippios, și în mai multe locuri, în special în Arcadia, era adorat sub formă de cal. Arcadia este locul în care Poseidon a întâlnit-o pe Demeter rătăcind în căutarea Persephonei. Pentru a scăpa de el, zeița s-a transformat în iapă, dar Poseidon, transformat în armăsar, a reușit să o posede
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
faptul că se vorbea despre un hieros gamos cu Zeus (mitic sau reactualizat în ritualuri), în numeroase locuri (Plateea, Eubeea, Atena, Samos etc.). Este imaginea tipică a unei împreunări între un zeu fecundator al furtunii și Mama-Pământ. Pe deasupra, Hera era adorată la Argos ca "zeiță a jugului" și "bogată în boi", (în Iliada, Homer o descrie "cu ochi de bou".) în sfârșit, ea era considerată drept mama unor monștri fioroși precum Hydra din Lerna. Or, zămislirea de monștri le caracterizează pe
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
16 Vezi G. G. Cameron, "Zoroaster, the Herdsman", p<2. V.s/m., ' G. Gnoli, "Questioni", pp. 351 sq. Zarathustra și religia iraniană și a păcătoșilor. Zarathustra însuși anunță fatidica trecere, când îi va conduce pe aceia care 1-au adorat pe Ahură Măzdă: Cu ei laolaltă voi trece Podul Celui care Alege!" (Y., 46: 10). 104. "Transfigurarea" lumii Profetul nu se îndoiește că daeva vor fi nimiciți și că drepții vor triumfa asupra păcătoșilor. Dar când va avea loc această
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
imnurile găthă, e împins pe un loc subordonat. Și mai suprinzător: se vorbește de "soțiile bune" ale lui Ahură (Ahurănî), care sunt Apele: "Le venerăm pe Ahurănî, Apele" (Yasna, 38: 3)43. Haoma capătă un loc important în cult: "îl adorăm pe gloriosul Haoma de aur, îî adorăm pe strălucitorul Haoma care face să prospere viața, îl venerăm pe Haoma de care fuge moartea" (Yasna, 42: 5). Numeroși autori interpretau această exaltare a Haomei ca o dovadă a sincretismului, posterior morții
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
subordonat. Și mai suprinzător: se vorbește de "soțiile bune" ale lui Ahură (Ahurănî), care sunt Apele: "Le venerăm pe Ahurănî, Apele" (Yasna, 38: 3)43. Haoma capătă un loc important în cult: "îl adorăm pe gloriosul Haoma de aur, îî adorăm pe strălucitorul Haoma care face să prospere viața, îl venerăm pe Haoma de care fuge moartea" (Yasna, 42: 5). Numeroși autori interpretau această exaltare a Haomei ca o dovadă a sincretismului, posterior morții lui Zarathustra, dintre mesajul Profetului și religia
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
zei. Ahură Măzdă și spiritele Amesa Spenta îi construiesc o casă deasupra muntelui Hară, adică în lumea spirituală care se află dincolo de bolta cerească (10: 49-52)46. Totuși Mithra se plânge Stăpânului că, deși este ocrotitorul tuturor creaturilor, nu este adorat cu rugăciuni cum sunt ceilalți zei (10: 54). Probabil, el primește cultul pe care îl cere, căci urmarea imnului ni-1 înfățișează pe Mithra într-un car tras de cai albi (62 sq.) sau, alături de Sraosa și Rasnu, parcurgând noaptea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
sau urmă-rindu-i pe aceia care nu-și respectă legămintele (104-111). Și mai semnificative încă sunt etapele înălțării lui Mithra la rangul de Zeu Suprem. La început, Ahură Măzdă îl consacră pe Haoma în calitate de preot al lui Mithra și Haoma îl adoră (88), adică îi oferă sacrificii. Apoi, Ahură Măzdă prescrie ritul propriu cultului lui Mithra (l 19-122) și îl îndeplinește el însuși în Paradis, în Casa Cântecului (124). După această apoteoză, Mithra se întoarce din nou pe pământ pentru a-i
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
a unui zeu și consacră promovarea sa la treapta supremă (cf. Baal). Evident, acest episod mitologic se traduce pe pământ prin ridicarea unui sanctuar în onoarea/eului (cf. § 50). Zarathustra și religia iraniană aceste cuvinte: "prin planta barsom noi îi adorăm pe Mithra și Ahurâ, glorioșii (Stăpâni) ai Adevărului, incoruptibili în veac: (noi adorăm) stelele, luna și soarele. Noi îl adorăm pe Mithra, Domnul tuturor țărilor" (145). Mithra a fost promovat în mazdeism mai ales ca zeu victorios în lupta împotriva
