9,447 matches
-
jignește, hărțuiește: „Vecinul meu de la etajul șapte/ are o mașină de găurit liniștea...”; „Toți vecinii mei au câte o unealtă/ cu care trebăluiesc câte ceva/ în folosul lor și în durerea altora...” („Scara timpului”, p.5). Abuzurile din partea autorităților fac viața amară. Orașele mici, de provincie, sunt victima convenabilă, fiindcă nimeni nu are curajul să se revolte, iar, dacă ar face-o cineva, acela este etichetat imediat ca rebel și pericol public... („Orașul pustiu”, p.33). Într-o astfel de lume, absolut
ALEX DANIEL: „LUMEA NEBUNILOR” de DOMNIŢA NEAGA în ediţia nr. 1824 din 29 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370951_a_372280]
-
ca eu să merg pe la bunica! Am întebat-o de multe ori, despre ce taină e vorba, însă îmi răspundea mereu, că voi afla când voi mai crește și nu cumva să scap vreo aluzie în fața mamei că e vai și amar! Cu vreo trei săptămâni în urmă, cam de când i-a intrat în cap mamei, să mă mărite cu urâtul acela și la atras și pe tata de partea ei cu ideea asta, eu nu am mai rezistat și pe ascuns
INGRID (4)FRAGMENT DE ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370844_a_372173]
-
treburi. Că suntem creștini, vorbiseră câteva femei mai în vârstă pe un ton conciliant, de ce să facem scandal, ia să vedem dacă pe vremea scorniceșteanului vă dădea mâna să vă agitați atâta! Atunci era ordine, maică, nu glumă! Vai ș-amar de noi cu democrația asta! Ne-a procopsit, vorbă fie, Dumnezeu cu ea, că suntem răi maică. Și ăsta-i numai începutul!... De fapt, chiar se potrivea treaba, încercase să se calmeze Andrei Azuga după ce părăsise coada din fața farmaciei, că
A OPTA TREAPTĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370940_a_372269]
-
și vremea-mi nu mai vine. Mai e putin - e chin și jale e - dar ursita e un cuvînt anume sau e destinat celor că noi - sub grea povară a clipelor mărunte și dulci, acoperite fiind de cele lungi și amare - e chin și jale-n sufletul nostru - chipul tău destin e o himera, care musca și suge sînge - ori sînt eu prea naiv ori tu soarta prea divină. Acest blestem ce ne apasă cu șapte litere de dinți de foc
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE IV de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370957_a_372286]
-
tale, iar pe cei care cer cu râvnă mijlocirea ta cea caldă îi izbăvești din asuprirea întunecatelor patimi. Pentru aceea, și noi, Sfinte Părinte Efrem, îți strigăm fără de încetare: Bucură-te, ciorchine ce cu veselie ne-ndulcești Bucură-te, căci amarele mâhniri tu risipești Bucură-te, tămăduire minunată a celor aflați în grele pătimiri Bucură-te, izbăvire a celor ce sunt împovărați de multe ispitiri Bucură-te, că ești purtător de Dumnezeu și sfinților următor Bucură-te, atlet preaiscusit și mucenic
MATERIAL DESPRE VIAŢA, PETRECEREA, NEVOINŢELE, FAPTELE MINUNATE, SFÂRŞITUL MUCENICESC ŞI DESCOPERIREA MOAŞTELOR, PRECUM ŞI ACATISTUL SFÂNTULUI MARE MUCENIC EFREM CEL NOU!... de STELIAN GOMBOŞ în ediţi [Corola-blog/BlogPost/370896_a_372225]
-
vise ! - Te-ai trezit ? Întorc capul și-l zăresc cu piciorul stâng bandajat în întregime, suspendat în aer . - Unde suntem ? - În Brașov,la urgențe. Am fost operați,tu la cap ,eu la picior. - Unde nu-i cap ,e vai și-amar pentru picioare ! Bine că ne-au rezolvat ! Ușa se deschide și Corneluța înaintează hotărâtă spre patul dumnealui. Doar nu era să-nainteze spre al meu ! Și totuși, mă bagă și pe mine în discuție : - V-am adus pateuri calde ! Vă
CÂND DRACULA ÎȘI VÂRĂ COADA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370904_a_372233]
-
