3,159 matches
-
la un ziar, pentru a avea difuzare mai mare. Am recomandat "Cotidianul" și pentru că am eu rubrică acolo, dar și pentru că ziarul avea experiență, gestionase autodemascarea lui Carol Sebastian. Când credeam că s-a terminat și îmi trăiam și eu amărăciunea pe dinlăuntru, m-au sunat de la ziar și mi-au cerut o reacție. La început am refuzat, pentru că nu mă simțeam în stare să articulez un text de o mie de semne despre asta. În urma insistențelor, m-am așezat la
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
și morală, sub incidența infinitelor efecte ale urâtului existențial. P.-B. este un Goya feminin al literaturii române, este, altfel zis, în substanța cea mai prețioasă și mai originală a operei sale, dincolo de obiectivitatea ei chirurgicală, o evocatoare plină de amărăciune a precarității și inautenticității ființei umane. Idealismul său etic primordial, contrariat și umilit de experiențele unei biografii de care nu a izbutit să se elibereze decât prin creație, s-a convertit estetic în formula unui realism pe cât de încărcat de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
explicat rațional. Capitolul trei începe cu același refren, cu "fața de deasupra". Acest capitol se întoarce la lumea magică a lui Dyer, pe când acesta este pradă unui atac de gută. Deși e acum arhitect vestit, el duce o povară de amărăciune și durere, nu se poate bucura de viață. Iată un mic poem al nefericirii lui: Iar acum gândurile mele sunt suspendate și, ca pelerinii, rătăcesc și eu în arșița soarelui, mă pierd în nesfârșita irosire a vremii. Își amintește copilăria
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în ce s-a întâmplat cu soldații. Acolo a pornit sila de guverne. Absolut toți tinerii se revoltă azi împotriva autorităților. Asta a pronit de la Primul Război Mondial, de la tranșee, de la incompetența tuturor, pe toate fronturile. S-a adunat mânie amărăciune, și asta a dus la comunism. De acolo a curs înspre terorism. Așa cred eu, deși teza pare extrem de simplistă. Ceea ce destestă Doris Lessing, în fond, e tocmai această simplificare. Pasiunea ei de o viață e complexitatea înnebunitoare a realului
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
însemnătate pentru Robyn, dar se transformă într-o iubire romantică neîmpărtășită (imaginară) pentru Vic, e narat la prezent, spre deosebire de restul romanului, care folosește relaxat trecutul. Din nefericire pentru Vic, prezentul ține doar câteva pagini, după care eroul e azvârlit în amărăciunea relatată la trecut, și care se concretizează în indiferența lui Robyn. Robyn recunoaște: "În noaptea aia chiar mi-a plăcut de el". Și pe bună dreptate, dar nici ea nu realizează încă de ce trebuie să-l aprecieze pe Vic. Diagnosticul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
puțin într-o privință Larkin a urmat exemplul lui Eliot: nu a publicat mult. Dintre poemele tipărite, unele pot părea banale luate în parte, dar fiecare are rolul lui în volum în ansamblu. O anume istovire, dublată de o crescândă amărăciune, ne copleșesc. To the Sea amestecă trecutul cu prezentul, amintirea cu dorința: "Mereu la fel, încă, mereu la fel!" Ne plimbăm pe mal, printre copii, părinți și bătrâni care-și trăiesc ultima vară. În loc să tragem pe nări iz de mare
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în poemele dinainte. Neputința lui e acum întreagă. O trăiește. Eliot a observat odată că Yeats a fost în primul rând poetul vârstei de mijloc. Larkin este poetul vârstei din urmă o vârstă de care moartea timpurie l-a cruțat. Amărăciunea e la apogeu. Ne gândim cu jind la poemele de tinerețe ale lui Larkin când citim: Din om în om nefericirea trece. Se adâncește ca un mal mâncat. Fugi cât poți mai iute, Și mai ales nu face copii. Poet
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
e opusă celei din Henry James. Americanii sunt ridiculizați. Ai predat la Berkeley. Trilogia ta ne arată că știi bine viața universitară americană. Privești această temă a superiorității americane cu aceeași ironie relaxată, cu preocuparea sociologului sau cu o oarecare amărăciune? DL. America și cultura americană sunt cu certitudine elemente cheie în viața și opera mea. N-aș zice că americanii sunt "ridiculizați" în contrast cu englezii ori europenii, în romanele mele. Toate rasele sunt ridiculizate și satirizate imparțial. M-am considerat în
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
lucrare, o panaramă de mașină, un pardaf/un praf/o praștie de telefon, o trompetă/o tigaie de ceas, o râșniță/o tablă de calculator, o ieftinătură de ceas; o petardă de concert, o distroșenie de spectacol; o jegoșenie/o amărăciune de mâncare, o oribilitate de supă (AD) 3.2.3. Observații la nivelul sensului Sunt foarte numeroase posibilitățile de expresie a ideii de frumos, bun, de calitate. Interesant este că, de multe ori, același N1 este folosit atât pentru referenți
