4,504 matches
-
În anul 1839, când a ajuns la tron, situația Imperiului Otoman era destul de problematică. Egiptul se răzvrătise împotriva autorității Porții și i-a învins pe otomani la Nizip. Imperiul Otoman reușește să evite dezastrul total doar prin intervenția marilor puteri aliate, Anglia și Franța, care îi vor ajuta în continuare pe otomani și în cadrul Războiului Crimeei. Aceasta din urmă va avea drept efect scăderea influenței țariste în sud-estul Europei. Cele mai importante reforme promovate de Abdul-Medjid: Abdul-Medjid moare la numai 39
Abdul-Medjid () [Corola-website/Science/310921_a_312250]
-
Ialiene, a patra flotă militară a vremii, în apele Mediteranei. În 1940, Marina Regală Briatnică a lansat un atac surpriză asupra flotei italiene la Taranto, atac care a provocat pierderi importante italienilor. Deși italienii nu au provocat pierderi majore flotei aliate din Mediterana, totuși ei au reprezentat o continuă amenințare, care a menținut blocate importante forțe navale ale Commonwealthului blocate în regiune. Vasele militare ale Commonwealthului din Mediterana au trebuit să se asigure că forțele lor din Egipt și Orientul Mijlociu nu
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
reprezentat o continuă amenințare, care a menținut blocate importante forțe navale ale Commonwealthului blocate în regiune. Vasele militare ale Commonwealthului din Mediterana au trebuit să se asigure că forțele lor din Egipt și Orientul Mijlociu nu sunt izolate de restul forțelor aliate. În timpul războiului, flota aliată a reușit să distrugă forța navală italiană din Mediterana, singurul avantaj al Romei față de aliatul său german. Primele indicații asupra statutului de subordonare a italienilor față de germani a apărut în timpul războiului greco-italian. Italienii au avut o
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
care a menținut blocate importante forțe navale ale Commonwealthului blocate în regiune. Vasele militare ale Commonwealthului din Mediterana au trebuit să se asigure că forțele lor din Egipt și Orientul Mijlociu nu sunt izolate de restul forțelor aliate. În timpul războiului, flota aliată a reușit să distrugă forța navală italiană din Mediterana, singurul avantaj al Romei față de aliatul său german. Primele indicații asupra statutului de subordonare a italienilor față de germani a apărut în timpul războiului greco-italian. Italienii au avut o comapaniei dezastruoasă în Grecia
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
Nisa și altor puncte din sud-vestul Franței. În ciuda cuceririlor teritoriale importante, „Imperiul Italian” din 1942 nu era decât castel din cărți de joc: economia italiană nu reușise să se adapteze la condițiile de război, orașele italiene era bombardate de aviația aliată, iar armata italiană nu reușise să câștige vreo luptă fără ajutorul germanilor. În ciuda succeselor lui Rommel din 1941 și începutul anului următor, campania din Africa de nord s-a încheiat cu un dezastru la sfârșitul anului 1942. Sfârșitul dominației italiene
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
Africa de nord a intervenit în 1943, când armatele italo-germane au fost evacuate în Sicilia. În 1943, Aliații occidentali au declanșat invadarea Siciliei ca prim pas pentru scoaterea Italiei din război și stabilirea unui cap de pod în Europa. Trupele aliate au debarcat în Sicilia și în fazele inițiale au întâmpinat o rezistență redusă din partea forțelor italiene. Situația s-a schimbat în momentul în care aliații au întâlnit în luptă forțele germane staționate în insulă. Această invazie a crescut dependența iatalienilor
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
în masă. În consecință, Divizia 35 austro-ungară din rândurile căreia făceau parte mulți români a fost mutată pe frontul italian pentru a lupta contra trupelor italiene și franceze. Din cauza intensei propagande de aruncare a armelor și a dezertării în liniile aliate, din rândurile racovicenilor au dezertat plutonierii: Ioan Doican, Nicolae Diac și Gheorghe Drăgoi (numit „majoru”), precum și ostașii: Ioan Comănean, Gheorghe Breteșan, Ioan Catană, Dionisie Crișan, Gheorghe Crișan, Toader Balea, Alexandru Dan, Ioan Fogoroș, David Fogoroș, Pamfir Haiduc, „străjameșterul” (sergent-major) Gheorghe
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
Tadeusz Kościuszko, a câștigat cel mai mare de număr de victorii dintre toate escadrilele angajate în luptele Bătăliei Angliei - 126 - deși s-a angajat în luptă doar din 30 august 1940. Piloții polonezi, care reprezentau doar 5% din totalul piloților aliați, au fost responsabili pentru 12% dintre victoriile piloților aliați din bătălia Angliei, (203), cel mai ridicat număr de victorii. Forțele aeriene poloneze au fost implicate în luptele din Tunisia prin escadrila poreclită „circul lui Skalski” și a participat la raidurile
Forțele armate poloneze din vest () [Corola-website/Science/309578_a_310907]
-
-lea”, structurile informative poloneze au cooperat cu Aliații în toate țările europene ocupate de naziști și au controlat una dintre cele mai extinse rețele de spionaj din Germania Nazistă. Numeroși polonezi au lucrat în serviciile de informații ale altor puteri aliate. 43% dintre rapoartele informative primite de serviciile secrete britanice din Europa continentală în perioada 1939 - 1945 proveneau din surse poloneze. Cea mai mare parte a rezistenței poloneze (în special Armia Krajowa) era loială guvernului polonez în exil și delegatului acestuia
Forțele armate poloneze din vest () [Corola-website/Science/309578_a_310907]
-
comandourile de elită cichociemni pentru a asigura cooperarea cu luptătorii din patria ocupată. Guvernul polonez în exil a încercat să folosească parașutiștii Brigăzii independente I în timpul Operațiunii Tempest, dar cererea lor a fost respinsă de cele mai înalte foruri militare aliate.
