1,733,188 matches
-
oboseală și deprimare reluându-și munca întreruptă la serii de opere începute cu zeci de ani în urmă. Nu mai e nevoie să spun că speculez la o distanță astronomică de realitatea imediată: ar însemna ca, pentru munca de un an, un editor cu experiență de o viață să primească minimum douăzeci de milioane de lei, la pragul minim, de fapt, al sărăciei. Cifra va părea enormă atâtor manageri editoriali, care-și "plătesc" azi colaboratorii, pentru truda de mulți ani cu
Dispar editorii? by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Journalistic/14131_a_15456]
-
un an, un editor cu experiență de o viață să primească minimum douăzeci de milioane de lei, la pragul minim, de fapt, al sărăciei. Cifra va părea enormă atâtor manageri editoriali, care-și "plătesc" azi colaboratorii, pentru truda de mulți ani cu... unul sau două milioane. De zece ori mai puțin decât pe traducătorul, în cinci-șase luni, al unui best-seller în vogă. Dacă lucrurile n-ar sta astfel, ci dimpotrivă, tinerii n-ar mai fugi de meseria de editor... Pe scurt, nu
Dispar editorii? by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Journalistic/14131_a_15456]
-
Irina Marin Tentația analizelor pragmatice o regăsim și în volumul Caragiale. Discurs și expresie al lui Aurel Buzincu, apărut anul acesta la Editura Universității din Suceava. Autorul este preocupat de receptarea operei caragialiene în zilele noastre și pornește de la "insatisfacția față de actualitatea lui Caragiale." " Nu față de actualitatea lui în sine," ni se precizează mai departe, "ci față de modul de a
Pragmatică în loc de analiză by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14132_a_15457]
-
lovesc. Gura care te consolează urlă la tine. Brațele care te susțin te strivesc. Urechile care te ascultă înțeleg totul greșit. Pătura care te încălzește îi aparține fratelui mai mare. Peretele pe care îl umpli cu desene este o dată pe an proaspăt zugrăvit. Fraza pe care în sfârșit o rostești este puerilă. Dacă vrei să te duci în altă parte cu frazele și cu desenele tale asta înseamnă că nu privește pe nici un străin. Încotro ar trebui să merg dacă cei
Cîțiva pași înapoi by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Journalistic/14123_a_15448]
-
Eugenia Vodă Michele are 20 de ani, și, cu toate că e mignonă, e manechin de ocazie; are o mamă plictisită și o familie burgheză plictisitoare; după un mic amor ratat (soldat cu un avort și o încercare de sinucidere), are impresia că întîlnește marele amor, în persoana unui
Dumnezeu e mare, ele sînt mititele by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14120_a_15445]
-
declară actrița. Așadar, un film cu o fată fermecătoare; dar oricît de fermecătoare ar fi fata, ea nu poate transforma un film mic într-unul mare. Filmul are nu numai un titlu, dar și un motto memorabil: "Am 20 de ani și mi-am ratat viața"! Din asta se și hrănește comedia: din gustul disperării și al ratării la nerușinata vîrstă de 20 de ani, testat cu o frenezie în care totul e permis (în afară de teama de ridicol). Autorii declară că
Dumnezeu e mare, ele sînt mititele by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14120_a_15445]
-
unul mare. Filmul are nu numai un titlu, dar și un motto memorabil: "Am 20 de ani și mi-am ratat viața"! Din asta se și hrănește comedia: din gustul disperării și al ratării la nerușinata vîrstă de 20 de ani, testat cu o frenezie în care totul e permis (în afară de teama de ridicol). Autorii declară că au vrut să facă un film despre căutarea identității. De acord; doar că, se știe, toate "căutările" sînt bune, cu excepția celor plicticoase. Pe traseul
Dumnezeu e mare, ele sînt mititele by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14120_a_15445]
-
De mai bine de zece ani, universitățile din Europa Centrală și Orientală întrețin relații strânse de colaborare cu universitățile francofone, astfel că s-a simțit nevoia ca, în martie 2003, să se tragă o concluzie asupra realizărilor acestui ultim deceniu de francofonie. S-a născut astfel
Zilele francofoniei () [Corola-journal/Journalistic/14154_a_15479]
-
Constanța Buzea CĂ lucrurile trebuie făcute la vreme știți și dvs. Și chiar și așa, sub pecetea unei îndrăzneli teribile, insistând până nu se stinge tremurul stelei interioare. Mă întreb, care v-ar fi fost locul acum, după 25 de ani de la prima încercare, dacă atunci, demult, ați mai fi făcut un drum, două, și l-ați fi întâlnit pe redactorul de poezie care vă ceruse fotografia și datele biografice, probabil pentru a vă debuta. Oricât de modestă s-ar fi
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14152_a_15477]
