5,281 matches
-
încetare din propria cenușă (douăzeci de ani mai târziu, Jean-Christophe Bailly va lansa aceeași idee de repetare eternă, vorbind despre intertextualitate vezi supra, capitolul anterior). Semnatarul articolului din revista Poétique sugerează faptul că intertextualitatea, reprezentând (în întregime) o formă de aluzie, poate fi analizată ca o metaforă, motiv pentru care autorul studiului propune să ne gândim la aluzie in praesentia și in absentia, opoziție din care decurge o alta: o citatul, care convoacă și numește alt text prezent; o intertextul, care
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
eternă, vorbind despre intertextualitate vezi supra, capitolul anterior). Semnatarul articolului din revista Poétique sugerează faptul că intertextualitatea, reprezentând (în întregime) o formă de aluzie, poate fi analizată ca o metaforă, motiv pentru care autorul studiului propune să ne gândim la aluzie in praesentia și in absentia, opoziție din care decurge o alta: o citatul, care convoacă și numește alt text prezent; o intertextul, care trimite la un text niciodată prezent text ascuns, text sub text. Citatul este explicit, în timp ce intertextul este
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
pastișa care imită un gen literar; o citatul parodic vs. parodia integrală; o colajul realizat prin juxtapunere vs. colaj realizat prin inserție. Anne Claire Gignoux (2005) trasează câmpul intertextualității departajând: intertextualitatea în texte: o la nivel microstructural: citatul, referința și aluzia; o la nivel macrostructural: parodia, pastișa, plagiatul și punerea în abis. intertextualitate în jurul textelor: o paratextualitate și metatextualitate: critica genetică, critica literară; o arhitextualitatea: raportarea la gen; o intersemiotica artelor. În termenii Ecaterinei Mihăilă, intertextualitatea implică o discuție despre structura
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
de inspirație, ci textul ca loc de răscruce, de întâlnire (de receptare și de inserție totodată) cu ansamblul social-istoric al umanității. De fapt, nu este vorba decât de un nume nou pentru binecunoscutele și foarte tradiționalele "influențe" (plagiate, citate, reminiscențe, aluzii, imitații, parodii, pastișe, parafraze, pe scurt întreaga sferă a "literaturii făcute cu literatură"). Aceeași Mărie cu altă pălărie. (Hăulică: 1981, 20)51 (Marino: 1998, 97) Pentru Michael Riffaterre 52, intertextul se referă la "unul sau mai multe texte pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
de Marian PAPAHAGI, Chișinău: Editura Cartier (Plăcerea textului, același traducător, Cluj: Editura Echinox; Le plaisir du texte, Paris: Éditions du Seuil, Collection "Points"). * text-intertext-Text Infinit. BOUILLAGUET Annick (1990) Marcel Proust. Le jeu intertextuel, Paris: Éditions du titre. * citatul; * plagiatul; * referința; * aluzia. BOUILLAGUET Annick (1996) L'écriture imitative. Pastiche, Parodie, Collage, Paris: Éditions Nathan, Série "Littérature". * pastișa; * parodia; * colajul. BURGOS Jean [1982] (1988) Pentru o poetică a imaginarului, traducere de Gabriela DUDA și Micaela GULEA, București: Editura Univers (Pour une poétique de
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
mit. GENETTE Gérard (1982) Palimpsestes (ou La Littérature au second degré), Paris: Éditions du Seuil. * transtextualitatea: intertextualitatea; paratextualitatea; metatextualitatea; hipertextualitatea; * arhitextualitatea. GIGNOUX Anne Claire (2005) Initiation à l'intertextualité, Paris: Édition Ellipses, Collection "Thèmes et études". * nivel microstructural: citatul; referința; aluzia. * nivel macrostructural: parodia; pastișa; plagiatul; * punerea în abis. (1997) Retorica poeziei. Lectura lineară, Lectura tabulară, Prefață și traducere de Marina MUREȘANU-IONESCU, București: Editura Univers (Rhétorique de la poésie. Lecture linéaire, lecture tabulaire, Paris: Éditions du Seuil). * lectura lineară; * lectura tabulară; * proto-ritm
