3,221 matches
-
Schi Alpin. Ea concurează în toate probele și este specializată în cele de viteză: coborâre și Super-G. Născută în Sorengo, Ticino, Gut a participat la primul ei concurs FIȘ la vârsta de 15 ani, în decembrie 2006. La Campionatul Mondial Alpin de Tineret din 2007 la Altenmarkt, Austria, a câștigat argintul la coborâre. În același an a devenit campioană națională a Elveției la super-G, a doua cea mai tânără campioană din toate timpurile. În sezonul 2007, Gut a terminat a doua
Lara Gut () [Corola-website/Science/335234_a_336563]
-
aveau un monarh comun încă din 1603. Unchiul ei, Carol al II-lea al Angliei, a fost ultimul monarh scoțian care a fost încoronat în Scoția, la Scone, în 1651. Domnia lui Kenneth MacAlpin începe în așa numita Casa de Alpin, un concept complet modern. Descendenții lui Kenneth MacAlpin au fost împărțiți în două ramuri; coroana era pasată între cele două, moartea unui rege dintr-o ramura ducea, de multe ori, la război de către pretendentul celeilalte ramuri. Malcolm al II-lea
Lista monarhilor scoțieni () [Corola-website/Science/335235_a_336564]
-
fost împărțiți în două ramuri; coroana era pasată între cele două, moartea unui rege dintr-o ramura ducea, de multe ori, la război de către pretendentul celeilalte ramuri. Malcolm al II-lea al Scoției a fost ultimul rege din Casa de Alpin. În timpul domniei lui, a reușit să zdrobească orice opoziție întâlnită și, neavand fii, a fost capabil să treacă coroana fiului fiicei sale, Duncan I al Scoției, care a inaugurat casa de Dunkeld. Dovezile referitoare la domnia lui Eochaid sunt neclare
Lista monarhilor scoțieni () [Corola-website/Science/335235_a_336564]
-
ca nepot al lui Malcolm al II-lea (a fost, de asemenea, moștenitor general al lui Malcolm I, din partea bunicului, Duncan de Atholl, al treilea fiu al lui Malcolm I). Casa Dunkeld a fost, prin urmare, o continuare a Casei Alpin. Duncan a fost ucis în luptă de Macbeth, însă a avut o domnie lungă și relativ de succes. Într-o serie de bătălii între 1057 și 1058, fiul lui Duncan, Malcolm al III-lea al Scoției l-a învins și
Lista monarhilor scoțieni () [Corola-website/Science/335235_a_336564]
-
(n. 2 iulie 1994 este un schior norvegian ce participă la Cupa Mondială de Schi Alpin și este medaliat la Jocurile Olimpice. Născut în Lørenskog, în județul Akershus, Kristoffersen este specializat în evenimentele tehnice: slalom și slalom uriaș. Și-a făcut debutul la Cupa Mondială în martie 2012 la Kranjska Gora, Slovenia și a obținut primul său
Henrik Kristoffersen () [Corola-website/Science/335256_a_336585]
-
terminând pe locul al treilea la slalom la Levi, Finlanda. La Jocurile Olimpice de iarnă din 2014 de la Soci, Kristoffersen a câștigat medalia de bronz la slalom la vârsta de 19 ani, devenind cel mai tânăr medaliat olimpic masculin la schi alpin din istorie.