și vremea-mi nu mai vine. Mai e puțin - e chin și jale e - dar ursita e un cuvînt anume sau e destinat celor ca noi - sub grea povară a clipelor mărunte și dulci, acoperite fiind de cele lungi și amare - e chin și jale-n sufletul nostru - chipul tău destin e o himeră, care mușcă și suge sînge - ori sînt eu prea naiv ori tu soartă prea divină. Acest blestem ce ne apasă cu șapte litere de dinți de foc
PETITIE CATRE VREMURILE ODIOASE 7 de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/370961_a_372290]
-
equ- „rapid“ / cf. esk. suka „iute, rapid“ ~ siqiniq „soare“, suka „stea“ (dravid.) etc. V.g.s. mariha se compară, după noi, cu mong. mori „cal“, engl. mare „iapa“ și ambele cu mara „soare“ în abază din Abhazia, cu melan. mara „cer, lumina“, amari „soare“, meri „soare“ în mitologia seran și în l. tupinamba (Brazilia). Așadar, skr. vi „cal“ provine din skr. Ravi „soare“ (în dakota wi); magh. ló e legat de Apolo, de la „astrul zilei“ în Hawaii, Șamoa, de Lebe, soarele dogonilor din
THE ORIGIN OF LANGUAGE. HORSE. ORIGINEA LIMBAJULUI. CAL de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1447 din 17 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369864_a_371193]
-
cald. Deși e călătorită prin vremile părinților părinților noștri, e mereu în proaspătă lucire și vibrație, în proaspătă salbă de melos și poem, an cu an purtate de Fuego pe toate scenele României, lin și curat, îmbălsămitor ca ruga, cu amară tristețe, precum umbra lacrimei în pragul casei străine, cu dulce tristețe precum lumina surâsului în pragul în care părinții își îmbrățișează copiii. Din fereastra cu mușcată a casei părintești, în ungherele lumii, drumul lung al străinătății e mers în plâns
FUEGO. ACASĂ DE CRĂCIUN de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1805 din 10 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369841_a_371170]
-
acum! - Da, doamnî, vinim, cum sî nu vinim! Eu mă duc, acu... - Bine, Costel! Emanuela a închis ușa și a intrat bucuroasă în casă, purtând-o pe Daniela în brațe, însă nu putea să nu simtă profund și acel gust amar al deznădejdii, gândindu-se la ce va urma. „În fine!” își spuse, în gând. „Mă voi bucura de moment și... le voi acorda o șansă, după cum doresc organele abilitate, dar voi fi cu ochii pe ei.” Cristina, care asistase tăcută
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XVIII) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369789_a_371118]
-
apărut și Ioana, cea care i-a dat viață Danielei. Părea obosită și destul de nervoasă. Costel, de cum a văzut-o, a luat-o la întrebări: - Fă, da acu sî vini? Dă șî mii o țâgarî cî ti aștept di atâta amar di vremi! Noroc cî mi-o primit cumătra fata, cî altfel nici nu avem cum sî mătur. Vizibil iritată, Ioana îi dădu bărbatului o țigară și îi scrâșni printre dinți: - Boul di tini, idiotule! Cin’te-o pus sî duci
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XVIII) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369789_a_371118]
-
soarta mă duce? De ce să nu-ndrăznesc mai mult întruna, când viața o iubesc ca-ntotdeauna? Durerile se-ntunecă Nu mă-nspăimânt când repede trec zilele în zbor grăbite să mă lepede în risipirea lor. Nu poate să mă spulbere niciun amar sau chin. Eu până și din pulbere pot face alt destin. Iar moartea rea, tiranică, ce lângă ea mă vrea, nu îmi produce panică și nu-mi stă-n suflet grea. Sunt lângă mine îngerii când încercat, ca Iov, mângâi
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369883_a_371212]
-
știu,dar îmi pare foarte bine că ai făcut-o. Eram chiar disperat. - Cunosc sentimentul. Știi ce se spune, „nu răscoli cenușa trecutului pentru că vei găsi scânteia ce te va arde.” Iar pe mine m-a ars pe dinăuntru atâta amar de vreme. În urmă cu mult timp,locuiam în partea de nord-est a insulei. Eram un copilandru ,eram fericit în lumea mea de copil.Nu eram bogați,tata muncea la o fermă de animale împreună cu fratele meu mai mare ,iar
