3,631 matches
-
sfanț pe aceste „dezmățuri“. Iar generozitatea maghiară nu se mărginea doar la atât, extinzându-se și la daruri prețioase: unchiul meu își împodobea inelarul cu un giuvaer încărcat de briliante ce-ți luau ochii - cadoul Karolei. Între studenții care se amuzau copios în Strada Călugărițelor, s-au numărat și Aurel Moga, viitorul ministru al sănătății sub comuniști, vestit medic, și Florica, viitoarea soție a profesorului Gavrilă (boli infecțioase), una dintre admiratoarele luate în seamă de Lucian Blaga: persoane pe care le-
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
mă strecuram și eu acolo, în paturile părinților dispuși la această drăgălășenie. Tata avea obiceiul să mă ispitească, jucând cu mine o mică comedie, care, deși s-a repetat de nenumărate ori, nu înceta să mă intrige și să mă amuze când devenisem în privința asta mai sceptic, confruntat cu serioase îndoieli: își subția glasul, care suna cârâitor și strident, atribuindu-l unei pretinse madam Fârlifus (Firlefanz), veche amică picată ca din cer în vizită. Ascultam cât ascultam dialogul caraghios al tatei
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
și ceasuri, parcă nimeni n-ar fi avut altă ocupație, pe pridvorul ce dădea pe uliță - nu cred să-și fi modificat încă înfățișarea în raport cu cea din vremea când Dobrogea se mai afla în Imperiul Otoman. Pe taică-meu, îl amuza să ne inițieze în „misterele“ Răsăritului, cu ajutorul cofetăriei într-adevăr saturant delicioase, în ciuda uriașelor muște bâzâitoare și înțepătoare, prea puțin afectate de panglicile late și cleioase, deja pline de victime, ce atârnau din tavanul nu prea înalt. Locuiam la o
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Temps, la revistele L’Illustration și Revue des deux mondes; cum încă din școala primară fusesem pasionat de lecturi jurnalistice, de tot ceea ce domestic sau politic prezenta senzație, dar numai la nivel de mass-media, căci cancanurile orale nu prea mă amuză (într-un cotidian românesc, probabil Universul, am citit, cu obrajii arzând de emoție, în vara anului 1934, de asasinarea de către camarazii săi naziști a lui Röhm, de orgiile acestuia - prilej de a da acolo și de termenul de „homosexual“ și
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
precum femeile din Renaștere, aș compara-o cu Vittoria Colonna. Când venea la noi, poftită împreună cu alte cucoane, se adapta plină de modestie la mediul superficial și comun al celor prezenți, ca și cum n-ar fi fost cu totul altcineva. Se amuza și râdea cu lumea, o văd în grădină la noi, vara, la o cafea, cu mama și cu numeroasele mele mătuși (păstrez fotografiile chiar de mine făcute cu „Kodak“-ul dăruit de tata odată cu stiloul „Parker“ și ceasul „Doxa“ - și
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
mea e impenetrabilă, nu poți citi supărare sau tristețe (ar fi neplăcut pentru ei să aibă permanent alături un om mohorât). Reușesc să zâmbesc câteodată. Am o mască perfectă. Vorbesc italiană, văd filme și jurnalul de știri în italiană, mă amuz la emisiunile lor de varietăți, comentăm împreună falsitatea politicienilor, citesc cărți în italiană, răsfoiesc revistele și ziarele lor, le dau mâncare pisicilor și le vorbesc în italiană, dar visez românește. Nu este secundă în care să nu mă gândesc la
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
înseși. „Într-o dimineață ăera duminică) îl așteptam, pentru a merge la liturghie, pe prințul de Conti; ne găseam în salon, așezate în jurul unei mese; pusesem pe ea toate cărțile noastre de rugăciuni, pe care Doamna mareșal [de Luxembourg] se amuza să le frunzărească. Deodată s-a oprit asupra a două sau trei rugăciuni mai deosebite care i s-au părut de cel mai desăvârșit prost-gust și care aveau într-adevăr expresii bizare“). Nimic mai fără noimă decât a cere unei
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
legăturile; sunt liber, absolut liber, iar dumneavoastră, care le cunoașteți pe cele mai frumoase femei de la Curte, o să-mi spuneți căreia din ele să-i adresez solicitudinea mea.“ Cavalerul de Coigny era poate, din toată societatea noastră, cel care se amuza cel mai mult de ridicolul Domnului Le Pelletier; ușor de văzut cât a profitat de prilejul care i se oferea acum. S-a apucat să treacă în revistă cu el pe femeile cele mai remarcabile prin frumusețea lor; numai că
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
