4,800 matches
-
sînt considerați ca fiind sinonimi, unii autori disting diferențe de nivel semantic; astfel, ambiguitatea se referă la informații care lipsesc, deși ar putea fi cunoscute, pe cînd incertitudinea s-ar referi la informații potențial necunoscute sau chiar imposibil de cunoscut. "Ambiguitatea", privită ca o caracteristică a unei informații, a unei situații sau comunicări, este considerată o noțiune oarecum mai puțin amplă decît cea de "incertitudine", ambiguitatea fiind una dintre formele pe care le îmbracă incertitudinea. Alteori, ambiguitatea este definită ca posibilitate
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
pe cînd incertitudinea s-ar referi la informații potențial necunoscute sau chiar imposibil de cunoscut. "Ambiguitatea", privită ca o caracteristică a unei informații, a unei situații sau comunicări, este considerată o noțiune oarecum mai puțin amplă decît cea de "incertitudine", ambiguitatea fiind una dintre formele pe care le îmbracă incertitudinea. Alteori, ambiguitatea este definită ca posibilitate de a da două sau mai multe interpretări unei construcții sau unui component al ei, ca o consecință semantică a fenomenelor de omonimie și de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
chiar imposibil de cunoscut. "Ambiguitatea", privită ca o caracteristică a unei informații, a unei situații sau comunicări, este considerată o noțiune oarecum mai puțin amplă decît cea de "incertitudine", ambiguitatea fiind una dintre formele pe care le îmbracă incertitudinea. Alteori, ambiguitatea este definită ca posibilitate de a da două sau mai multe interpretări unei construcții sau unui component al ei, ca o consecință semantică a fenomenelor de omonimie și de polisemie; ambiguitatea este clasificată ca fiind lexicală, morfologică, sintactică și pragmatică
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
una dintre formele pe care le îmbracă incertitudinea. Alteori, ambiguitatea este definită ca posibilitate de a da două sau mai multe interpretări unei construcții sau unui component al ei, ca o consecință semantică a fenomenelor de omonimie și de polisemie; ambiguitatea este clasificată ca fiind lexicală, morfologică, sintactică și pragmatică, în funcție de tipul de omonimie prezent în construcție, și lexicală, dacă apare ca o consecință a polisemiei: a) propoziția Pe ea o vizitează vara conține o ambiguitate lexicală, ca urmare a prezenței
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de omonimie și de polisemie; ambiguitatea este clasificată ca fiind lexicală, morfologică, sintactică și pragmatică, în funcție de tipul de omonimie prezent în construcție, și lexicală, dacă apare ca o consecință a polisemiei: a) propoziția Pe ea o vizitează vara conține o ambiguitate lexicală, ca urmare a prezenței omonimiei lexicale dintre vară - "anotimpul cald" - și vară - "rudă"; b) propoziția Am programat o întîlnire cu presa conține o ambiguitate morfologică, datorită omonimiei gramaticale a formei verbale am programat, care poate fi interpretată ca "singular
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
apare ca o consecință a polisemiei: a) propoziția Pe ea o vizitează vara conține o ambiguitate lexicală, ca urmare a prezenței omonimiei lexicale dintre vară - "anotimpul cald" - și vară - "rudă"; b) propoziția Am programat o întîlnire cu presa conține o ambiguitate morfologică, datorită omonimiei gramaticale a formei verbale am programat, care poate fi interpretată ca "singular" sau ca "plural"; c) enunțul grija părinților nu spune explicit dacă este vorba despre grija pe care părinții o poartă copiilor sau de cea pe
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
verbale am programat, care poate fi interpretată ca "singular" sau ca "plural"; c) enunțul grija părinților nu spune explicit dacă este vorba despre grija pe care părinții o poartă copiilor sau de cea pe care copiii o poartă părinților; d) ambiguitatea pragmatică este relevantă din perspectiva enunțării, ea fiind o consecință a diversității intențiilor de comunicare conținute în forma aceluiași enunț; enunțul De azi te pregătesc pentru examen, conține aspecte ilocuționare diferite: rugăminte, promisiune, avertizare, amenințare, ordin, a căror dezambiguizare este
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a diversității intențiilor de comunicare conținute în forma aceluiași enunț; enunțul De azi te pregătesc pentru examen, conține aspecte ilocuționare diferite: rugăminte, promisiune, avertizare, amenințare, ordin, a căror dezambiguizare este posibilă numai prin raportare la situația de comunicare. În stilistică, ambiguitatea este definită ca un procedeu bazat pe echivocul lexical/gramatical rezultat din posibilitatea de a interpreta semantic diferit un cuvînt sau o construcție, în funcție de context; ambiguitatea are adesea funcție ironică (mai rar, și de intensificare prin repetiție), apropiată de aceea