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
substantive abstracte formate prin derivare de la adjective: o bunăciune de băiat, șukărimea de fată, o adevărăciune de ceas, o realitate/o bestialitate de telefon, o superbitate/șmecherie de haină, o ieftinătură de ceas, o distroșenie de spectacol, o jegoșenie/o amărăciune de mâncare; b) adjective noi, derivate cu sufixe de la corespondentele lor din limba literară, dar neatestate în dicționare: avarista de Alexandra, japițone de X, un ratangiu de băiat; c) sintagme mai ample, care stau la baza unor adjective derivate, foarte
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
după culoarea pe care o capătă flacăra. Bucuria lui Bunsen s-a dovedit a fi de scurtă durată deoarece s-a constatat că adesea se obține flacără de aceeași culoare pentru substanțe diferite. Într-o zi Bunsen a înregistrat cu amărăciune în jurnalul său de laborator că sărurile de litiu și cele de stronțiu au produs flacără de aceeași culoare (roșie-zmeurie), iar flacăra galbenă se obține și prin arderea sării pure de sodiu și a amestecurilor de sare de sodiu și
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
analistului care acceptă admirabilul mecanism uman în elanurile sale minunate și vicierile sale profunde. Mereu se revoltă înțelegerea sa îngustă; mereu simțul său burghez vrea să modifice mecanismele mașinăriei, să facă perfectă creatura." În fața unui asemenea bilanț, Zola constată cu amărăciune că teatrul, care a fost totdeauna bastionul convenienței, este în întârziere față de celelalte arte, în special în raport cu romanul care s-a transformat profund. El atribuie impasul acesta în care se găsește atunci teatrul faptului că acesta evoluează totdeauna mai greu
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
sunt cu totul fade, o anume pulsație au cele de inspirație patriotică, în care autorul, în aceeași limbă greoaie, provincială, invocă „timpii fericiți” de demult și cugetă cu tristețe la „românul cel decăzut”. Jalea pentru „națiunea” lui, accesele de exasperare, amărăciunea persistentă ar lăsa să se întrezărească în stihuitorul bihorean un depresiv. Unele poezii, puse pe muzică, s-au cântat o vreme. Dintre acestea, La vin, creația cea mai populară a lui S., în versiunea ei melodică, îi atrăsese atenția lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289660_a_290989]
-
al egalității Între oameni, exprimat În justificarea demiurgului, pe care am văzut-o mai sus, se va Împlini astfel printr-o regalitate extinsă la toți, chiar dacă aceasta se va Întâmpla Într-o lume viitoare, care scapă experienței (după cum prevestise cu amărăciune harpistul). Totuși, În acest mod se pun bazele unei comunicări mai intime Între oameni și zeul care Îi cuprinde În sine la finalul vieții lor pământene: numele oficial al celor morți va fi „Osiris... al lui ...”, și va avea ca
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
asirian”, „Canossa lui Ezechia”, „Victoria lui Yhwh asupra asirienilor”, „Asirienii pe fugă”, „Miracol la Ierusalim”, „Dezolarea lui Iuda”, „Geamăt și plângere în cetatea lui Yhwh”, „Triumful lui Senaherib”, „Senaherib, el campeador”, „Veni, vidi, vici”, „Trădători umiliți”, „Cealaltă față a campaniei”, „Amărăciunea unui marș spre Mare” etc. Sunt titluri posibile, în care apar opiniile diferitelor părți: iudeii, locuitorii Ierusalimului, partidul lui Ezechia, scriitorii regelui, profetul Isaia, opinia oficială și opinia publică asiriană. Dacă interesează ce spune Biblia, trebuie să căutăm în diferite
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
își publică prima carte de poeme, Cu acul pe săpun, în editura revistei „Cuvântul românesc”. Scrise în clipe de suferință atroce, de disperare și de năzuință spre lumină, versurile poartă pecetea calvarului carceral. Este strigată aici deznădejdea unei generații răstignite, amărăciunea unei despărțiri ce pare definitivă, ca în poemul liminar: „Iată,/ tinerețea mea zbuciumată!// Anii mei/ de trei ori în necazuri trăiți,/ dar în bucurii niciodată,/ odihnesc aici”. Cu acul pe săpun este o carte de poezie densă, mărturie, rugă, blestem
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288646_a_289975]
-
a plăcerilor ființelor umane patetice și nefericite" sau asupra "sufletelor mizere, slabe și mutilate". Din cauza "realismului naționalist", Iorga condamna întreaga literatură realistă. Vlahuță a descris țelurile "Sămănătorului": el susținea că scriitorii revistei simțeau că pierduseră prea multă vreme adînciți în amărăciunea lor și în durerile lor trecătoare. Ei ajunseseră să fie "înstrăinați de marele curent al vieții duse de popor; de marile suferințe și aspirații ale poporului care ar fi trebuit să se umple și să ne încălzească inimile de la bun