Henrik Kristoffersen () [Corola-website/Science/335256_a_336585]
-
(n. 2 martie 1989, Annaberg-Lungötz, Salzburg, Austria) este un schior austriac ce participă la Cupa Mondială de Schi Alpin. Hirscher și-a făcut debutul la Cupa Mondială în martie 2007. La Jocurile Olimpice de iarnă din 2010, Hirscher s-a clasat al patrulea la slalom uriaș și al cincilea la slalom la Whistler Creekside. S-a clasat al patrulea la
Marcel Hirscher () [Corola-website/Science/335265_a_336594]
-
păduri de foioase, păduri de conifere, păduri în amestec, păduri în tranziție, pășuni, si pajiști) aflată în Obcinele Bucovinei (Obcina Mare și Obcina Feredeului), între versantul stâng al râului Moldova și cel drept al Moldoviței. Situl este încadrat în bioregiunea alpina a Carpaților Maramureșului și Bucovinei, aparținând de lanțul muntos al Orientalilor și dispune de 8 tipuri de habitate naturale (Păduri dacice de fag, Păduri de fag de tip "Luzulo-Fagetum", Păduri aluviale cu "Alnus glutinosa" și "Fraxinus excelsior", Păduri acidofile de
Obcinele Bucovinei (sit SCI) () [Corola-website/Science/331611_a_332940]
-
de fag, Păduri de fag de tip "Luzulo-Fagetum", Păduri aluviale cu "Alnus glutinosa" și "Fraxinus excelsior", Păduri acidofile de "Picea abies" din regiunea montană, Fânețe montane, Comunități de liziera cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin, Turbării cu vegetație forestiera și Vegetație herbacee de pe malurile râurilor montane); ce adăpostesc, conserva și protejază o gamă floristica și faunistica diversă, exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre. La baza desemnării sitului se
Obcinele Bucovinei (sit SCI) () [Corola-website/Science/331611_a_332940]
-
râs ("Lynx lynx") și vidra de rău ("Lutra lutra"); doi amfibieni: salamandra carpatica ("Triturus montandoni") și ivorașul-cu-burta-galbenă ("Bombina variegata"); trei specii de pești: mreana vânata ("Barbus meridionalis"), dunăriță ("Sabanejewia aurata") și chișcar de rău ("Eudontomyzon mariae"); precum și două nevertebrate: croitorul alpin ("Rosalia alpina") și un cărăbuș din specia "Cărăbuș variolosus". La baza desemnării sitului se află trei plante ocrotite: clopoțelul de munte ("Campanula serrata"), ruginita ("Asplenium adulterinum") și curechiul de munte ("Ligularia sibirica"); specii protejate prin aceeași "Directivă" 92/43/ CE
Obcinele Bucovinei (sit SCI) () [Corola-website/Science/331611_a_332940]
-
lynx") și vidra de rău ("Lutra lutra"); doi amfibieni: salamandra carpatica ("Triturus montandoni") și ivorașul-cu-burta-galbenă ("Bombina variegata"); trei specii de pești: mreana vânata ("Barbus meridionalis"), dunăriță ("Sabanejewia aurata") și chișcar de rău ("Eudontomyzon mariae"); precum și două nevertebrate: croitorul alpin ("Rosalia alpina") și un cărăbuș din specia "Cărăbuș variolosus". La baza desemnării sitului se află trei plante ocrotite: clopoțelul de munte ("Campanula serrata"), ruginita ("Asplenium adulterinum") și curechiul de munte ("Ligularia sibirica"); specii protejate prin aceeași "Directivă" 92/43/ CE din 21
Obcinele Bucovinei (sit SCI) () [Corola-website/Science/331611_a_332940]
-
Orchis coriophora"), pușca-dracului ("Phyteuma tetramerum"), cărbuni ("Phyteuma vagneri"), țâța-vacii ("Primula elatior ssp. leucophylla"), ruja ("Rhodiola roșea"), cruciulița ("Senecio paludosus"), gențiana mov ("Swertia perennis"), ventrice ("Tanacetum macrophyllum"), cimbrișor ("Thymus comosus"), diadema munților ("Trientalis europaea", specie endemica pentru Bucovina), iarbă gâtului ("Tozzia alpina"), pipiriguț ("Eleocharis quinqueflora") sau firuța ("Poa rehmannii"). În vecinătatea sitului se află numeroase obiective de interes istoric, cultural și turistic; astfel:
Obcinele Bucovinei (sit SCI) () [Corola-website/Science/331611_a_332940]
-
europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 19.598 hectare. Situl reprezintă o zonă naturală (păduri de foioase, păduri de conifere, păduri în amestec, păduri în tranziție, pajiști naturale, pășuni și stepe) încadrată în bioregiunea alpină nord-vestică a munților Gutâi - (grupă muntoasă a Carpaților Maramureșului și Bucovinei, aparținând lanțului carpatic al Orientalilor) și cea continentală a "Depresiunii Baia Mare". Acesta include rezervațiile naturale: Cheile Tătarului, Mlaștina Poiana Brazilor, Mlaștina Iezerul Mare și Tăul lui Dumitru. Aria naturală
