3,685 matches
-
Despărțirea judecăților în privirea calității. În privirea calității tot județul este sau afirmativ sau negativ, și fiindcă într-o afirmație și negație nu este un ce de mijloc, pentru aceea județele în privirea calității nu se pot despărți mai departe. - Afirmativ județ este prin care se hotărăște a se cuveni predicatului subiectul sau în care predicatul pune ceva în subiect și pentru aceea este notă pozitivă a subiectului, p[entru] ex[emplu]: Petru este învățat. Iar negativ 572 {EminescuOpXV 573} județ
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
predicatul ridică ceva din subiect și așa este notă negativă a subiectului, p[entru] ex[emplu]: Petru nu este învățat. Însă pentru ca județul să fie logicește negativ, particula negativă are să fie nemijlocit înaintea notei, fiindcă altmintrelea va fi județul logicește afirmativ, d[e] ex[emplu]: Sufletul omenesc este nu materie. Negația deși este nemijlocit înaintea copulei totuși niciodată nu se atinge de copulă, fiindcă de s-ar atinge de dânsa, totdeodată ar și ridica-o și așa ar rămânea înfățoșările fără de
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
și Stephan Roll deplasîndu-se, alături de Voronca, spre imagismul suprarealist în momentul în care vor simți nevoia delimitării față de fascismul ideologic al futuriștilor italieni. Constructivismul programatic al Contimporanului - afin cu stilul Art Deco al anilor ’20 - este moderat, eclectic și sintetic, afirmativ și popularizator, vizînd, la modul „pedagogic”, emanciparea unei culturi resimțite drept minoră și provincială. Ecourile dadaisto-futuriste din numărul unic al revistei 75 HP, cu experimentalismul său „pictopoetic” insurgent, au un caracter aprés coup, căci, la acea dată, dadaismul era deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a futuriștilor. Ar fi totuși impropriu să vedem aici un simplu fenomen mimetic. Un articol al lui Vinea din 1916 („Anticipări“) prefigura deja acest text programatic. În opoziție ca prima parte a manifestului, cel de-al doilea palier al său, „afirmativ”, indică intențiile grupării. Ieri - întuneric, azi - și mai ales, mîine - lumină... Citadinism, industrialism, non-figurativism, abstracționism purist și esențialist (ca expresie a unui „nou clasicism”), neo-primitivism, activism antipoliticianist, vitalism antiromantic și antisentimental, artă colectivă — sînt deziderate constructiviste, din care nu lipsesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
clasic, ierarhiilor axiologice și criticismului, fiind în general adepții „înțelegerii”, „iubirii” și „trăirii”. Un stereotip oarecum în spiritul epocii... Observația privind anarhismul „esteticii” empatice a lui Boz nu este însă lipsită de temei. E vorba însă de un „anarhism pozitiv”, afirmativ, vizibil și în atitudinea revistei Ulise, cea mai matură și mai neexclusivistă dintre revistele noii generații, după G. Călinescu. Istoricul literar Emil Manu are dreptate să vadă în ea o „stabilizare a avangardismului”; cele patru numere, apărute între 15 mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cu o vădită simpatie (implicit ideologică) pentru caracterul „cosmopolit”, „subversiv”, „antiautoritar”, „demofil” (v. „coborîrea poeziei în stradă”) și „detabuizant” (la modul ludic, ironic, parodic și experimental) al acesteia. Sub presiunea noului concept, ideea înrudirii între experimentalismul postbelic (înțeles ca model „afirmativ”, ca „preocupare pentru articulațiile formale ale operei”) și avangardismul istoric (privit ca fenomen de ruptură și negare radicală a tradiției instituționalizate), introdusă de Marin Mincu în prelungirea teoriilor lui Angelo Guglielmi și ale Gruppo ’63 (Avangardismul poetic românesc, 1983), va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sinteze critice ale exegeților avangardei noastre istorice, în răspăr cu calificativul de „extremism” aplicat de majoritatea criticilor interbelici. Ion Pop vorbește despre un „avangardism prudent”, „impur”, de „sinteză modernă” (în sens „integralist”), iar Marin Mincu - despre un caracter „experimentalist”, preponderent afirmativ al acesteia, diferit de spiritul violent-negator al avangardelor occidentale; acest experimentalism formalizant ar avea, în plus, și un caracter anticipator în raport cu neoavangardele postbelice. Atît studiile lui Ion Pop, cît și cele ale lui Marin Mincu asupra avangardei istorice românești sfîrșesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
primise palma de la soțul ei, devenise sensibilă; îi venea să plângă în continuu. O durea parcă tot sufletul. - După câte înțeleg eu, prin acest plâns, asta înseamnă: nu ești fericită în căsnicie! Ea nu putu să spună nimic și dădu afirmativ din cap. Primarul era revoltat în sinea lui, cum, o fată ca ea; frumoasă, blândă, harnică, isteață, nu este iubită și apreciată de bărbatul care abia aștepta să se însoare cu ea. “Este un neisprăvit - își spuse în gând- o să