-
manuscrise, nu cred că era o formulă politicoasă prin care să înțelegeți că erați pentru totdeauna respins. Întimidarea și renunțarea și-au făcut însă lucrul lor. Poezia dvs. de astăzi simt că nu diferă prea mult de ceea ce scriați prin anii ^80. Iar ceea ce scriați la 25 de ani (la vremea când tinerii viraseră cu convingere și zel uneori riscant spre formule altele decât ale poeților șaizeciști cu care vă asemănați) astăzi poate să apară desuet, și chiar este suav desuet
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14152_a_15477]
-
prin care să înțelegeți că erați pentru totdeauna respins. Întimidarea și renunțarea și-au făcut însă lucrul lor. Poezia dvs. de astăzi simt că nu diferă prea mult de ceea ce scriați prin anii ^80. Iar ceea ce scriați la 25 de ani (la vremea când tinerii viraseră cu convingere și zel uneori riscant spre formule altele decât ale poeților șaizeciști cu care vă asemănați) astăzi poate să apară desuet, și chiar este suav desuet, epigonic, oricât ar fi de frumoase versurile: "i
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14152_a_15477]
-
să-l supăr fiind bolnav) declara într-unul din interviurile revistei dvs. că actele de curaj (inclusiv una din cărțile Dnei Blandiana) nu făceau bine literaturii, căci "extindeau aria cenzurii"! Tot el spunea, pe de altă parte, că literatura în anii cenzurii a fost conformistă și că el însuși nu a avut ce cărți de curaj să editeze. Tot astfel, îmi amintesc, căci am lucrat în administrația unui teatru, că spunea un regizor conformist despre "Revizorul" lui Lucian Pintilie: a făcut
voci din public () [Corola-journal/Journalistic/14156_a_15481]
-
Roxana Racaru Tinerii furioși și planul de producție la hectar Volumul de teatru al lui Constantin Munteanu, A fluierat în timpul Evangheliei, este o editare tîrzie a pieselor sale, scrise de prin anii '70. "Date în lume" la 20-30 de ani de la scriere, textele aduc ceva din atmosfera epocii cu tineri furioși ratîndu-și posibilitatea de dezvoltare profesională în terne camere de bloc și ascultînd pînă la obsesie o singură melodie - The House of
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14134_a_15459]
-
Roxana Racaru Tinerii furioși și planul de producție la hectar Volumul de teatru al lui Constantin Munteanu, A fluierat în timpul Evangheliei, este o editare tîrzie a pieselor sale, scrise de prin anii '70. "Date în lume" la 20-30 de ani de la scriere, textele aduc ceva din atmosfera epocii cu tineri furioși ratîndu-și posibilitatea de dezvoltare profesională în terne camere de bloc și ascultînd pînă la obsesie o singură melodie - The House of the Rising Sun, de exemplu - înregistrată de mai
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14134_a_15459]
-
ascultînd pînă la obsesie o singură melodie - The House of the Rising Sun, de exemplu - înregistrată de mai multe ori pe acceași bandă de magnetofon. Piesele pornesc din teatrul "tinerilor furioși" englezi și sînt marcate, chiar și parțial, de gustul anilor '60-'70 de la noi pentru dramele provocate în conștiință de sistemul comunist (obsedantul deceniu, dar, voalat, și restul deceniilor). În prim-plan este cuplul, ambiguu, caracterizat mai curînd prin atracție-respingere și violență, la nivelul căruia se reface lumea - din care
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14134_a_15459]
-
Tudorel Urian Anul 1968 este unul cu o semnificație specială pentru istoria Europei postbelice. Pe de o parte, în Est, invadarea Cehoslovaciei de către trupele Pactului de la Varșovia reprezintă semnalul, brutal, al sfîrșitului destinderii, pe de altă parte în Vest, demonstrațiile studențești de la Paris
Femeile anilor '60 by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14135_a_15460]
-
al sfîrșitului destinderii, pe de altă parte în Vest, demonstrațiile studențești de la Paris pun sub semnul întrebării sistemul burghez de valori și deschid calea unei noi paradigme culturale, cunoscute astăzi sub numele de postmodernism. Cum arăta viața cotidiană în România anilor '60 (perioada de maximă deschidere a regimului comunist)? Un răspuns dezinhibat la această întrebare (lipsit de elanurile propagandistice ale literaturii epocii, ca și de puseurile demascatoare specifice romanelor de după 1989 care tratează perioada comunistă) oferă romanul lui Virgil Duda, Șase
Femeile anilor '60 by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14135_a_15460]
-