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
facem parte. Nu ne dați pe mîna lui Zorobabel al Ierusalimului!" Iorga comenta: Dacă le vom hăitui sufletele, acest lucru va constitui mai mult decît un act sălbatic: va fi ceva sub demnitatea noastră națională". Continua apoi cu o oarecare amărăciune: "De ce nu manifestă evreii români din Regat, care au trăit poate printre noi mai mult decît au trăit evreii printre ungurii din Transilvania, același fel de devotament față de România ca și cel al evreilor din Transilvania față de Ungaria?"86 Dar
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
greșeli intenționate"202. Exista încă o coincidență ciudată. Majoritatea covîrșitoare a celor mai importanți istorici unguri revizioniști proveneau din teritorii pierdute în favoarea statelor succesoare, cu multe rude rămase acolo. Mulți arhivari au avut soarta aceasta, ceea ce făcea să le sporească amărăciunea. Oamenii aceștia au trăit multă vreme în sărăcie, ca refugiați. Ei nu alcătuiau numai o audiență receptivă, ci erau și suporteri ai unui revizionism total 203. Datorită devotamentului său față de România, reacția lui Iorga a asigurat faptul că pînă și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
întrebînd: În aceasta constă tot ce poate gîndi și realiza o nouă generație de unguri?" "Și care sînt garanțiile, continua el, că vor trata aceste naționalități (în această Pax Hungarica) în mod decent?"213 Aceste argumente au provocat o mare amărăciune de ambele părți. Iorga a sesizat acest lucru și a publicat pamfletul Împotriva urii dintre națiuni. Iar prin 1940 l-a extins, l-a tradus în maghiară și l-a semnat "Iorga Miklos". Scris într-o maghiară elegantă, pamfletul prezenta
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
este cea care se află acum pe primul loc". A doua zi, Iorga scria că "poporul român pornea într-o călătorie pe o cărare plină de lupi"21. Efectul produs în România (în special la București) a fost de nedescris. Amărăciunea umplea inimile oamenilor. România pierduse în două luni mari teritorii în care majoritatea locuitorilor erau români. În ziua de 30 august nu era ceva neobișnuit să vezi oameni plîngînd pe străzile Bucureștiului. Starea de spirit era revoluționară. Sistemul politic care
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
în Egipt și nimeni nu-și mai amintea de Iosif...". A încercat Cuza să-l ajute? Nu, l-a lăsat în voia soartei, așa cum făcuse și la Iași în timpul războiului. În timpul numeroaselor discuții cu membrii familiei, aceștia erau plini de amărăciune amintindu-și de aceste ultime săptămîni ale vieții lui Iorga. Ei își aminteau că erau aproape singuri în aceste clipe de restriște, erau ținta bătăii de joc, proscriși și părăsiți. Poate cu o singură excepție: dr. Constantin Angelescu. Pentru el
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ale Cortinei de Fier se presupunea că erau artificii diplomatice pentru a Îmbuna opinia publică și, În orice caz, imposibil de aplicat: conform Principiilor IV și VI, amestecul În treburile interne ale statelor semnatare era interzis. După cum a remarcat cu amărăciune un intelectual ceh, Helsinki era o reeditare practică a lui cuius regio, eius religio: pe pământul lor, stăpânitorii Își puteau trata supușii cum pofteau. Nu a funcționat așa. Majoritatea principiilor și protocoalelor de la Helsinki din 1975 nu făceau decât să
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
un venit fix sau pensie de stat (adică exact profesorii, doctorii și inginerii, care fuseseră odată mândria socialismului) avea motive Întemeiate să evoce trecutul cu nostalgie. Mulți oameni din Europa de Est - Îndeosebi cei trecuți de 40 de ani - se plângeau cu amărăciune de schimbările negative În materie de siguranță materială, cost al vieții și serviciilor, ceea ce nu Însemna neapărat că tânjeau după o reîntoarcere la comunism. După cum le explica jurnaliștilor străini o ingineră din armata rusă, pensionară În vârstă de 51 de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
despărțit. Despărțirea noastră a fost grea. Nu este bine să fii stăpânit de grijile de mâine. Și binele și răul trec ca valul apelor de munte, Dumnezeu te apără și te întărește când te rogi Lui. Ne despărțim copleșiți de amărăciunea momentului, păstrând în cutele sufletului amintiri și speranțe. Eu, în toamna anului 1942, am fost încorporat la armată. Am străbătut hăuri, zări însângerate, 23 august 1944, cea mai neagră pagină a istoriei românești, participarea la războiul din apus, mereu urmărit
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]