Igniș () [Corola-website/Science/331753_a_333082]
-
fag de tip "Luzulo-Fagetum"; Păduri de fag de tip "Asperulo-Fagetum"; Vegetație herbacee de pe malurile râurilor montane; Pajiști cu "Molinia" pe soluri calcaroase, turboase sau luto-argiloase ("Molinion caeruleae"); Comunități de lizieră cu ierburi înalte hidrofile de la câmpie până în etajele montan și alpin; Turbării active și Mlaștini turboase de tranziție și turbării oscilante (nefixate de substrat); ce adăpostesc specii rare din fauna și flora Maramureșului. La baza desemnării sitului se află mai multe specii faunistice, unele enumerate în anexa I-a a "Directivei
Igniș () [Corola-website/Science/331753_a_333082]
-
halofile panonice și ponto-sarmatice; Lacuri naturale eutrofice cu vegetație tip "Magnopotamion" sau "Hydrocharition"; Râuri cu maluri nămoloase cu vegetație din "Chenopodion rubri" și "Bidention"; Tufărișuri subcontinentale peri-panonice; Comunități de lizieră cu ierburi înalte hidrofile de la câmpie până în etajele montan și alpin; Păduri ripariene mixte cu "Quercus robur", "Ulmus laevis", "Fraxinus excelsior" sau "Fraxinus angustifolia", din lungul marilor râuri ("Ulmenion minoris"); Vegetație de silvostepă eurosiberiană cu "Quercus spp." și Zăvoaie cu "Salix alba" și "Populus alba"; ce adăpostesc specii rare din fauna
Câmpia Ierului (sit SCI) () [Corola-website/Science/331769_a_333098]
-
Castros, precum Coanna și Mohias lângă Navia de pe coasta Golgului Biscaya. Din punctul de vedere roman, exprimat în scurtele observații a istoricilor Florus, Titus Livius și Orosius, asturii au fost împărțiți în două facțiuni, în urma divizării naturale făcute de munții alpini castici din Picos: Transmontani (situați în Asturia modernă) și Cismontani (localizați în partea apropiată din Leonul modern). Transmontanii, situați între râul Navia și masivul central al Picos de Europa, a cuprins Cabarci, Iburri, Luggones, Paesici, Paenii, Saelini, Vinciani, Viromenici, Brigaentini
Asturii () [Corola-website/Science/331901_a_333230]
-
aliate de informații atrăgeau atenția asupra faptului că numeroase instalații industriale erau mutate spre sud-est, în adâncul teritoriului german. Din acest motiv, importanța ofensivei din sud a crescut în mod semnificativ. Eisenhower a hotărât să își concentreze eforturile împotriva „Fortăreței Alpine”. Informațiile primite de americani indicau că trupele cele mai loiale ale lui Hitler se pregăteau să organizeze efort final, de durată, în fortăreața naturală a munților Alpi din sudul Germaniei și vestul Austriei. Era de presupus că, dacă ar fi
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
clubului Supermarket. După ce adoarme la hotel este trezit brusc de alarmă, se îmbracă și pleacă la datorie în miez de noapte. Când își termină setul, părăsește clubul pentru a lua trenul spre Geneva iar pe drum, în loc sa admire peisajul alpin, doarme. După o scurtă vizită la un prieten din Geneva (nu este afișat dacă de sex masculin sau feminin), el ia avionul înapoi spre Moscova. Astfel completează primul clip repetitiv (loop) al poveștii, repetat cu mici variații pe tot parcursul
Kvadrat () [Corola-website/Science/332663_a_333992]
-
prundăraș de sărătură ("Charadrius alexandrinus"), chirighiță neagră ("Chlidonias niger"), chirighiță-cu-obraz-alb ("Chlidonias hybridus"), șerpar ("Circaetus gallicus"), erete de stuf ("Circus aeruginosus"), prundaș gulerat mare ("Charadrius hiaticula"), chirighiță-cu-aripi-albe ("Chlidonias leucopterus"), cuc ("Cuculus canorus"), lebădă de vară ("Cygnus olor"), fugaci de țărm ("Calidris alpina"), fugaci roșcat ("Calidris ferruginea"), fugaci mic ("Calidris minuta"), cânepar ("Carduelis cannabina"), sticlete ("Carduelis carduelis"), florinete ("Carduelis chloris"), prundaș gulerat mic ("Charadrius dubius"), lăstun de casă ("Delichon urbica"), măcăleandru ("Erithacus rubecula"), egretă mare ("Egretta alba"), egretă mică ("Egretta garzetta"), cinteză ("Fringilla