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
proțăpi În fața polițistului. Fără măcar să-l salute, se interesă rece de adevărul unui zvon care circula În legătură cu o eventuală Închidere a sitului. Lucas se miră Încă o dată de repeziciunea cu care informația dăduse deja ocol insulei, și dădu din cap afirmativ. - E chiar așa, și Închid și insula. Doar rezidenții vor avea dreptul de a veni și a pleca. De Îndată ce Dumnezeu va decide restabilirea legăturilor maritime, e de la sine Înțeles, adăugă el, nu fără o anume plăcere feroce. - A interzice accesul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Ziffer și nimenea nu ar observa lucrul ăsta, În afară, poate, de Iolanda, Eleonora, Petre și ochelaristul, dacă lăsăm deoparte pe doamna Lapedatu. Chit despre Brândușă elvtárs, nu ar remarca la o adică nici măcar dispariția unei sticle. Sau, În caz afirmativ, ar pune un pictor din piață să-i facă alta, zise Ziffer, amuzat de posibilitatea unei asemenea mistificări. O sticlă de Ballantines, bunăoară, completă Abrudan, În vervă și el, la curent cu noile tendințe În Artele Focului. Ce păcat, dragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
vii cu care tinerele mame de la sat Își Îmbracă din totdeauna frumoasele lor bucurii care le seamănă. Văzându-și mama ocupată cu o discuție de taină, o prinse de cot, Îi puse din ochi o Întrebare codificată și după răspunsul afirmativ primit, Rozalița se Îndreptă către Va și fără nici o vorbă sau un gest pregătitor Începu să-l sărute! Ochii ei exprimau bucurie și căldură, prietenie și admirație de copil și nu se oprea decât să-l privească În ochii lui
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
a observat la ce se uita Ionel intens către gutui și-i zise: Măi zghihuitule, nu cumva să vadă copchilu’ ce și cum că ți-ai mâncat lifteria cu mine! Auzitu-m-ai bine?! Ionel făcu din cap un semn afirmativ către mama lui și unul de neputință către Va. Abia peste vreo două ceasuri, Ionel l-a luat Într-un colț pe Va și i-a arătat prin deschizătura pumnului, două mogâldețe cu pene, iar când a văzut că nu
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
partid, iar Victor iubitor de istorie dar și foarte supărat de schimbările propuse de noul regim avea pentru securitate un alt cuvânt: Bă, să nu fiți creduli, că Securitatea este mai dură ca Inchiziția! La Început, cei șase-opt oameni dădeau afirmativ din cap În semn că au Înțeles, apoi dădeau din cap, dar În alt fel, exprimându-și Îndoiala ori neștiința, până când unul mai curajos și mai sincer spunea: Stai Victore, ce vrei să zici cu Inchi... cum Îi mai zici
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
lui eleganță. Anii nebuni ș.a.m.d. tc "Anii nebuni ș.a.m.d. " În ce măsură (aparent) scurtul respiro al anilor ’20-’30 marchează o etapă distinctă În ceea ce cu greu s-ar numi o „istorie a dandysmului În secolul XX”? Răspund afirmativ foarte puțini cercetători (Marylène Delbourg-Delphis și, parțial, Giuseppe Scaraffia). Chiar dacă unii dandy longevivi Își asumă rolul de punți Între generații (Max Beerbohm, Robert de Montesquiou, Ronald Firbank, Edmund Goss, Serghei Diaghilev sau Jean Cocteau, „omul 1900 care urcă În toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
sulemeneli-dătătoare-de-orbire ca În acest capitol despre Corporația Filfizonilor! Dar poate că e o satiră intenționată; poate că Profesorul și Vizionarul nu este chiar atât de miop pe cât se preface! În cazul unui muritor de rând am fi dat un răspuns afirmativ; dar la Teufelsdröckh plutește Întotdeauna o umbră de Îndoială. Oricum, dacă satira a fost realmente intenționată, cazul se prezintă ceva mai bine. Căci nu vor lipsi cei care vor aclama: Profesorul vostru ne ia drept neghiobi? Ironia lui s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