Forțele armate poloneze din vest () [Corola-website/Science/309578_a_310907]
-
luptă. În anul 711 dă ordine generalului Tarik să invadeze Hispania. De la acesta din urma provine numele strâmtorii Gibraltar. Vizigoții erau împărțiți între regele Rodrigo (ultimul rege vizigot) și Agila II, Tarik spera ca una din părți sa-i devină aliată, el având doar 7000 soldați. Vizigoții la început s-au aliat împotriva musulmanilor dar pe câmpul de luptă trupele lui Agila au abandonat pe Rodrigo, acesta pierzând lupta. După bătălie, Tarika stat până anul următor când Musa ibn Nusair sosește
Tariq ibn-Ziyad () [Corola-website/Science/309595_a_310924]
-
a fost purtată în 1944 între forțele germane și forțele Aliaților ca parte a celui de-al doilea război mondial. Numele de cod al invaziei aliate a fost Operațiunea Overlord și s-a desfășurat între 6 iunie - 19 august 1944, când Aliații au traversat Sena, sau, după alți autori, 25 august
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
a fost purtată în 1944 între forțele germane și forțele Aliaților ca parte a celui de-al doilea război mondial. Numele de cod al invaziei aliate a fost Operațiunea Overlord și s-a desfășurat între 6 iunie - 19 august 1944, când Aliații au traversat Sena, sau, după alți autori, 25 august, când a fost eliberat Parisul. Debarcarea din Normandia rămâne până în zilele noastre cea mai mare
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
traversat Canalul Mânecii din Anglia în Normandia. Faza inițială a "Operațiunii Overlord" a purtat numele de cod Operațiunea Neptun. În faza inițială a invaziei, aliații au trebuit să pună ferm piciorul pe continent, obiectiv îndeplinit între 6 - 30 iunie. Primele forțe aliate care au intrat în luptă în Normandia au fost din Canada, Regatul Unit și Statele Unite. După primul val de invazie, au fost debarcate forțe substanțiale ale Franței Libere și Poloniei plus contingente mai mici din Belgia, Cehoslovacia, Grecia, Olanda și
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
înmânat lui Viaceslav Molotov că resursele necesare pentru invazie sunt insuficiente pentru declanșarea unei operațiuni de amploare în cursul anului 1942. Anunțul a avut efect, Hitler ordonând începerea de pregătiri pentru fortificarea coastei vestice a Atlanticului, în vederea respingerii unei invazii aliate. Liderii britanici, în frunte cu premierul Churchill, doreau să evite atacurile frontale specifice primului război mondial, care provocaseră uriașe pierderi umane. În schimb, Churchill și șefii militarei britanici sprijineau atacurile comandourilor Direcției Operațiunilor Speciale și ale acțiunile mișcărilor naționale de
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
diversiunea, au fost create „tabere” din placaj, populate cu „autovehicule” și „blindate” gonflabile, plasate în regiunile din apropierea porturilor din estul Angliei. Avioanele de recunoaștere germane au putut fotografia în voie aceste „concentrări de trupe”. În același timp, cele mai multe bombardamente navale aliate s-au concentrat în zona Pas de Calais, nu în regiunea Normandiei. La toate acestea s-a adăugat valul de mesaje radio din regiunea învecinată Pas de Calaisului, menită să-i inducă și mai mult în eroare pe germani. În
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
suficient de adânci. Pentru asigurarea combustibulului forțelor de invazie s-a conceput operațiunea PLUTO (Pipe Line Under The Ocean - Petroduct sub ocean), o serie de conducte submarine prin care să fie pompat combustibil din Regatul Unit până pe plajele invaziei. Forțele aliate și-au repetat rolurile desemnate pentru Ziua Z timp de mai multe luni înainte de declanșarea invaziei. Pe 28 aprilie 1944, la Devon, pe coasta sudică a Angliei, 749 de infanteriști și marinari americani au fost uciși de un vas torpilor
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
din Normandia este adevărata invazie. Această afirmație ar fi putut ruina întreaga operațiune Fortitudine. Din fericire, germanii nu l-au crezut pe de Gaulle și au așteptat prea mult să acționeze în Normandia împotriva Aliaților. De la est la vest, trupele aliate erau dispuse astfel: Flota de invazie a fost concepută ca fiind formată din 8 categorii diferite de nave. 6.938 de vase erau împărțite în 1.213 vase de război, 4.125 vase de transport (vase de debarcare) și 1
