3,312 matches
-
peste care n-au trecut decât 500 de ani. Chiar dacă s-ar transforma într-una din acele misterioase pocitanii pe care el le rechema și le picta, dacă ar deveni unul dintre animalele ciudate, în stare, în sfârșit, să-l aline, sau o muscă, dintre acelea care îl înfricoșau vara, dacă ar șiroi, ca ploaia, din cer, cum îi plăcea lui, tot n-ar reuși să intre în atelier ! Bunul său prieten, conducătorul spitalului degli Innocenti, îi comandase un tablou pentru
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
dacă avusese vreun singur nume sau dacă nu o alintase cu alt nume, fiecare om care dorise s-o facă mamă. Pe de altă parte, iată că eram fratele lui Moru, Vindecătorul care știa numele străbunilor săi, omul care ne alina durerile și care meșteșugea vorbe noi. N-o să spun ce am Înțeles atunci, pentru că pricepi și singur, fără să fie nevoie de cuvintele mele care, s-ar putea să mă vorbească ele pe mine. - Nu vrei măcar să-i omor pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
uite-aici mă înțeapă! aici la șale, unde-am avut zona zoster, freacă-mă și pe mine puțin pe mâini că așa mă ustură...uite, Leo, aici, între coaste, o durere așaaa... nu stiu cum. Încercam să-i masez și să-i alin pe amândoi, dar nu aveam decât două mâini. Bunicul ținea ochii strânși, milostiv parcă față de gelozia ei ipohondrică. Pomana era în toi. Claponii, rațele pe varză, plăcintele poale’n brâu și chiar borșul rece de fasole cu ceapă străjuiau fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Încercat procuratura pușca o văzut c-o mărs. — Ce? — Pușca. O răușise! Da’ amu i-o arestat pă toți trei. Că ce-o vrut să facă cu dânsa, că de ce, nu știm cum... Grințu tăcu. Supărarea bătrânului nu putea fi alinată cu vorbe. Casă acoperită cu șindrilă. Peretele de bârne, la rându-i acoperit cu plăcuțe mici de lemn potrivite din bardă și dispuse precum țiglele pe o casă. Fereastra dinspre stradă Închisă. Prin ea se văd totuși perdelele Înflorate țesute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
ales că, deși discretă, absența unei ființe dragi este resimțită tot mai pregnant: Unde-ți sunt ochii ce-au privit cu sete / Duioasanlănțuire de prigorii /... Unde ți-e gura rânduind istorii /... / Unde ți-e palma stăruind pe cuie / Ca să-mi aline plânsul ce-l îngân /...// În pleoape zbateri și mirări amân, / În gesturi tandre care-n carne suie / Doar umbre-n tremur, fără trup rămân. În mod firesc, peste sentimentul neplăcut al trecerii inexorabile a timpului se suprapune cel al zădărniciei
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
de la râu; Și cu poala prinsă-n brâu Vin cântând în stoluri fete De la râu. De la gârlă-n pâlcuri dese Zgomotoși copiii vin; Satul e de vuiet plin; Fumul alb alene iese Din cămin. Dar din ce în ce s-alină Toate zgomotele-n sat, Muncitorii s-au culcat. Liniștea-i acum deplină Și-a-nnoptat. Focul e-nvelit pe vatră, Iar opaițele-au murit, Și prin satul adormit Doar vrun câne-n somn mai latră Răgușit. Iat-o! Plină, dinspre munte, Iese luna
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
pentru sărbători, au de toate, numai ăsta micul... să se roage la bunul Dumnezeu să-i dea sănătate și o vor scoate la capăt. Din dormitor iar se aude plânsetul copilului și vocea blândă a mamei care încearcă să-l aline. Surioara lui, Mioara de doi ani, nu se dezlipește de pătuț și-i vorbește: - Hai bebe, mănâncă, te rog! O superi pe mămica! Dar ,,bebe,, nu ascultă și scâncește întruna. Profitând de neatenția celor mari ia hotărâtă un lemn subțire
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
și afective care făceau ca despărțirea noastră fizică să fie irelevantă. Tata avea doar șaizeci și unu de ani când a murit și pierderea lui m-a afectat profund. Am rămas câteva luni în Midlands, încercând pe câte puteam să alin suferința mamei, și când m-am întors la Londra și la istoria familiei Winshaw, am simțit un inconfundabil dezgust. După alți doi sau trei ani voi abandona definitiv cartea, dar înainte de asta natura cercetărilor mele s-a schimbat în mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și ieși din cameră. Peste un minut sau două, se întoarse cu o pușcă. — Pentru Dumnezeu, spuse ea întinzându-i pușca. Curmă-i suferința, dacă vrei. N-o să mai aibă un gust la fel de bun, dar nu contează, dacă îți poi alina durerea. George luă pușca și plecă. Dorothy se întoarse la calculator, ciulind urechile ca să audă împușcătura. De fapt, au fost două împușcături, la un interval de câteva secunde. Idiotul! mormăi ea. Nu e-n stare nici să nimerească un vițel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
promite a fi o unică și, îndrăznesc să spun, irepetabilă adunare de familie. Sper de asemenea că ea va fi însoțită de cea mai loială și generoasă asistentă medicală, domnișoara Phoebe Barton, ale cărei grație, farmec și blândețe mi-au alinat ultimul an al vieții. Și în sfârșit, sper că biograful fără noroc al familiei, domnul Michael Owen, va fi prezent pentru a consemna integral evenimentele unei seri, care va furniza o încheiere cât mai potrivită mult așteptatei lui istorii. Următoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Sau cu-n gest îmi spulberi zariștile firii; Dacă am norocul să-mi întinzi un deget, Plin de bucurie, visez fără preget... Singur la o masă, alungând veninul Și printre hățișuri scotocind destinul, Alunec în apa-nvolburată-ntruna Să-mi alin durerea, pentru totdeauna...