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a căror dezambiguizare este posibilă numai prin raportare la situația de comunicare. În stilistică, ambiguitatea este definită ca un procedeu bazat pe echivocul lexical/gramatical rezultat din posibilitatea de a interpreta semantic diferit un cuvînt sau o construcție, în funcție de context; ambiguitatea are adesea funcție ironică (mai rar, și de intensificare prin repetiție), apropiată de aceea a jocului de cuvinte. Ambiguitatea stilistică poate fi realizată prin omonimie, polisemie și încadrare sintactică în context. Ambiguitatea contextuală stilistică se poate obține și prin intervenția
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
procedeu bazat pe echivocul lexical/gramatical rezultat din posibilitatea de a interpreta semantic diferit un cuvînt sau o construcție, în funcție de context; ambiguitatea are adesea funcție ironică (mai rar, și de intensificare prin repetiție), apropiată de aceea a jocului de cuvinte. Ambiguitatea stilistică poate fi realizată prin omonimie, polisemie și încadrare sintactică în context. Ambiguitatea contextuală stilistică se poate obține și prin intervenția tropilor: astfel, metonimia și antanaclaza sînt considerate figuri definite prin ambiguitate. Numeroasele interferențe posibile cu alte figuri retorice (metonimie
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
diferit un cuvînt sau o construcție, în funcție de context; ambiguitatea are adesea funcție ironică (mai rar, și de intensificare prin repetiție), apropiată de aceea a jocului de cuvinte. Ambiguitatea stilistică poate fi realizată prin omonimie, polisemie și încadrare sintactică în context. Ambiguitatea contextuală stilistică se poate obține și prin intervenția tropilor: astfel, metonimia și antanaclaza sînt considerate figuri definite prin ambiguitate. Numeroasele interferențe posibile cu alte figuri retorice (metonimie, antanaclază, calambur) conduc la concluzia că ambiguitatea nu poate fi considerată o figură
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
repetiție), apropiată de aceea a jocului de cuvinte. Ambiguitatea stilistică poate fi realizată prin omonimie, polisemie și încadrare sintactică în context. Ambiguitatea contextuală stilistică se poate obține și prin intervenția tropilor: astfel, metonimia și antanaclaza sînt considerate figuri definite prin ambiguitate. Numeroasele interferențe posibile cu alte figuri retorice (metonimie, antanaclază, calambur) conduc la concluzia că ambiguitatea nu poate fi considerată o figură propriu-zisă, ci un procedeu stilistic emblematic și înglobant, care determină în context alcătuirea unei întregi serii figurative; unele dicționare
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
polisemie și încadrare sintactică în context. Ambiguitatea contextuală stilistică se poate obține și prin intervenția tropilor: astfel, metonimia și antanaclaza sînt considerate figuri definite prin ambiguitate. Numeroasele interferențe posibile cu alte figuri retorice (metonimie, antanaclază, calambur) conduc la concluzia că ambiguitatea nu poate fi considerată o figură propriu-zisă, ci un procedeu stilistic emblematic și înglobant, care determină în context alcătuirea unei întregi serii figurative; unele dicționare de retorică tratează chiar într-o clasă separată așa-numitele figuri ale ambiguității. În a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
concluzia că ambiguitatea nu poate fi considerată o figură propriu-zisă, ci un procedeu stilistic emblematic și înglobant, care determină în context alcătuirea unei întregi serii figurative; unele dicționare de retorică tratează chiar într-o clasă separată așa-numitele figuri ale ambiguității. În a n a l i z a d i s c u r s u l u i se poate vorbi de ambiguitate discursivă, atunci cînd accentul nu se pune pe sensul cuvintelor sau pe construcția frastică, ci pe
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
serii figurative; unele dicționare de retorică tratează chiar într-o clasă separată așa-numitele figuri ale ambiguității. În a n a l i z a d i s c u r s u l u i se poate vorbi de ambiguitate discursivă, atunci cînd accentul nu se pune pe sensul cuvintelor sau pe construcția frastică, ci pe sensul implicit. Același enunț poate să aibă o semnificație diferită, în funcție de inferența pe care sîntem determinați s-o realizăm pentru a interpreta. De exemplu
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
implicit că "este deja bătrîn și trebuie să se retragă din competiție"; dacă e vorba de un artist, e posibil ca el să vrea să spună că "este încă tînăr și că mai are înainte mulți ani de activitate artistică". Ambiguitatea discursivă este considerată ca fiind constitutivă oricărui fapt de comunicare, pentru motivul că n-ar exista act de discurs care să nu fie purtător al unui sens implicit sau chiar al mai multora. Dezambiguizarea constă în a produce inferențe care
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
optime (adică selecția referentului are suficiente efecte la nivel cognitiv și nu cere eforturi prea mari pentru a le calcula). F) Abordarea pragma-semantică, propusă de G. Kleiber, pleacă de la observații cum ar fi aceea că abordarea pragmatică nu poate explica ambiguitatea unor expresii anaforice în anumite enunțuri (Dacă un proiectil incendiar 1 cade lîngă voi, nu vă pierdeți capul 2, puneți-l1/2 într-o găleată și acoperiți-l1/2 cu nisip.), și este fondată pe definirea sensului ca un concept eterogen, ce