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
eminesciană, București: Editura Didactică și Pedagogică. o intertextul indian în opera lui Mihai Eminescu. MURE-ȘANU-IONESCU Marina [1990] (2004) Eminescu și intertextul romantic, Iași: Editura Junimea, Colecția "Eminesciana" (aceleași date pentru ediția a II-a, revăzută). o intertextualitatea explicită/implicită: citatul; aluzia; apropierile literare; temele/motivele comune. PETRES-CU Ioana Em [1978] (1994,2000, 2001, 2005) Eminescu. Modele cosmologice și viziune poetică, Pitești: Editura Paralela 45, Colecția "Studii", Seria "Studii literare", ediție îngrijită de Irina PETRAȘ (prima ediție, același titlu, București: Editura
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
pe cei doi frați (fiind însă, la rîndul lui, rănit mortal de Ferdinand), după ce, anterior, într-un moment de confuzie, omorîse și pe Antonio, soțul secret și neconsolat al Ducesei de Amalfi. Supraviețuiește doar fiul cel mare al cuplului (o aluzie pasageră din text acreditează existența și a unui al patrulea băiat al Ducesei, mai mare, din prima căsătorie Dumitru Dorobăț acordă atenție acestui misterios personaj în prefață, pe linia lui William Archer -, dar, cumva în nesincronizare exegetică, George Volceanov contestă
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
nu reacționează în maniera brutală a sangvinarilor medievali (deși e profund rănit de nebănuita descoperire), ci, cu metodă pedagogică și morală, decide separarea definitivă de consoartă pe care o exilează la o moșie îndepărtată. Aici, femeia cade în disperarea remușcărilor (aluzia din titlu capătă acum consistență), devenind anorexică și plîngîndu-și păcatul pînă în pragul nevropatiei acute. În alt plan, îl vedem pe Francis Acton îndrăgostindu-se nebunește de Susan, sora rivalului său, pe care o cucerește iertîndu-i fratele (care își recapătă
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
și mai) enigmaticului interlocutor, pregătindu-ne astfel pentru o lungă pledoarie asupra invalidității nedreptei ipoteze. "Adevărat, nervos, foarte, îngrozitor de nervos am fost și sînt" (p.45), spune el, adăugînd ilustrativ o scurtă fișă clinică, încropită după regulile determinismului naturalist, cu aluzii discrete la predispoziția nevropatică, desigur, congenitală: "Boala mi-a ascuțit simțurile, nu mi le-a distrus, nu mi le-a tocit. Mai presus de toate, auzul îmi era ascuțit. Auzeam toate lucrurile din cer și de pe pămînt. Auzeam multe lucruri
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
evidentă, căpitanului sud-american ocazia de a sari în barca sa pentru vînat balene. Cereno nu ezită și, deși rănit de Babo pe neașteptate, ajunge alături de oamenii lui Delano, strigînd dramatic (înainte de a leșina din nou): "Prietenul meu ucis și neîngropat!" Aluzia este la Aranda, al cărui schelet devine astfel cheia rezolvării întregului mister. Vasul lui Don Benito nu a intrat în derivă din cauza furtunilor și a epidemiilor, ci datorită răscoalei sclavilor negri (conduși de Babo). Aceștia pun stăpînire pe corabie și
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
din canonul literar al Albionului, inaugurat prin Bleak House/Casa umbrelor de Dickens sau The Book of Snobs/Cartea snobilor de Thackeray. În al doilea, autorul, folosindu-se de instrumentarul artistic al distopiei, oferă o imagine apocaliptică a viitorului umanității. Aluziile sale transparente la revoluția bolșevică, la excesele industrializării și la alienarea insului (post)modern, pînă la atingerea stadiului de mutant identitar, uimesc și astăzi, datorită acurateței lor așa-zicînd "profetice", cu atît mai mult cu cît romanul descrie inevitabila unificare a
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