DAC? AM NOROC by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83768_a_85093]
-
mari. — Pentru tine, D.J., zise Charley Wyman. — Pentru cerbu’ ăla al dracu’ de mare, Jimmy, spuse D.J. — Pentru toți cerbii pe care i-am ratat, D.J., spuse Jim și dădu paharul peste cap. — Îți merge la inimă. — Nimic nu te alină mai bine pe vremea asta. Mai băgăm una, băieți? — Clar, D.J. — Peste cap, băieți. — Pentru anul viitor. Jim Începu să se simtă bine de tot. Îi plăcea gustul băuturii și senzația pe care i-o dădea. Se bucura că s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ce mai rămăsese din sticla deschisă. Duse sticla nedesfăcută Înapoi În bar. Cu chestia asta scot cam trei franci de căciulă, se gândi Johnson. Se-ntoarse și Începu să se plimbe pe peron. Înăuntru se gândise c-o să-i mai aline din suferință dacă vorbește despre asta. Dar nu se-ntâmplase așa. Nu făcuse decât să devină răutăcios. PARTEA A TREIA FIUL UNUI AMIC DE CLUB LA TERRITET În cafeneaua gării din Territet era un pic cam prea cald. Luminile străluceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
oricum mă-ndoiesc că dacă acele animale ar fi putut striga, ar fi strigat după o reprezentare picturală a fundului lor periclitat - aș crede mai degrabă că, dacă ar fi putut vorbi, ar fi strigat după cineva care să-i aline. În ceea ce privește sexul morților, s-a stabilit cu tărie că te obișnuiești atât de mult ca toți morții să fie bărbați, Încât imaginea unei femei moarte este destul de șocantă. Prima oară când am asistat la inversarea sexului pe care-l aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
odihnă să salveze viețile atâtor oameni! De aici am învățat că a veni în ajutorul unui bolnav este un lucru fără seamăn! Și apoi, tată, ai încărunțit de-a binelea. La fel și mama. Cine îi mai nimerit să vă aline suferințele bătrâneții? Un doctor străin sau unul de-ai tăi? Dacă așa spui tu, Gruia, de ce m-aș împotrivi eu, care nu am prea multă școală? Nu-i nevoie de cine știe câtă carte ca să gândești cum trebuie. 166 Bine, Gruia, tată
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
sinistră care se pierdea printre copaci. Nu putea să uite că era medic, chirurg. Sângele acela însemna nu doar moarte, ci și răni, suferință. Își duse mâna la traistă; poate că prezența lui era necesară pentru a vindeca, pentru a alina durerea, pentru a salva viața cuiva. Lurr mergea alături de el, supus, dar neliniștit, cu părul zbârlit și arătându-și colții. Valerius dădu ocol unui pin și deodată, la rădăcina unui tufiș, zări un chip schimonosit de groază și privirea teribilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
sânii, șoldurile, chipul, îmbrățișând-o delicat, vrând parcă să se agațe de ea sau să o împiedice să dispară. O fericire intensă puse stăpânire pe el, până când ea rupse vraja și plecă. Vizitele Velundei erau prea scurte pentru a-i alina dorința sau nostalgia. Valerius își înfundă fața în pătura ce păstra încă parfumul ei. Se trezi brusc și ascultă cu atenție. Auzi doar rumegatul vacilor în fundul grajdului și plânsul cucuvelelor afară. În locul acela era ceva care-l neliniștea. Nu îndrăzni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
duse repede lângă rănit, șoptindu-i cuvinte pe care doar el putea să le audă. În încăperea cufundată în liniștea nopții se auzeau doar trosnetul focului și glasul acela șoptit. Trosnetul și șoaptele se amestecau, devenind un singur sunet ce alina oboseala lui Valerius. Dacă vrei să dormi... Bărbatul făcu semn spre o grămadă de paie aflată în partea opusă a încăperii. Valerius nu se mișcă. Nu dormea niciodată după ce acorda îngrijiri cuiva, fiindcă știa că veghea lui înlesnea calea spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