VIATA LA PLUS INFINIT (7) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369893_a_371222]
-
a cărui victimă a fost Eminescu, punctând anul 1876 când este eliberat pe nedrept din funcția de revizor școlar (,,Poetul a rămas fără slujbă, fiindu-i pusă în pericol existența sa”), sau cel în care i se refuză pensia, concluzionând amar că ,,n-au vrut să cunoască natura geniilor” făcând trimiteri la mari poeți ai lumii, precum Lenau, Schiller, Petöfi. Aduce clarificări referitoare la pesimismul eminescian, împărtășind în mică măsură părerile exprimate de Al. Vlahuță, Titu Maiorescu, Constantin Dobrogeanu Gherea. Concluzia
CATINCA AGACHE ELIE MIRON CRISTEA ȘI PRIMA TEZĂ DE DOCTORAT EMINESCU de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1805 din 10 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369844_a_371173]
-
oricare necaz,sau întristare, cum pentru toți își folosea răbdarea ca un balsam pe rana care doare Vezic-a plecat,e lipsă,că ți-e dor, cu neputința lupți și te doboară... Doar lacrimi calde curg,încetișor spălând prezența clipei prea amară Ne-a ocrotit sub aripa-i cerească cu bunătate și iubiri de mamă. Tot așteptând mereu să se ivească zadarnic plângem îngerul din ramă Rămâne lutul pus în lut cu strajă. O amintire acum pe calea vieții, rupând iubiri de
IN MEMORIAM de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369946_a_371275]
-
Strofe > Amintire > REMEMBER Autor: Mariana Stoica Publicat în: Ediția nr. 1956 din 09 mai 2016 Toate Articolele Autorului Privesc în oglinda vieții Prin perdeaua tinereții Și zăresc viața-mi trecută Mâna...fluturându-mi...mută. Clipe fără de uitare Clipe vesele și-amare Trec prin mintea-mi amorțită Tremurând pleoapa-mpietrită. Lacrima, perlă de ocean Lin alunecă...în van Lăsând brazdă pe obraz Dantelând obrazu-mi tras. C-o mâna caldă, trudită Șterg povestea învechită Ce a fost? Și ce va fi? Am știut
REMEMBER de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1956 din 09 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369951_a_371280]
-
știe să doară, Și dacă vei simți dureri vreodată Nu-i de la ea, ci de la vrajba minții toată. Cum să te doară un sublim Ce e al cerului, simbol divin? Te dor, doar neputințele din trup Ce le-nrobește un amar de gând. Știi oare ce înseamnă fericire Ca sa vorbești de-a ei pieire? Când sufletul îți lasă o ultima suflare Abia atunci, zărești, a vieții disperare. Până atunci, nimic să nu te înspăimânte Căci plin de răni este și-un
PRIVEŞTE SPRE TINE de ANA SOARE în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369977_a_371306]
-
Acasa > Poezie > Credinta > SĂ NU MĂ VINDECI Autor: Silvia Rîșnoveanu Publicat în: Ediția nr. 1993 din 15 iunie 2016 Toate Articolele Autorului SĂ NU MĂ VINDECI Nu ți-am cerut nimic și niciodată N-am plâns amar de soarta-mi vitregită Și nici de viața-mi fadă, mărginită, În renunțări și-n amăgiri scăldată. Iar de mi-ai dat cât n-am putut a duce, N-am protestat, nu m-am aprins ca para, Mi-am acceptat
SĂ NU MĂ VINDECI de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369978_a_371307]
-
zâmbetul, nici plânsul Nici mulțumirea, nici durerea De-am fost eroul sau învinsul Nu voi mi-ați fost la greu puterea. Călcam pe spini dar niciodată Voi sângele nu mi-ați văzut De-ați fi-nțeles măcar o dată Cât de amar e-un strigăt mut ! Urlam în mine de durere Îmi feream ochii-nlăcrimați Doar Dumnezeu mi-a dat putere Voi cu ce drept mă judecați? Referință Bibliografică: VOI CU CE DREPT ... Maria Bălăcianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2038