scenic al personajelor pe calapodul trilateral al (re)găsirii identității ca efect al disoluției vechiului sine în traumă și disperare. Același tipar moral și tipologic revine în romanul cu succes internațional (1934), A Handful of Dust/ Un pumn de țărînă (aluzie intertextuală la poemul lui Eliot The Waste Land/ Tarîmul pustiu, impusă ca titlu de editori și neagreată complet, se pare, de către Waugh), unde Tony Cast evadează dintr-o căsătorie fără orizont cu Lady Brenda Cast, prin călătoria inițiatică în Brazilia
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
la care se referă sînt trepidante, tumultoase și adesea bizare, influențînd istoria Marelui Albion și pe cea a Europei într-un mod ireversibil. În 2009, scriitoarea "a recidivat" cu un nou șir de narațiuni istorice (intitulat, simbolic, The Cousins' War, aluzie la "Războiul Celor Două Roze"), un fel de prequel al dinastiei Tudorilor, prequel axat, firesc, pe predecesorii protagoniștilor din colecția epică anterioară, în speță Plantageneții. Primul roman al seriei, The White Queen, s-a ocupat de Elizabeth Woodville, soția monarhului
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
și de un Patrick Bateman (propriul lui erou din American Psycho) semi-real (cu valențe onirice, dar și cu reprezentare concretă, în final) care pune în scenă, cu adevărat, crimele din carte. Casa în care locuiește eroul-narator ajunge să fie bîntuită (aluzie la filmul Poltergeist), împingîndu-l pe Bret la disperare și la stări demențiale. El este atacat constant de jucăria malefică a fiicei sale (Sarah). Jucăria în cauză se numește "Terby" (aluzie la popularele jucării electronice "Furby", apte de a comunica și
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
carte. Casa în care locuiește eroul-narator ajunge să fie bîntuită (aluzie la filmul Poltergeist), împingîndu-l pe Bret la disperare și la stări demențiale. El este atacat constant de jucăria malefică a fiicei sale (Sarah). Jucăria în cauză se numește "Terby" (aluzie la popularele jucării electronice "Furby", apte de a comunica și de a adopta fizionomii variate) și sugerează o combinație teratologică de pasăre și animal. Cîinele familiei participă și el la coșmarul naratorului, devenind un depozitar al demonilor strecurați în clădire
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
o împărtășească cuiva, datorită plecării sale intempestive din oraș) și diverse observații de ordin speculativ (e menționată, de exemplu, bătrîna doamnă, de origine greacă, Karafilis care, se bănuiește, ar fi spus fetelor, cîndva, "nu vă pierdeți vremea cu trăitul", făcînd aluzie la un vechi stereotip mentalist elen, conform căruia "sinuciderea are un rost", stereotip imposibil de asumat în America unde, după aceeași doamnă, "toată lumea se preface tot timpul că este fericită", pp.195-6). Impresia de ansamblu ar fi aceea că naratorii
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
decenii mai devreme!) nu sînt doar tipologice, ci și tehnice. Titlul englezesc (Ham on Rye) pare un "ecou" al prototipului (The Catcher in the Rye), deși unii comentatori au vorbit despre frecvența cuvîntului rye/secară, în opera lui Bukowski, ca aluzie stilistică la pasiunea autorului pentru rye whiskey!). Ca și Caulfield, Chinaski trece printr-o maturizare brutală, învățînd, timpuriu, că supraviețuirea nu reprezintă o chestiune de morală, ci una de exercițiu reptilian. Dincolo de această axiomă esențială a vieții, bănuiește el (pînă
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
de a afla că și acesta primise, cîndva, în tinerețea lui europeană, o carte identică (Rossi o scoate din bibliotecă pentru a-i confirma lui Paul veridicitatea spuselor sale). Imaginea dragonului respectiv (după toate semnele, o hartă simbolică) pare o aluzie la vestitul domnitor valah, Vlad Țepeș, rezonant Apusului modern și sub apelativul, presupus malefic, de "Dracula". Mai precis, harta ar indica, după Rossi, locul mormîntului lui Țepeș, care nu ar fi în Mănăstirea Snagov (de lîngă București), așa cum se știe