om ca dumneavoastră... Puțină atenție, nu-i așa? Dacă dumneavoastră nu ne puteți urmări până la capăt, care sunteți, nu-i așa, angajat al teatrului, ce să mai zic de alții... Zău, dați un exemplu urât... VIZITATORUL (Absorbit de fată, dă afirmativ din cap.) GRUBI: E rușinos. BRUNO: Ne-am răcit gura de pomană. MAJORDOMUL (Mai sever.): Domnule, chiar nu vreți să știți ce s-a-ntâmplat în actu-ntâi? BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Își bate joc de noi. GRUBI: E total nesimțit. MAJORDOMUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Vai, doamnă, chiar așa... DOAMNA CU VOAL (Plângând isteric.): Maniac, maniac... Nu mai e nimeni normal în zilele astea... BĂRBATUL CU ZIARUL (Încearcă să-i șteargă lacrimile, ezită, apoi îi acoperă urechile cu palmele.): E mai bine? DOAMNA CU VOAL (Afirmativ din cap.): Mulțumesc. BĂRBATUL CU ZIARUL (Către BĂTRÎNUL CU BASTON.): Ce naiba facem? Ăsta chiar o să ne scoată din minți pe toți. DOAMNA CU VOAL (Eliberându-se delicat de palmele BĂRBATULUI CU ZIARUL.): Să-l scoatem afară... Pe bune... Să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Codul lui Alexandru 1 Adam Adam trăia, așadar! Cred că am reușit sămi maschez Îndeajuns de convingător uriașa surpriză. Pusesem Întrebarea fără cea mai vagă nădejde În eventualitatea unui răspuns afirmativ, doar așa, să umplu golul de conversație survenit la un moment dat la masa de pe terasa cam pustie a acelui restaurant obosit și melancolic, abandonat de clienți În ambiguitatea unui Început de toamnă provincială incoloră, inodoră și insipidă. Vorbeam discuții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
hârtie la care visase atât. Le-ar fi dat foc fără cea mai mică reținere, se vedea bine. Nu mai sunt cumva și altele? a adăugat, dar era clar că nu spera nici cât negru sub unghie Într-un răspuns afirmativ. Arată-mi exact locul, poate totuși... Îmi părea rău de ea, aș fi vrut să aibă dreptate, să nu se Înșele În așteptările sale animate de prea puțină speranță, dar tocmai prin aceasta insuportabil de dureroase. Din păcate, se Înșela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
plin de dragoste, dar ochii lăsau să se vadă o tristețe ușoară. - Îți plac copiii, Aurica, așa-i? Chipul tău vorbește despre aceasta, o întrebasem eu. Ea nu se grăbi să-mi răspundă. Mai privi puțin copiii, apoi, clătinând capul afirmativ, zise: - Foarte mult, doamnă! Foarte mult îmi plac! Și din zi în zi, tot mai mult îmi sunt dragi. - Cred că încă nu-i ai pe ai tăi? continuasem eu. - Încă nu, răspunse ea parcă absentă. Mă privi. Văzusem în
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
întrebări, Câți morți estimați că au fost, De ce informații dispuneți deja, Câți răniți, Câte persoane arse, Când credeți că stația va putea funcționa din nou, Există vreo presupunere în legătură cu autorii atentatului, S-a primit vreun anunț înainte de explozie, În caz afirmativ, cine l-a primit și ce măsuri s-au luat pentru evacuarea la timp a stației, Credeți că ar fi vorba de o acțiune teroristă executată de vreun grup legat de actuala mișcare de subversiune urbană, Vă așteptați să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
domnule președinte, întrebă prim-ministrul și adăugă, Dumneavoastră ați fi primul care mi-ați retrage sprijinul, acordul la care am ajuns n-ar fi decât o iluzie, este deja o iluzie de vreme ce nu servește la nimic. Președintele dădu din cap afirmativ, apoi spuse, Acum câtva timp, șeful meu de cabinet, apropo de scrisoarea aceasta, a spus pe neașteptate o frază foarte sugestivă, Ce a spus, Că poliția este cea care se află la capătul lanțului de montaj, Vă felicit, domnule președinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
mai mult, prin urmare veniți după mine aici, rețineți adresa, vom vedea efectul pe care-l va provoca asupra moralului celor interogați apariția neașteptată a încă doi polițiști, Excelentă idee, domnule comisar, spuse inspectorul. Agentul se mulțumi cu o mișcare afirmativă din cap, odată ce nu putea exprima cu voce tare ceea ce gândea, adică, faptul că meritul ideii îi aparținea, sigur că într-un mod foarte indirect și pe ocolite. Își notă adresa în carnetul său de investigator și ieși. Inspectorul puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
lume care nu mai este ce a fost inventînd diverse expresii privative, care le neagă pe cele dinaintea lor : de-localizare, economie in-formală sau, pentru a rezolva totul, hibrizi culturali și gîndire metisă. Dar, de fapt, cum pot să descriu, afirmativ, și nu doar privativ, acest loc care nu mai este local, acest timp care nu mai este istorie sau acest individ care nu este nici țăran, nici muncitor, nici rural, nici urban, nici român, nici străin, dar totuși este ? După cum
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
amintirilor despre comunism atît în contextul social al referinței lor, cît și în cel al rememorării ar fi de natură să ajute în mod similar înțelegerea comunismului și a semnificațiilor sale actuale ? Pentru un antropolog (fie el și român), răspunsul afirmativ este aproape evidența însăși. Pentru un „intelectual român” s-ar părea însă că o astfel de poziție epistemologică este vina însăși a antropologilor și a altor „relativiști postmoderni”. Există, desigur, o reținere întemeiată față de un asemenea demers într-o asemenea
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]