nu aplică la el ceea ce apreciază la alții; pe el s-a situat aparte, pentru el a hotărât într-alt chip. Este slab, rece și astăzi la fel de blazat de toate cât a fost dintotdeauna. Astfel încât caută ceva care să-l amuze, așa cum o gură cu simțul gustului atrofiat are nevoie de o hrană picantă. Gândurile serioase, aplicate la morală sau la senti mentele naturale, îi sunt penibile, călăuzindu-l către reflecțiuni de care se teme și, printr-o glumă, caută să
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
greu să le țină în frâu. Jucându-se cu pasiunile omenești pe care voia să le farmece și pe care le ațâța mai mult decât și ar fi închipuit, semăna cu cea mai tânără dintre Grații, pe care ar fi amuzat-o să înhame lei la carul său și să-i stârnească. Imprudentă ca inocența, cum am spus, îi plăcea primejdia, primejdia altora, dacă nu a ei; și, de ce să nu spun și asta?, cu jocul acesta riscant și care ușor
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
mai fost de atunci de multe ori la Coppet; îmi plăcea nespus de mult acolo, cu atât mai mult cu cât Doamna de Staël mă răsfăța peste măsură. Îmi era nespus de recunoscătoare că înfrunt primejdiile exilului ei și se amuza să mă facă să pălăvrăgesc despre societatea din Paris unde, în inima ei, se afla mereu. Avea așa de mult spirit încât preaplinul lui se revărsa în serviciul altora; și dacă, după ce stăteai de vorbă cu ea, plecai cuprins de
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
altora; și dacă, după ce stăteai de vorbă cu ea, plecai cuprins de admirație, nu lipsea nici o anumită mulțumire de sine. Simțeai că te arătaseși în deplina ta valoare; în ce scotea ea de la fiecare era, pe lângă dorința de a se amuza, și multă bunăvoință. A scris undeva că superioritatea se exercită mult mai bine prin aprobare decât prin critică, și punea această maximă în practică. Nu era om cât de prost din care să nu reușească să scoată câte ceva ămăcar în
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
îl aduce pe lector în pragul disperării, dar și al încrâncenării de a relua urcușul, de a descoperi din ce se trage și încotro merge această acțiune Desperado, această intrigă care, spun majoritatea interviurilor cu autori, nu vrea decât să amuze, când, de fapt, contrariază. Personajul După ce Fluxul conștiinței a pulverizat personajele în cuvinte, frânturi de gând, gesturi reflexe și meditații livrești, literatura Desperado readuce eroul în povestire. Autorul imaginează pe cineva anume. Nu contează că acel cineva are o comportare
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Desperado n-are nicio legătură cu disperarea. Dacă există totuși ceva comun între cele două noțiuni, atunci aceasta nu poate fi decât nevoia acută, tipic Desperado de a fi ocrotit. Sunt romancieri care anunță că nu vor decât să-l amuze pe lector, sunt poeți care născocesc măști pentru a-l binedispune pe cititor. Și unii și alții speră că cititorul îi va lua în brațe la capătul textului și îi va liniști spunând, "E foarte bine așa, sunt de partea
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de obicei o chestiune de limbaj, de vorbe de duh sau suficient de șocante ca să atragă atenția. Un autor ca Peter Ackroyd caută, ca toți ceilalți, rețeta ideală de amestec al procedeelor. Intenția romancierilor, ca și a poeților, este să "amuze" (mulți o afirmă în interviuri), cuvânt prin care ar trebui să înțelegem să uimească, să facă lectorul să capituleze și să accepte opera cu încântare, să anihileze orice rezistență. Hobby-ul autorului este ironia, iar familia lui literară, ne declară
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
este de fapt elitist: el presupune o rafinată plăcere a jocului pentru joc. Nu căpătăm în final nici iluzia vieții, nici măcar adevărul despre joc. Pentru autorii Desperado, în esență (indiferent de afirmațiile lor tendențioase, cum că nu vor decât să amuze lectorul cu o față a realului), realul nu există, ficțiunea îl inventează. * Confundarea imaginarului cu realul este premeditată. Romanul Desperado e un drog care creează dependență. După ce-l citim, revenim foarte greu la lectura unei singure convenții (Dickens, Galsworthy, chiar
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
temă. Un refuz tipic Desperado. În parte, Săgeata timpului e scris în tradiția americană a romanelor conversaționale. Lui Amis îi place narațiunea vorbită. O cantitatea uriașă de vorbe învăluie sensul, impunând o lectură răbdătoare, o relectură. Atunci când comicul nu mai amuză ci îngrozește, romanul lui Amis și-a atins țelul. Istoria însăși e grotescă. Văzută în revers, ea face aparent pe criminali să pară sfinți, iar victimmele să fie fericite la culme. Evreilor li se redau sănătatea, averea și iubirea familiei