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
reflecta rea, în viața personajelor, pe rînd, a falimentului industriei de mașini autohtone în Marea Britanie și preluarea ei de către Germania (episodul închiderii uzinei din Longbridge, cu toate traumele psihologice și jocurile politice pe care le declanșează în roman, e o aluzie la acest fapt), a tragediei americane de la World Trade Center (ca simbol morbid al debutului unei noi ere, descinsă din recuzita butaforică a "milenariștilor" apocaliptici, eră prezumtiv sîngeroasă) și a începutului războiului irakian (ca premisă a dispariției suveranității Angliei în
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
The Belfast Agreement, din 1998, care reglementează statutul semiauto nom al Irlandei de Nord, precum și relațiile dintre catolici și protestanți, dar, practic, tensiunile politico-religioase macină și astăzi țara!) ori Station Island/Insula nemișcării (1984) aceasta din urmă fiind, integral, o aluzie (codificată literar) la Donegal, insula irlandeză devenită loc de pelerinaj încă din Evul Mediu (tema identității naționale pare explo rată aici pe mai multe paliere: de la cel spiritual și cultural, pînă la cel etnic și istoric). Se poate însă observa
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
E vorba despre planul semnificației ultime din alegoria lui Haruki Murakami. Orwell, se știe, imaginează un univers concentraționar, unde maleficul Big Brother controlează tiranic destinele tuturor. Aparent, în 19Q4, un astfel de control psihedelic lipsește. Lipsește și cea mai neînsemnată aluzie la sistemul totalitar, anihilat dictatorial. Sîntem confruntați, dimpotri vă, cu imaginea societății nipone contemporane, cu între gul ei set de libertăți și practici democratice, care au pro pulsat-o în ierarhia statelor dezvoltate. Mesajul orwellian derivă totuși din altă parte
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
sa și a Lolitei. Excesul de pasiune presupus de acest final contrabalansează, salvator, eșecul existențal propriu-zis al lui Humbert. Intenția inițială a lui Nabokov a fost să intituleze romanul Lolita A Kingdom by the Sea/Un regat de lîngă mare, aluzie cultural-textuală la celebrul poem al lui Edgar Allan Poe Annabel Lee/Annabel Lee. Mai mult, pe prima iubită a lui Humbert Humbert o chema Annabel Leigh, iar numele lui redundant trimite, în opinia unor critici, la William Wilson, protagonistul povestirii
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
lui redundant trimite, în opinia unor critici, la William Wilson, protagonistul povestirii omonime a aceluiași Poe (unde, coincidență stranie, personajul principal își ucide "dublul", propria sa conștiință, la fel cum face și Humbert Humbert cu Quilty "quilty"/"guilty"/ "vinovat", o aluzie simbolică, așadar, la aceeași idee de vinovăție -, în măsura în care sîntem pregătiți, bineînțeles, să vedem în ultimul fantoma conștiinței culpabile a naratorului în raporturile lui cu Lolita). Referințele la Poe nu sînt deloc întîmplătoare. Se știe că romanticul american s-a căsătorit
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
întotdeauna, târziu,/ Numai când totu-i pustiu,/ Și doar în lumina de lună/ Se mai strâng împreună,/ Sub tăiații castani,/Umbre de tați condamnați/ Și mame de treizeci de ani/ Pieptănând/ Fete cu plete/ Până-n pământ."// (Țara părinților), făcându-se aluzie la persistența ideologiei răufăcătoare, asupra mai multor generații supuse laolaltă aceleiași soarte: Am obosit să mă nasc din idee,/ Am obosit să nu mor -/ Mi-am ales o frunză,/ Iată din ea mă voi naște,/ După chipul și asemănarea ei
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]