5,016 matches
-
Moldovenii”, JL, 1939, 1; G. Călinescu, Fișe literare, JL, 1939, 53; Virgil Carianopol, „Dealul perjilor”, „Porunca vremii”, 1940, 1544; Perpessicius, Opere, VII, 365-369, IX, 331-336, 393-394, X, 111-112, XII, 599; Călinescu, Ist. lit. (1982), 934-936; Gabriel Dimisianu, Georgeta Mircea Cancicov, ,,Amurg”, GL, 1967, 41; Ion Vlad, Georgeta Mircea Cancicov, ,,Amurg”, ST, 1967, 10; Dana Dumitriu, „Amurg”, „Munca”, 1967, 6184; Gh. Macarie, „Amurg”, IL, 1968, 9; Alex. Ștefănescu, Georgeta Mircea Cancicov, „Călătorul”, LCF, 1971, 37; Liviu Chiscop, „Poeni. Moldovenii”, ATN, 1973, 4
CANCICOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286060_a_287389]
-
1939, 53; Virgil Carianopol, „Dealul perjilor”, „Porunca vremii”, 1940, 1544; Perpessicius, Opere, VII, 365-369, IX, 331-336, 393-394, X, 111-112, XII, 599; Călinescu, Ist. lit. (1982), 934-936; Gabriel Dimisianu, Georgeta Mircea Cancicov, ,,Amurg”, GL, 1967, 41; Ion Vlad, Georgeta Mircea Cancicov, ,,Amurg”, ST, 1967, 10; Dana Dumitriu, „Amurg”, „Munca”, 1967, 6184; Gh. Macarie, „Amurg”, IL, 1968, 9; Alex. Ștefănescu, Georgeta Mircea Cancicov, „Călătorul”, LCF, 1971, 37; Liviu Chiscop, „Poeni. Moldovenii”, ATN, 1973, 4; Cella Delavrancea, Mozaic în timp, București, 1973, 162-168; Tudor
CANCICOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286060_a_287389]
-
Porunca vremii”, 1940, 1544; Perpessicius, Opere, VII, 365-369, IX, 331-336, 393-394, X, 111-112, XII, 599; Călinescu, Ist. lit. (1982), 934-936; Gabriel Dimisianu, Georgeta Mircea Cancicov, ,,Amurg”, GL, 1967, 41; Ion Vlad, Georgeta Mircea Cancicov, ,,Amurg”, ST, 1967, 10; Dana Dumitriu, „Amurg”, „Munca”, 1967, 6184; Gh. Macarie, „Amurg”, IL, 1968, 9; Alex. Ștefănescu, Georgeta Mircea Cancicov, „Călătorul”, LCF, 1971, 37; Liviu Chiscop, „Poeni. Moldovenii”, ATN, 1973, 4; Cella Delavrancea, Mozaic în timp, București, 1973, 162-168; Tudor, Pretexte, 142-147; Valeriu Cristea, Puterea epicului
CANCICOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286060_a_287389]
-
VII, 365-369, IX, 331-336, 393-394, X, 111-112, XII, 599; Călinescu, Ist. lit. (1982), 934-936; Gabriel Dimisianu, Georgeta Mircea Cancicov, ,,Amurg”, GL, 1967, 41; Ion Vlad, Georgeta Mircea Cancicov, ,,Amurg”, ST, 1967, 10; Dana Dumitriu, „Amurg”, „Munca”, 1967, 6184; Gh. Macarie, „Amurg”, IL, 1968, 9; Alex. Ștefănescu, Georgeta Mircea Cancicov, „Călătorul”, LCF, 1971, 37; Liviu Chiscop, „Poeni. Moldovenii”, ATN, 1973, 4; Cella Delavrancea, Mozaic în timp, București, 1973, 162-168; Tudor, Pretexte, 142-147; Valeriu Cristea, Puterea epicului, RL, 1975, 21; Titel, Pasiunea, 43-44
CANCICOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286060_a_287389]
-
București, 1957; Cărțile săgetătorului, București, 1957; Cel din urmă apostol, București, 1957; Povestiri eroice, București, 1960; Nopți udeștene, București, 1960; Pământul zimbrului, București, 1962; Inimi fierbinți, București, 1963; Poezii, București, 1964; Viforul, București, 1966; Farmecul depărtărilor, București, 1966; Clopote în amurg, București, 1969; Turmele. Cordun. Avizuha. Valea hoților, postfață Silviu Dan Gheorghiu, București, 1971; Satul uitat, București, 1974; Călărețul orb, îngr. și pref. Constantin Călin, Cluj-Napoca, 1975; Cartea de piatră, îngr. și pref. Constantin Călin, București, 1981. Traduceri: N.V. Gogol, Însemnările
CAMILAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286051_a_287380]
-
stau lucrurile. Cuomo știa că n-are nici o șansă să câștige. Prea liberal pentru acel moment, asta e sigur. Dar, de asemenea, prea multe vocale. În vârful unui tanc, Michael Dukakis se Îndrepta spre un grup de fotografi și spre amurgul său politic. Oricât de dureros ar fi să amintesc de acea imagine, o pomenesc cu un scop. Mai presus de orice, așa arăta tatăl meu, proaspăt Înrolatul Milton Stephanides, marinar clasa a doua, săltând pe un șlep de debarcare autopropulsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
a revoltat împotriva unui astfel de spectacol rușinos. Împotriva acestei manifestări degradante de dispreț față de demnitatea vieții omenești. Cum să se bucure de moartea pe care mii de oameni o împart cu dărnicie în dreapta și-n stânga din zori până-n amurg, fără să trebuiască însă s-o înfrunte ei înșiși? Și, mai ales, fără să verse vreo lacrimă pentru sacrificiul celor care le multiplică miza pariurilor și a câștigurilor. Clatină din cap cu tristețe. Este într-adevăr ușor să fii curajos