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
nave. 6.938 de vase erau împărțite în 1.213 vase de război, 4.125 vase de transport (vase de debarcare) și 1.600 vase de sprijin, dintre care unele erau vase comerciale neînarmate. Comanda supremă a Forței Navale Expediționare Aliate era asigurată de amiralul Bertram Ramsay. Forța navală a fost împărțită în două flote separate: cea vestică, sub comanda contraamiralului Alan G Kirk și cea estică, sub comanda contraamiralului Philip Vian. Navele de război asigurau protecția transporturilor împotriva atacurilor navelor
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
blindate aflate sub comanda lui Rommel au fost desfăsurate lângă Pas de Calais, în conformitate cu planurile germane de contraatac în caz de invazie. Nici una dintre aceste divizii nu a fost mutată de la Pas de Calais pentru următoarele două săptămâni de după debarcarea aliată. Restul diviziilor mecanizate capabile să intervină în Normandia se aflau sub comanda Cariterului General al Froțelor Armate (OKW) și fuseseră refuzate lui Rommel: Patru divizii de tancuri au fost desfășurate în Normandia în primele șapte zile de la începerea invaziei: Alte
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
se aflau în vest pe 6 iunie (Divizia a 11-a Panzer și a 19-a Panzer) nu au intrat în luptă în Normandia. Chiar mai înainte de declanșarea invaziei, generalul Eisenhower a transmis un mesaj istoric tuturor soldaților Forței Expediționare Aliate. Se spunea printre altele: Factorul final care a determinat data declanșării debarcării a fost prognoza meteorologică. În această fază a luptelor, submarinele germane fuseseră practic alungate din Atlantic, iar stația lor meteorologică din Groenlanda fusese închisă. Aliații aveau un avantaj
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
sângeroasă debarcare a Zilei Z. Soldații Diviziilor I și a 29-a de infanterie au luptat cu veteranii din Divizia a 352-a de infanterie germană, una dintre cele mai bine instruite dintre cele care asigurau apărarea Zidului Atlanticului. Spionajul aliat nu a reușit să afle că Divizia a 716-a de infanterie (statică), o grupare relativ slab instruită, a fost înlocuită cu Divizia a 352-a cu doar câteva zile mai înainte de declanșarea invaziei. Plaja Omaha era cea mai puternic
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
fost coborâte, primele companii au fost decimate, au rămas fără conducători și nu au mai fost capabile de acțiune, practic toți ofițerii și subofițerii fiind uciși sau răniți. Pe plaja Omaha au căzut la datorie peste 2.400 de soldați aliați, în special în primele ore ale atacului. Dacă la nivel superior planificatorii militari luau în considerare abandonarea atacului, pe plajă s-au format ad hoc mici grupuri, care au reușit în cele din urmă să cucerească plaja și au început
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
de luptă. În plus, apărătorii au fost supuși unor bombardamente aeriene și navale puternice și îndelungate. Divizia a 352-a de infanterie, mutată de Rommel pe Zidul Atlanticului de la Saint-Lô, a fost o excepție. Tenacitatea apărătorilor germani și eșecul spionajului aliat au dus la pierderile uriașe de pe plaja Omaha. Unii dintre comandanții germani au întârziat câteva ore emiterea unor ordine pertinente, așteptând rapoarte care să confirme o debarcare reală, nu una de diversiune. Dificultățile de comunicație au înrăutățit situația germanilor, cărora
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
primind rapoarte despre prezența inamicului în tot nordul Normandiei. În ciuda tuturor greutăților, Divizia a 21-a Panzer a organizat un contraatac pe 6 iunie, între plajele Sword și Juno, care aproape că a atins malurile Atlanticului. Rezistența îndârjită a soldaților aliați, care foloseau cel mai modern armament antitanc, ca și teama tanchiștilor germani de a nu fi separați de camarazii lor, i-a făcut să se retragă mai înainte de terminarea zilei. Se pare că un alt factor în luarea deciziei de
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]