se contopesc cu d urerea și astfel o potolesc. În sufletele acelora care au avut împrejurare a să cunoască larg bunătatea fără margini a celui stins acu m di n viață, durerea ia înfățișarea recunoștinței veșnice și astfe l se alină. Iar în sufletele acelora cari l-au văzut plin de viață și de îmbărbătare la muncă spornică, jalnica părere de rău se împlinește cu admirația pentru omul închinat datoriei și astfel se înalță către o pildă bună de imitat. În
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
Împiedica să mă gîndesc la fetele astea care abia au ieșit din maternitate În blugi cu tăieturi, aș putea să le dau un sfat medical competent, o aspirină, ață, Însă de la distanță nu are nici un farmec. Nu le poți mîngîia, alina necazurile sau asculta cu urechea lipită de pieptul lor cu miros de tei poveștile aproape inevitabil triste, cu soți În special marinari și copilași ce sar de obicei de pe frigider. Pot mima de la cîțiva metri astfel de sărituri, dar am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ezoterică a Întemeietorului antropozofiei. Misticul austriac i se părea incapabil să interpreteze În mod accesibil creștinismul artistului Înnămolit În munca de asigurări. Astfel Încît zbuciumul, Împotmolirea kafkiană, teama lui incontrolabilă de-a nu lua o viroză În restaurant mă calmează, alină, Împrospătează. Eu sînt un artist Înglodat În munca editorială. Probabil că asta se numește frustrare, valuri de sifon turnate peste o tot mai slabă dar autentică disperare, saxofon pe malul oceanului, sunete În formă de cochilie, de molie, pe insulele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mine cu scîrbă, nu mi-a dat nimeni o batistă să-mi suflu nasul. Abia după o stație, Eroilor, unde ar fi trebuit să cobor, mi-a dispărut nodul. Probabil asta Înseamnă că vreau să fiu de folos universal, să alin, să sparg lemne. Deși nu mi-a plăcut nici o materie din toată medicina, exceptînd cursurile de teorie literară și restaurantul Bucium, unde mă alăturam studenților de la Arte Plastice, pe vremea cînd vărul meu era student. Acum, cum v-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
din nenorocire pentru lumea filmului, nu se vede, eroul stînd Întors cu spatele Într-o rînă, singura consolare pentru doamne fiind faptul că i se zăresc totuși fesele, strălucitoare, expresive -, și Geraldine Chaplin, ce se mișcă printre coloane dorice și alină diferite idei grecești. În final, dragostea Învinge. Eric Roberts nu știu cine e. Assante Îl joacă pe Ulise. El pornește pe apă În direcția Ithaca, avîntîndu-și irevocabil figura de spaniol cu cioc necruțător spre regat și spre nevasta care coase. Nevastă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mai ai din ce mișca, îi rău, fraților. Ii rău de tot. Intrebați-l pe Dumitru. Până una-alta, hai să mergem la amărâtul de Surcică și să vedem ce o mai avut de tras... Spuneam eu că popa, în loc să-i aline durerea, l-o luat la probozeală. Omul o plecat cu sufletul amar și o început pregătirile pentru îngropăciune. Abia aștepta să treacă timpul, ca să poată merge la spital, să aducă moarta acasă. In capul lui însă se învârtea ca un
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
puteam permite mai mult de patru plimbări la Starbucks pe zi fără să‑mi ferfenițesc picioarele. De regulă, Încercam să port pantofii Jimmy Choos, pe care mi‑i dăduse Jeffy, dar aveam nevoie de o zi pe săptămână să‑mi alin durerea din tălpi. Părul Îmi era curat și prins În genul acela de coc voit dezordonat pe care Emily Îl purta mereu fără vreun comentariu din partea ei, iar unghiile - deși nedate cu ojă - erau lungi și aveau o formă rezonabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]