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
acest episod mitologic se traduce pe pământ prin ridicarea unui sanctuar în onoarea/eului (cf. § 50). Zarathustra și religia iraniană aceste cuvinte: "prin planta barsom noi îi adorăm pe Mithra și Ahurâ, glorioșii (Stăpâni) ai Adevărului, incoruptibili în veac: (noi adorăm) stelele, luna și soarele. Noi îl adorăm pe Mithra, Domnul tuturor țărilor" (145). Mithra a fost promovat în mazdeism mai ales ca zeu victorios în lupta împotriva demonilor dadva și a necredincioșilor. Faptul că Ahură Măzdă îi transferă în întregime
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
prin ridicarea unui sanctuar în onoarea/eului (cf. § 50). Zarathustra și religia iraniană aceste cuvinte: "prin planta barsom noi îi adorăm pe Mithra și Ahurâ, glorioșii (Stăpâni) ai Adevărului, incoruptibili în veac: (noi adorăm) stelele, luna și soarele. Noi îl adorăm pe Mithra, Domnul tuturor țărilor" (145). Mithra a fost promovat în mazdeism mai ales ca zeu victorios în lupta împotriva demonilor dadva și a necredincioșilor. Faptul că Ahură Măzdă îi transferă în întregime această funcție indică o anumită tendință către
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
sud, sau al lui Iuda. Deoarece Chivotul a rămas la Ierusalim și triburile din nord nu mai aveau acces la sanctuarul comun, Ieroboam, primul rege al lui Israel, a fundat două sanctuare, la Bethel și la Dan, unde Iahve era adorat sub forma a doi viței de aur (III Regi, 12: 28-29). Este posibil ca statuile tauromorfe să fi servit de lăcaș Dumnezeului nevăzut. E vorba totuși de o influență canaaneeană care viola interdicția "chipului cioplit", și această inovație, vecină cu
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
semnificativă decât interpretarea catastrofei istorice ca o criză în unirea conjugală între Dumnezeu și Israel este ideea omniprezenței lui Iahve. Prezența lui Dumnezeu nu este constrânsă la un anumit spațiu privilegiat. Prin urmare, contează mai puțin dacă cel credincios îl adoră pe Iahve în patria sa ori într-o țară străină. Ceea ce contează este viața sa interioară și conduita față de semeni. Mai mult decât oricare alt profet, lezechiel se adresează individului 36. După căderea Ierusalimului începe o nouă perioadă în misiunea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
poem de beatitudine. Registrele stilistice, dar și planurile realului se amalgamează, nimic nu are consistența realului, se evită convenționalismul gândirii, în efortul de a conduce cititorul în această suprarealitate ("În cucutele rupte găsesc vocea ta ca o zăpadă liniștită", Ghimpii adoră). Exceptând însă gruparea suprarealistă care se cristaliza în jurul lui Gellu Naum și Gherasim Luca proaspăt întorși de la studii din străinătate și care, de altminteri, va fi interzisă după 1947, membrii săi fiind acuzați de formalism și cosmopolitism, reprezentanții literaturii de
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Talpă, Onca, 62, 80, 90 Tatomirescu, Ion Pachia, 32 Tănăsescu, Horia, 83, 88 Ș Ștefănescu, Alex., 40, 105, 198 T Teodorescu, Raul, 63, 64, 78, 79, 83, 84, 85, 86, 92, 95 Teodorescu, Virgil, 43, 44, 50 Teodorescu. Virgil Ghimpii adoră, 45 Litera obsedantă, 45 Mâinile libere, 45 Munți de vise, 45 Poem în leopardă, 44 Un alt poem de beatitudine, 45 Teodosiu, Lucian, 118 Theodorescu, Cicerone, 47, 50 Thibaudet, Albert, 19, 25, 26, 34, 94, 241, 304 Timpul, 22, 27
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
fie un munte de om! Spătos, cu pumnii de fier și cu niște mustăți de arnăut! Adevărat Bacalbașa!...” Cînd l-a văzut aievea, a fost contrariat: „nu era mai înalt decît noi, elevii de clasa a patra liceală, care îl adoram, dar era slab ca un ogar!...”7) Și-n cazul celui ce-a scris Plumb contrastul e, de asemenea, mare. „Bacovia” e un nume luminos, parcă deschide o zare, o poartă către ceva promițător. E potrivit (cum a și fost