VOI CU CE DREPT ... ? de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370005_a_371334]
-
Am răscolit și prin urletu-i veșnic Și prin patima-i dinaine de moarte. Nerăscolit n-a rămas nici destinu-i, Nici ofurile-i pline de dor n-au rămas, I-am răscolit și printre pierdute amoruri Și prin profunda-i durere amară din glas. I-am răscolit mai apoi și legenda Și toate poveștile cu îndrăgostiți, Și am ajuns adânc în dilema-i Ce-o-nvolbură scotând-o din minți. Am ajuns să-i întorc pe dos poezia Și valsul din val am
TE-AM CĂUTAT ÎN PRETUTINDENI DE MARE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370014_a_371343]
-
de roluri. Dar nu știa să facă-amor și nici să umble creanga-n malluri. Dar ea cochetă și zurlie, Nu prea se pricepea deloc să steie prin bucătărie, Să-i pregătească un hot-dog. Și-așa trecură multe zile și nopți amare, presărate cu plictiseli și cu pastile, Și multe glume nesărate. ...S-au despărțit la semafor în toamna fredonând regrete. Ea, eminentă în amor, El, biet actor mimând pamflete. Referință Bibliografică: NIȘTE EI / Marioara Nedea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
NIȘTE EI de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2066 din 27 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370029_a_371358]
-
Întipărirea lirică a timpului Rămasă-i ca mișcare-n suflet. Decoruri calde-ale-anotimpului Sunt pline de ardoare-n sunet. Tu ai intrat în noaptea încruntată, Suflet trudit de timp albastru: Clipe tăcând în tâmpla lăudată, Dar ai rămas grăirii noastre astru. Amar..., amar moment de vară!... De ce a fost strivită-n palme dure Iubirea ta de poezie clară, „Suflarea altor versuri pure“?! Lia Ruse, Canada Referință Bibliografică: LUCEAFĂR AI RĂMAS ÎN VREMURI / Lia Ruse : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1993, Anul
LUCEAFÃR AI RÃMAS ÎN VREMURI de LIA RUSE în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370022_a_371351]
-
lirică a timpului Rămasă-i ca mișcare-n suflet. Decoruri calde-ale-anotimpului Sunt pline de ardoare-n sunet. Tu ai intrat în noaptea încruntată, Suflet trudit de timp albastru: Clipe tăcând în tâmpla lăudată, Dar ai rămas grăirii noastre astru. Amar..., amar moment de vară!... De ce a fost strivită-n palme dure Iubirea ta de poezie clară, „Suflarea altor versuri pure“?! Lia Ruse, Canada Referință Bibliografică: LUCEAFĂR AI RĂMAS ÎN VREMURI / Lia Ruse : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1993, Anul VI
LUCEAFÃR AI RÃMAS ÎN VREMURI de LIA RUSE în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370022_a_371351]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > PENTRU CĂ MERITAȚI Autor: Tania Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 2038 din 30 iulie 2016 Toate Articolele Autorului PENTRU CĂ MERITAȚI Îmi surprind privirea uneori încremenită rânjet întins peste botul pisicii în strădania de-a mesteca amarul fir de iarbă și mă scutur să-mi desprind gleznele de nevăzuta pânză de păianjen ce a cuprins pe nesimțite locul ca o pasăre-mpușcată zvâcnește inima și cade alături în zbaterea-i haotică aud strigătul lui Munch în fața și-n
PENTRU CĂ MERITAŢI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370049_a_371378]
-
Cristina Crețu Publicat în: Ediția nr. 2038 din 30 iulie 2016 Toate Articolele Autorului În auriul asfințit al frunzei Băjenia începe să rodească Și toamna rece ca sărutul Iudei Va face aripile morții iar să crească. Voi aștepta din nou, amar, ca vântul, c-un Recviem, să-i cearnă risipirea, în trupul său va suspina pământul și-n mine iar va sângera iubirea. Voi sta la geamul sur, ca de cenușă, Iar ochii-mi plini de patimi vor fi uzi, Că
ÎN AURIUL ASFINŢIT de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370045_a_371374]