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de aur pe-al ei umăr, Ea trece mândră la vânat Și peste frunze fără număr Abia o urmă a lăsat. {EminescuOpI 230} DIN NOAPTEA.. Din noaptea vecinicei uitări În care toate curg, A vieții noastre desmierdări Și raze din amurg, De unde nu mai străbătu Nimic din ce-au apus - Aș vrea odată-n vieață tu Să te înalți în sus. Și dacă ochii ce-am iubit N-or fi de raze plini, Tu mă privește liniștit Cu stinsele lumini. Și
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
SHŪSAKU ENDŌ SAMURAIUL Traducere din Limba japoneză și note de DianaElena Tihan Capitolul I Ningea. Până spre seară, un soare firav se revărsase peste prundișul de pe malul râului. Când amurgul a învăluit cerul, dintr-o dată s-a lăsat o liniște adâncă și câțiva fulgi răzleți au început să plutească prin văzduh. Zăpada se așeza ușor pe straiele simple ale samuraiului și ale oamenilor săi care tăiau lemne și, cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cu un puternic respect de sine era de nesuportat gândul că aceștia i-au surprins spaima, fie numai și pentru o clipă. Genunchii continuară să-i tremure până când fu scos afară din închisoare și dus în clădirea de peste drum. În amurg, clădirea era pustie și nu se vedea nici picior de om. Într-una din încăperi, slujbașii l-au pus să se așeze cuviincios pe podeaua rece cu reflexe întunecate și s-au retras. Atunci, ca un copil care mănâncă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
se găseau nici hanuri, nici mănăstiri care să-i găzduiască pe japonezi, așa că negustorii care coborâseră la țărm se întorseseră și ei în cabina cea mare. Solii nu erau în toane bune, căci le fusese rănită mândria. Rozele dogorâte ale amurgului pătrundeau prin hublou, iar cabina era încinsă. Cum intrară în cabină, Tanaka îl dojeni mai întâi pe Nishi pentru că se purtase flușturatic, apoi repetă că fuseseră tratați grosolan de către străini și îl ocărî pe Velasco spunând că era vina lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
în liniște, muntele uriaș scruta parcă lumea oamenilor. Privindu-l samuraiului îi părea din ce în ce mai mult părerile lui Matsuki nu erau decât niște lucruri mărunte. Deja pășea într-o lume care lui Matsuki avea să-i rămână pe veci necunoscută. În amurgul celei de-a cincea zile, leoarcă de sudoare și secătuiți de puteri, japonezii ajunseră într-un oraș. Zidurile sale se înălțau în depărtare. Când se apropiară, aerul se mai răcori, adiind a mireasmă de copaci, a parfum de flori și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cafenii, convoiul intră în vechea capitală Toledo. Și aici, turla bisericii construite pe un deal se vedea din depărtare. Era pe înserat. Pe măsură ce soarele uriaș apunea pe cerul auriu, crucea din vârful turlei strălucea să-ți ia ochii în razele amurgului. Asudați, japonezii urcau în tăcere povârnișul pietruit ce ducea către biserică, în timp ce ochii curioși ai oamenilor erau ca de obicei ațintiți asupra lor. Japoneses! strigă cineva din rândul oamenilor adunați pe o parte a povârnișului. Me han encontrado con Japoneses
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
piatră luminate de soarele ce sta să apună. Aveau un sentiment nespus de ciudat la gândul că înaintea lor niște compatrioți de-ai lor merseseră pe acest povârniș și priviseră și ei aceste case străine colorate în trandafiriu de lumina amurgului. Niște copii de paisprezece-cincisprezece ani...! murmură Tanaka. Gândindu-se la călătoria lor lungă și istovitoare de până atunci, nu numai el, ci și ceilalți doi japonezi găseau greu de crezut că niște tineri făcuseră o asemenea călătorie. Și după aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
nori de ploaie. Samuraiului i se făcu milă de el. Își dădea bine seama că Velasco nu se va mai putea întoarce în Japonia, fiindcă nu-și îndeplinise făgăduiala făcută oamenilor de seamă din Sfatul Bătrânilor. După zece zile, în amurg, trecură dincolo de zidurile cenușii care împresurau orașul Puebla. Ca și atunci, și acum în piața din apropierea cetății indienii cu părul împletit întinseseră pe jos vase de lut, țesături și fructe și stăteau cufundați în tăcere ca niște statui de piatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
poruncise să nu mai intre în vorbă cu ei. Parcă am fi întemnițați, nu? zise Nishi uitându-se afară din cerdac cu o umbră de furie în priviri. Simțea că slujbașii îi păzeau oarecum. Stând în camera scăldată de lumina amurgului, samuraiul putea să-și închipuie vag de ce erau tratați în asemenea fel. Poate pentru că nu-și îndepliniseră însărcinarea de soli? Dar ei nu-și îndepliniseră însărcinarea pentru că era cu neputință să și-o îndeplinească. Dacă le-ar fi ascultat povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