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
adunat iarăși, aceasta a început să-l caute și să-l dorească pe rege, dar senatorii n-au lăsat poporul să continue cercetarea, nici să mai pună ceva la cale, ci au poruncit tuturor să-l cinstească și să-l adore pe Romulus, deoarece a fost răpit și dus la zei și le va fi un zeu binevoitor, așa cum le-a fost un rege bun”10). Bacovia spune - reamintesc -: „Și-aș vrea ca să mor/ Ca Romulus Rege,/ Uitat, legendar...” Ultimul vers
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
fi religios un discipol al lui Macedonski, autorul „Imnului la Satan”, în care prima strofă (plină de admirație) e: „Satan, fermecător Satan, proteu ce ești ascuns în toate,/ în iadul tău primesc să ard, fiindcă altfel nu se poate;/ Te ador, Satan, fiindcă tu ești zîmbet, rază și coloare,/ Ești cugetări și ești simțiri, ești aur, vin, cîntare, floare,-/ Ești tot ce e ispititor: plasticități de corpuri goale,-/ Și zbor spre cer și voluptăți ce sunt titanice răscoale.../ O! singur zeu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
condițiile prin care o femeie se ridică la Paris la rangul de mit: "Elle en fut enivrée. Leș compliments, leș invitations, leș hommages, le sentiment d'être devenue une de ces préférées, une de ces élues que Paris acclame, adule, adore tânt que dure son entraînement, la joie d'être ainsi choyée, admirée, d'être appelée, attirée, recherchée partout, firent éclater dans son âme une crise aiguë de snobisme" [Maupassant, Notre coeur, p.185-186]. "Des mois se passèrent. On l'oubliait
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
intra în lumea bună, e nevoie de un anume stil, de o elegantă sofisticată: "La femme à la mode (...) c'est la reine de tous leș salons, c'est l'astre de toutes leș fêtes; on l'admire, on l'adore, on l'aime, on l'envie; elle est jeune, elle est riche, elle est libre sans être veuve, ce qui est le comble de la liberté" [Girardin, 1843, p.134]. Grația, spiritul, bunul gust și bunele maniere sunt însușiri proprii Parizienelor
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
mediul obișnuit. Clotilde de Marelle, care are "des goûts canailles", plictisita de locurile elegante, se aventurează în frecventarea locurilor pentru muncitori. "Je voudrais quelque chose de drôle, de commun, comme un restaurant, où vont leș employés et leș ouvrières; j'adore leș parties dans leș guinguettes! Oh! și nous avions pu aller à la campagne!" Ea dorește chiar să se travestească într-un costum de muncitoare: "Mme de Marelle murmura: "C'est très gentil. Nous serons très bien; une autre fois
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
șa présence. Elle en avait besoin, comme une idole, pour devenir vrai dieu, a besoin de prière et de foi. Dans la chapelle vide, elle n'est qu'un bois sculpté. Mais și seulement un croyant entre dans le sanctuaire, adore, implore, prosterné, et gémit de ferveur, ivre de șa religion, elle devient l'égale de Brahma, d'Allah ou de Jésus, car tout être aimé est une espèce de dieu" [Maupassant, Notre coeur, p.177]. Dragostea admiratorilor se ridică la
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
încă în secolul al XIX-lea este cel al actriței Sarah Bernhard (1844-1923). Niciodată nu s-a știut adevărul despre această femeie: ambigua, captivantă, curioasă, stranie, înger și animal, naturală și la modă: francezii nu s-au mulțumit s-o adore, ei au inventat-o. 69 Charles Baudelaire imortalizează întâlnirea unei femei pariziene în poemul A une passante în ciclul Tableaux parisiens din Fleurs du mal că mit al Trecătoarei. Claude Leroy constată că Baudelaire fondează, de fapt, un nou mit
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]