Balta Vederoasa () [Corola-website/Science/332721_a_334050]
-
valea Jepilor în colaborare cu secția București a S.K.V., în septembrie 1923 se dă parțial în folosință construirea Hanului (Casa) Peștera, iar inaugurarea definitivă are loc la 29 iunie 1925. La 27 ianuarie 1924 s-a înființat la Sinaia, Secția Alpină a Bucegilor a Hanului Drumeților, activitatea desfășurându-se asupra zonei din Masivul Bucegi și Gârbova până în Valea Doftanei în jurul localităților Comarnic, Secăria, Teșila, Sinaia, Poiana Țapului, Bușteni, Azuga și Predeal. În anul 1925 se termină realizarea elementelor la „Casa Omul
Societatea „Hanul Drumeților” () [Corola-website/Science/332824_a_334153]
-
europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 137.359 hectare. Situl reprezintă o zonă naturală (păduri de conifere, păduri de foioase, păduri în amestec, păduri în tranziție, tufișuri, tufărișuri, pajiști naturale, stepe) încadrată în bioregiunea alpină a grupei montane Șureanu-Parâng-Lotrului, ce aparține lanțului carpatic al Meridionalilor. Acesta include rezervațiile naturale: Iezărele Cindrelului, Masa Jidovului, La Grumaji, Șuvara Sașilor, Stânca Grunzii, Jnepenișul Stricatul, Sterpu-Dealul Negru, Cristești și Parcul Natural Cindrel. Din punct de vedere geomorfologic situl cuprinde
Frumoasa (sit SCI) () [Corola-website/Science/332829_a_334158]
-
Păduri de fag de tip "Luzulo-Fagetum"; Păduri dacice de fag de tip "Symphyto-Fagion"; Păduri de fag de tip "Asperulo-Fagetum"; Păduri aluviale cu "Alnus glutinosa" și "Fraxinus excelsior" ("Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae"); Tufărișuri cu "Pinus mugo" și "Rhododendron myrtifolium"; Tufărișuri alpine și boreale; Tufărișuri cu specii sub-arctice de "Salix"; Tufărișuri subcontinentale peri-pontice; Fânețe montane; Pajiști boreale și alpine pe substrat silicios; Pajiști montane de "Nardus" bogate în specii pe substraturi silicioase; Pajiști cu "Molinia" pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase ("Molinion
Frumoasa (sit SCI) () [Corola-website/Science/332829_a_334158]
-
tip "Asperulo-Fagetum"; Păduri aluviale cu "Alnus glutinosa" și "Fraxinus excelsior" ("Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae"); Tufărișuri cu "Pinus mugo" și "Rhododendron myrtifolium"; Tufărișuri alpine și boreale; Tufărișuri cu specii sub-arctice de "Salix"; Tufărișuri subcontinentale peri-pontice; Fânețe montane; Pajiști boreale și alpine pe substrat silicios; Pajiști montane de "Nardus" bogate în specii pe substraturi silicioase; Pajiști cu "Molinia" pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase ("Molinion caeruleae"); Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin; Turbării
Frumoasa (sit SCI) () [Corola-website/Science/332829_a_334158]
-
și alpine pe substrat silicios; Pajiști montane de "Nardus" bogate în specii pe substraturi silicioase; Pajiști cu "Molinia" pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase ("Molinion caeruleae"); Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin; Turbării active și Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci silicioase. La baza desemnării sitului se află o gamă diversă de specii faunistice, dintre care unele protejate prin "Directiva Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea
Frumoasa (sit SCI) () [Corola-website/Science/332829_a_334158]
-
broasca râioasă brună ("Bufo bufo") și brotacul-verde-de-copac ("Hyla arborea"); Pești din speciile: zglăvoacă ("Cottus gobio"), mreană vânătă ("Barbus meridionalis petenyi"), chișcar ("Eudontomyzon danfordi"); Nevertebrate protejate semnalate în arealul sitului: gândacul auriu ("Buprestis splendens"), croitorul mare al stejarului ("Cerambyx cerdo"), croitorul alpin ("Rosalia alpina"), un gândac din specia "Pseudogaurotina excellens", cosașul transilvan ("Pholidoptera transsylvanica") și două libelule: "Cordulegaster heros" (calul-dracului) și "Ophiogomphus cecilia"; Situl asigură condiții de viețuirea pentru cinci specii rare de fluturi: "Lycaena dispar" (fluturele purpuriu), "Parnassius mnemosyne" (apolonul negru
Frumoasa (sit SCI) () [Corola-website/Science/332829_a_334158]