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
trasată de T. A. van Dijk (în 1977), în locul concepției statice despre context, s-a impus una dinamică și procesuală.; c) contextul joacă un rol fundamental în funcționarea enunțurilor, în producerea și interpretarea lor: contextul oferă cheia pentru interpretarea unor ambiguități, pentru decriptarea unor subînțelesuri sau valori indirecte, pentru activarea sau inhibarea unor caracteristici de sens, pentru intervenția în procesele de înlănțuire monologică și dialogică. Nu trebuie să concluzionăm, totuși, că discursul poate fi interpretat numai dacă receptorul are acces la
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de schimb verbal, sau, dimpotrivă, cel care se găsește în interiorul procesului de enunțare, într-o poziție simetrică celei de enunțiator. Desigur, individul care primește efectiv mesajul și-l interpretează reprezintă subiectul ideal inclus în actul de enunțare al subiectului vorbitor. Ambiguitatea se poate amplifica dacă luăm în considerație și alte aspecte, căci, destinatarul poate fi instanța căreia i se adresează direct, explicit, subiectul vorbitor și care este deci marcată în enunț sau poate fi instanța semnalată prin indici exteriori (privire, gestică
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și auditorul devine locutor; de asemenea, locutorul este propriul său auditor, iar auditorul este un locutor virtual care se pune în locul locutorului pentru a interpreta enunțurile și a le influența constant, prin reacțiile sale. Totuși, nici conceptul nou nu elimină ambiguitățile de interpretare: folosit la singular, el desemnează locul destinatarului; la plural, el face referire la ambii parteneri ai comunicării verbale, dar nu se știe întotdeauna dacă pluralul face trimitere la o pluralitate de destinatari (tu + tu) sau la doi interlocutori
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Sau nu erați la curent și nu controlați propriile servicii, deci trebuie să demisionați". Cu această valoare, dilema poate fi un component al actelor de vorbire perlocutorii, ce construiesc anumite tipuri de discurs (în special, cel cu orientare polemică). V. ambiguitate, respingere. D. FILOZ. 1978; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. GM DISCURS. Termenul discurs trimite, în ultimele decenii, la realități lingvistice eterogene, uneori vagi, conceptualizate din perspective teoretice diferite, care au fost generate de necesitatea de a surprinde limbajul în acțiune, limba ca
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
scrie poezii și 2) X este lipsit de simțul realității (este distrat, visător etc.). Din acest motiv, în a n a l i z a d i s c u r s u l u i, construcțiile entimematice presupun deseori ambiguități sau dificultăți de interpretare și, de aceea, claritatea discursului și trăsăturile cerute lui din perspectiva stilului funcțional pe care-l ilustrează sînt uneori dependente de acest aspect. V. eliziune, inferență, silogism. FLEW 1984; ENESCU 1985; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; BUSSMANN 2008
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a institui termeni speciali pentru elementele ei, pornind de la modelul studiului limbii naturale, însă diferența de esență și de statut dintre aceasta și gestualitate a limitat posibilitățile unor rezultate satisfăcătoare. Din punct de vedere comunicațional, mimo-gestualitatea îndeplinește diferite funcții: clarificarea ambiguităților limbii, realizarea unor nuanțe, economie de expresie, prin repartizarea sensului între cuvinte și gesturi etc. De aceea, se face distincție în mod obișnuit între gestualitatea referențială și cea afectivă, pe de o parte, și între gestualitatea de regularizare și de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
existență nesigură". V. act, influență, maximă, politețe. DUCROT 1972; GRICE 1975; ANSCOMBRE - DUCROT 1983; KERBRAT-ORECCHIONI 1986; SPERBER - WILSON 1986; MOESCHLER - REBOUL 1994; MAINGUENEAU 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. NM INDETERMINARE. În mod obișnuit, determinarea contextuală (discursivă sau situațională) rezolvă cazurile de ambiguitate sau măcar oferă soluția cea mai plauzibilă. Există însă situații, arată H. P. Grice, atunci cînd se uzează de metaforă, în care implicatura conversațională are o determinare mai curînd inferioară decît superioară. Ca atare, conținuturile comunicate indirect prin enunț, care
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în situația de comunicare orală privat de posibilitatea de a lua cuvîntul, mulțumindu-se să asculte ceea ce spune locutorul (de exemplu, în cazul unei conferințe, al unei emisiuni radiofonice etc.). În ceea ce privește natura și funcția noțiunii "interlocutor", se manifestă o anumită ambiguitate: unii lingviști atribuie interlocutorilor un statut de actori externi actului enunțării (emițători și receptori), alții le atribuie un statut de protagoniști interni procesului de enunțare (enunțiatori și destinatari). V. destinatar, emițător, locutor, receptor. DUCROT - TODOROV 1972; GREIMAS - COURTÈS 1993; DETRIE
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]