dintre aceste șase femei stabilesc rețele de relații interumane (specialitatea casei în scrisul lui Virgil Duda) care, prin suprapunere, duc la realizarea unei foarte originale fresce a societății românești de la sfîrșitul regimului Dej și începutul regimului Ceaușescu. Societatea românească a anilor '60, așa cum este ea descrisă în romanul lui Virgil Duda, cunoaște o surprinzătoare (pentru cel care ia astăzi cunoștință cu realitatea acelor vremi) relaxare la nivelul moravurilor. Este o societate perfect amorală. Adulterul este un fel de sport național, acceptat
Femeile anilor '60 by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14135_a_15460]
-
în diverse etape de evoluție a subiectului tendințe contradictorii în estetica burgheză (s.a.) se străduiau zadarnic să-i demaște oportunismul nețărmurit, lipsa de opere, excesiva participare la colocviile occidentale" (p. 67). Etaloanele de valoare ale literaturii epocii (ne aflăm la mijlocul anilor '60, în perioada de dinaintea morții lui Dej) erau Titus Popovici și Dinu Săraru. Un activist de partid fără studii (Alexiuc) își propune să-și ia o revanșă în fața vieții devenind un romancier de talia celor doi clasici ai realismului socialist
Femeile anilor '60 by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14135_a_15460]
-
für Neue Musik din München: o droaie de programe și proiecte care de care mai ambițioase ori mai exclusive. Stagiunea se derulează sub presiunea numelor cu greutate. Aceeași hegemonie a protagoniștilor am reîntâlnit-o la Bergamo, acolo unde în fiecare an, asociația Musica aperta dezvoltă un ciclu de reuniuni sonore intitulat Comporre, oggi. Pretutindeni am remarcat truda harnică, stăruitoare de a scoate muzica nouă din celibatul cu care ne obișnuise în ultimele decenii, prin marierea ei cu valorile componistice deja consacrate
Luxuria by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14147_a_15472]
-
Pătrășcanu, ca o consolare acordându-mi leafa pe o lună înainte - gest care cu o altă serie de magistrați nu s-a mai repetat. A urmat apoi o "aventură" la Canalul Midia... - Ajungem și acolo. Haideți să mai zăbovim la anii tinereții. - Așadar, "marche arriere"! - Haideți să mai rămânem în sfera familiei dumneavoastră. Cum era ea? - Am un bunic matern - cel din fotografia de pe perete. A participat în 1877-1878 la cucerirea redutei Grivița - colonelul - atunci maiorul - Eftimie Ulescu. Se căsătorise cu
Barbu Brezianu: by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14113_a_15438]
-
la Teatrul Eforie ca să cânte "Boris Godunov". - L-ați văzut pe Șaliapin? - Era cutremurător! De neuitat... Nu numai vocea lui uriașă, dar era însăși întruchiparea țarului rus, purtând și un costum imperial de adevărat suveran. Dumnezeu a vrut ca, mulți ani după aceea - într-o călătorie în Italia, datorată numai profesorului George Oprescu, de astă dată în calitate de istoric de artă, s-a nimerit s-o cunosc pe însăși fiica lui Șaliapin, Marina, care mi-a povestit nu numai despre succesele tatălui
Barbu Brezianu: by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14113_a_15438]
-
și de pușcăriaș cu cazier. Datoresc trecerea mea în domeniul artelor lui Jean Steriade, bun prieten cu tata și cu care rămăsesem în relații aproape filiale, după moartea tatălui meu, pictorul fiind și pentru mine un binefăcător. Astfel, în primăvara anului l953 s-a hotărât să vorbească despre mine prietenului său, George Oprescu, întemeietorul Institutului de Istoria Artei pentru a mă lua pe lângă el. Profesorul Oprescu era hirsut, sever, dar demn, om de bun gust, pe nedrept luat în tărbacă de
Barbu Brezianu: by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14113_a_15438]
-
al artei Ion Frunzetti) m-am ocupat de acest desenator...Cristea, Nicolae Cristea îl chema!! Era talentat, de bună calitate și credință. Primul eseu a fost așadar o monografie a acestui Cristea care era interesant și ca personaj. În alt an, profesorul Oprescu mi-a dat sarcina ("sarcina" era un cuvânt din jargonul epocii) să mă ocup de Tonitza. Am făcut de astă dată cu bucurie prima monografie a lui N.N. Tonitza urmată de prima descoperire cu care mă fermecase - chiar
Barbu Brezianu: by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14113_a_15438]
-
care se numește Alexandru Stănescu. - Mare curaj a avut! - Dar m-au pândit și m-au arestat tocmai în toiul nunții unui alt bun coleg - Titus Șahan, care și el mă găzduise câteva luni de zile... - Ați stat ascuns doi ani? - Aproape doi. - Dar Alexandru Stănescu n-a avut de suferit de pe urma dumneavoastră? Pe el nu l-au ridicat? - Nu, fiindcă nimeni n-a știut că am stat la el. V-am spus că pe mine m-au prins la o
Barbu Brezianu: by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14113_a_15438]