a simțit întotdeauna că Velasco era străin, diferit de ei, japonezii, și multă vreme nu s-a putut apropia de el. Simți un foșnet slab. Își ridică fața și o văzu pe Riku stând pe coridor. Umerii ei tremurau în amurg. Se străduia să-și stăpânească simțămintele copleșitoare. — Nu-ți face griji! zise el blând către soția sa. Trebuie să ne socotim binecuvântați că neamul Hasekura n-a fost zdrobit și că Yozō și ceilalți supuși n-au fost pedepsiți. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și ușa zăbrelită se deschise. În lumina lumânării se ivi chipul turtit ca de pește al temnicerului. — Intră! La porunca temnicerului, o umbră mare și cocoșată se furișă înăuntru stângaci. Apoi murmură către cei doi în latină: — Pax Domini. Din pricina amurgului, chipul și înfățișarea osânditului nu se vedeau, dar dinspre el venea aceeași duhoare pe care o răspândiseră și ei până atunci. — Sunteți preot? Un glas răgușit le răspunse că era preot iezuit și că se numea Carvalho. — Am stat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
măruntaie, și păsărele mici fluturau În vântul care le Întorcea penele pe dos. Era o toamnă rece și vântul venea din munți. În fiecare după-amiază ne duceam la spital și erau mai multe variante de a ajunge acolo, prin lumina amurgului. Două variante erau de-a lungul canalelor, Însă astea erau drumuri mai lungi. Dar oricum ai fi luat-o, tot trebuia să treci peste un pod ca să ajungi. Aveai de ales Între trei poduri. Pe unul dintre ele era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
gândi. Zece indieni Întorcându-se din oraș noaptea târziu după un 4 Iulie, În căruța mare, alături de Joe Garner și familia sa, Nick trecu de-a lungul drumului pe lângă nouă indieni beți. Reținuse că erau nouă pentru că, mergând În lumina amurgului, Joe Garner trăsese la un moment dat de hățuri, oprind caii, apoi sărise din căruță și-l târâse pe unul dintre ei la marginea drumului. Indianul adormise cu fața-n nisip. Joe l-a târât Între tufișurile de pe margine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
goi, gura care avea un gust bun, apoi ceea ce era deopotrivă stânjenitor, strâmt, dulce, umed, minunat, mic, dureros, complet, final, nesfârșit, fără de sfârșit, fără a se sfârși vreodată, sfârșit dintr-odată, pasărea mare care a zburat ca o bufniță-n amurg, atât că În pădure era zi, și acele de cucută care ți se-nfigeau În burtă. Așa că, de câte ori ajungi În vreun loc pe unde-au stat indieni Înainte, le simți Încă mirosul, deși ei nu mai sunt acolo, și toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Doborât de ani și dor M-am oprit lângă izvor Și în trista înserare Am privit în depărtare. Copleșit de întristare Umblu singur pe cărare, Mândra e pe căi străine Și la mine nu mai vine. E amurgul ce îl simt aproape Și în curând o să mă-ngroape. Eu voi porni în sunete de clopot Udat de-o ploaie care va cădea în ropot.
Epilog by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83204_a_84529]
-
Audiție celestă Elena Marin Alexe La ceas de amurg agonizând cu lacrimi de sânge, las deschisă ușa sufletului neostoit, împătimit, și neliniștit, tăcerii și adorării liniștei albe, din haosul unei lumi pe cale de dispariție. necuprinsul mă infioară sfâșietor în ultimile acorduri ale cântecului de lebădă. Dirijorul este genial. Ascult
Audi?ie celest? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83235_a_84560]
-
roșu și verde Către ramuri de plop strecurat Dintr- o sita de aur purcede Pe culori de Eden ruinat Plânge încet și firul de iarbă De vântul din zori rău asuprit Crengile-n foșnet stau să absoarbă Un adânc de amurg liniștit Obosit este pasul ce-atinge Puntea uzata de pește parau Copleșită de dorul ce plânge Mă adun între bine și rău Eu la fel ca si toamnă ploioasa Amestec de roșu și verde Înțeleg cum din gânduri întoarsă Nădejdea
Amurgul by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83223_a_84548]
-
Tristețe prin veacuri Elena Marin Alexe Ce trist este dealul jertfirii, când stai și-l privești în amurg Vezi crucea, pe Isus, tâlharii, șiroaie de sânge cum curg. Ce trist este dealul ce poartă pe el toată dragostea mea Și frica și patima lumii și tihna în clipa cea grea. Ce trist este dealul durerii, prin vremuri rămâne
Triste?e prin veacuri by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83225_a_84550]