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cu dogme și biserici. Nu-i invidiez pe bărbații din universitățile americane. E cu certitudine ceva trecător. Nu mai poate dura mult. America e uneori isterică din punct de vedere intelectual, și teribil de puritană. Presupun că vă mai și amuzați în intimitate, dar pe dinafară păreți să detestați simplul amuzament voi aveți ordinea de zi în locul spontaneității. Cumplită uniformizare. O adevărată poliție a minții. De aici la fanatism e un pas. Spaima lui Lessing de fanatism e probabil cea mai
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cea de la care acest fost preot, lipsit până acum de o viață a lui, primește în finalul romanului ceea ce el numește vești "foarte bune" din Paradis. Iubirea intră în ecuație, cu maximă discreție. Lodge nu e un scriitor romantic. Îl amuză să despice firul în patru și apoi să-l împletească la loc într-o narațiune haotică, amețitoare. În Nice Work și Paradise News își îngăduie să răsufle, să surâdă, să simtă. Și totuși, în ansamblu, e un Desperado căruia îi
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pentru interpretări. În spatele clarității se ascund firele narațiunii și mai ales ale parodiei (parodia altor texte, altor narațiuni). Când începem să deșirăm țesătura gândurilor, care e baza acestui text inventiv, aflăm de unde anume pleacă surâsul autorului. Cu siguranță s-a amuzat scriind parodiile pe care le atribuie studenților lui Helen. Îi place lui Lodge să pună pălăria altui autor, să se joace cu uneltele acestuia. David Lodge e de fapt un colecționar de procedee. Romanul Thinks... e o demonstrație de șiretlicuri
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
sau rece, iar livrescul inaugurat de The Waste Land nu cere explicații exterioare textului, chiar dacă sunt citați alți scriitori. Dacă încercăm să identificăm contextele citatelor și să prelungim explicația, descoperim o ironie distrugătoare. Eliot își murmură refrene culturale și se amuză să le răsucească cu un umor de care puțin știu că era în stare. Exemplele sunt nenumărate. Autorul domină nu numai propria operă, ci și o întreagă literatură, tot ce a adunat memoria lui de om de cultură. Poezia e
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Eliot. Old Possum's Book of Practical Cats e o imagine inedită în peisajul interior al temătorului Eliot, o imagine a lumii văzute prin ochii adultului care privește tandru la un copil, care și el, la rândul lui, uluit și amuzat la culme, ascultă istorii cu pisici. Încrâncenarea cronică a lui Eliot e înlocuită de o înșiruire de propoziții cu sens îndoielnic, de gânduri pisicești extrem de inventive și încântătoare. Limba lui Eliot nu mai e, cum spunea el, "dislocată" pentru a
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
sensul că am fost convinsă că femeile sunt egale cu bărbații, că trebuie să aibă drepturi egale, salarii egale, prilejuri egale de afirmare. Mi-aduc aminte chiar de la bun început cum mă înfuriau bărbații care negau această egalitate, care se amuzau grozav de părerile mele. Știu că am descris aici imaginea unei feministe demodate. Dar n-am să afirm niciodată că nu sunt feministă și nu voi lua nicio poziție anti-feministă chiar mă intrigă afirmația ta că "nu sunt deloc". Consider
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
dintre eroii tăi (Duncan Thaw) afirmă că își dorește exact acest lucru. ALASDAIR GRAY: Sunt îndrăgostit de opera lui Blake de la 13-14 ani. Nu-mi doresc putere absolută asupra altor inteligențe. Caut o putere mai restrânsă, aceea de a le amuza. Dacă mi-ar sta în putere, nu aș sili pe nimeni să mă citească, elevi ori studenți. Prea multe minți tinere strălucite ar ajunge să mă deteste. Thaw era un adolescent nefericit, pradă unei fantazări fasciste. LV. Primul tău roman
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
trecute. Nu faci pe plac romanțiozității lectorului, dar îi cultivi afecțiunea pentru déjà vu. Cum ți-ai dori să comunici cu cititorul? AG. N-am de unde să știu puterea istoriilor mele asupra cititorilor, fiindcă fiecare reacționează altfel, chiar când se amuză. Unii le găsesc respingătoare ori inconcludente. Întrebarea ta sugerează un proces de creație mai zbuciumat decât cel de care am eu cunoștință. Când aveam o idee nouă de carte, o notam și, câteodată, după ani de zile, mă apucam să
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]