3,583 matches
-
Numai că aceste operații interioare nu pot avea drept scop să ducă la bun sfârșit o acțiune utilă; ele trebuie să rămână gratuite; ele nu trebuie, de asemenea, să ajungă a pune În discuție morala teocratică; trebuie așadar să se ancoreze În pura gratuitate a dandysmului. Pe de altă parte, dandysmul este un ceremonial și Baudelaire n-a uitat să insiste asupra acestui fapt. E, spune el, cultul eului și el se proclamă totodată „preot și victimă”. Dar, În același timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
în cuvinte elogioase și al cărui mormânt este un loc de pelerinaj pentru cei cucernici. Este adevărat că orașul nu mai e decât umbra a ceea ce a fost odinioară. Locuitorii încă își mai amintesc de vremea când sute de corăbii ancorau în permanență în port, venind dinspe Flandra, Anglia, Biscaya, Portugalia, Puglia, Sicilia, și mai cu seamă dinspre Veneția, Genova, Raguzza și Grecia ocupată de turci. În anul acela, doar amintirile mai înțesau rada. În mijlocul orașului, cu fața spre port, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Încercam să-l atac, să-i pătrund miezul rațional, discursul pirpiriului continua să se deseneze obscur și impenetrabil, aproape ermetic. Am luat-o repetat de la capăt, fără rezultat - rien va plus! Și totuși, totuși... N-aveam de ce altceva să-mi ancorez disperarea. Undeva În vorbele sinistrului meu amfitrion trebuie să apară o fisură, o eroare, o neatenție - nu există crimă perfectă, așa ne Învață toate policier-urile lumii. D’a capo, așadar... Brusc, am tresărit ca scurtcircuitat. Acefal și orb ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de propaganda sovietică) și că rusul cu cât este mai radical În politică cu atât este mai conservator În artă. Aveam la Îndemână mai multe adevăruri ca acesta, de care Îmi plăcea să fac caz, dar pe care Nesbit, ferm ancorat În ignoranța lui, le considera niște simple fantezii. Istoria Rusiei (puteam de pildă, să afirm) poate fi judecată din două puncte de vedere (ambele Îl iritau pe Nesbit, dintr-un motiv oarecare, În egală măsură): primul, prin prisma evoluției poliției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
era tânărul poet În care confrații invidioși nu puteau să nu vadă o tulburătoare licărire de geniu la fel de evidentă ca dungile unui sconcs; ținându-se drept pe scenă, cu ochii palizi și sticloși, neavând În mâini nimic pentru a-l ancora de această lume, Își azvârlea capul spre spate și Își recita poezia plasmodiind curgător și Îngrozitor de enervant, iar la sfârșit se oprea brusc, trântind ușa În nas ultimului vers și așteptând aplauzele să populeze tăcerea. Și mai era bătrânul cher
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
alții își pierd nu doar servietele cu cheile de la case, ci își lasă în ele trecutul lor tot abandonat, nemaidorind întoarceri, nemaidorind alte poveri decât ale unei nesfârșite, tembele, buimace, nesfârșite râvniri de zori. Simt în jurul meu o lume incertă. Ancorată într-un trecut (nu neapărat temporal!) fad, fără dimensiuni, fără contururi. O lume uitată, ca un fel de floare de buboi, în mijlocul alteia, care se naște acum. Buboiul încă secretă puroi. Cei vii încă răspândesc otravă. Dar valurile nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
decent pe care Îl pusese Domnul pe chipul acela monstruos -, batjocura și disprețul, repulsia și oroarea pe care le trezea la tot pasul fuseseră atît de mari, Încît Într-o după-amiază de iulie, cînd Old Lady II Încărca broaște-țestoase uriașe, ancorată În fața solitarei insule Hood, În Arhipelagul Galápagos, numit și Insulele Vrăjite, Iguana Oberlus se simțise incapabil să mai Îndure prezența unor ființe pe care le detesta și se hotărîse să rămînă acolo, naufragiat voluntar și pustnic fără credință, să conviețuiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
să Înainteze așa, caraghios, cu picioarele depărtate, cu mersul legănat și umilit, pe cărarea Întortocheată care șerpuia printre stînci, pîlcuri dese de cactuși Înalți și tufișuri Încîlcite, pînă la plaja albă din golful liniștit. Două baleniere lungi și elegante erau ancorate la țărm și vreo douăzeci de bărbați se chinuiau să le Încarce cu broaște-țestoase greoaie, sub privirea atentă a altor trei, care, la adăpost sub o copertină din trestii și foaie de cort, țineau socoteala animalelor Îmbarcate. - Mii de tunete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
găsească o formulă prin care să-i Înfrunte Într-o zi pe restul oamenilor. Timpul trecu. Văzu două vapoare, baleniere probabil, care treceau În larg și un al treilea, care după toate probabilitățile era un vas ușor de pirați ce ancorase În golf pentru a depozita iguanele și broaștele-țestoase uriașe În fostele lui peșteri, acum pustii. Oberlus Își căută refugiu În adîncul pădurii de cactuși, dar Își dădu curînd seama că aceasta nu mai era o ascunzătoare sigură și nimerită, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Merge pe ruta Valparaíso-Panamá, dar e ciudat că navighează atît de departe de drumul ei obișnuit.. Poate din pricina piraților... Se spune că Slăbănogul Bulois umblă pe apele astea. - Într-o zi i-am văzut vaporul, Altar Mayor, admise Oberlus. A ancorat În ansă, pe urmă au Început să Încarce broaște-țestoase și s-au Îmbătat pe plajă... Din cîte-am auzit, se Îndreptau spre San Salvador, la nord de arhipelag... Aia e o insulă mare și sălbatică, are ascunzători strașnice și golfuri foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Aproape inconștient, privirile tuturor se Întoarseră spre insulă, Într-o zadarnică Încercare de a scruta Întunericul. Nu văzură nimic, dar Iguana Oberlus Îi vedea pe toți. Moskenessoy, o modernă balenieră norvegiană de mare tonaj și Înzestrată cu trei frumoase catarge, ancoră Într-o după-amiază În căutare de broaște-țestoase cu care să-și burdușească, pentru o lungă croazieră, cămara. Își Începuse călătoria cu doi ani În urmă și avea să mai navigheze Încă un an Înainte de a se Întoarce la Bergen, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
echipaj andaluz ieșit la pensie, Luis de Úbeda, reușise să devină bogat și faimos prin ciudatul procedeu de a le vinde olandezilor peste douăzeci de „jurnale de bord”, toate cu garanție, care explicau cu lux de amănunte modul de a ancora fără probleme În cele mai sigure porturi de pe coasta Pacificului, din Valparaíso În Panamá, inclusiv În portul La Paz, fără să menționeze micul detaliu - pe care fără Îndoială el Însuși Îl ignora - că La Paz se afla la aproape patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cititorilor lui, prin intermediul acelor personaje. - Crezi că Don Quijote era nebun? a Încheiat el, tutuindu-l pentru prima oară de la sosirea sa pe insulă. - Bineînțeles, răspunse Oberlus. - De ce? Pentru că vedea lumea Într-un fel, iar ceilalți Într-altul, sau pentru că rămăsese ancorat Într-un timp trecut, pe care contemporanii săi se Încăpățînau să-l asigure că nu exista... - Nu e oare nebun cel care se căznește să lupte Împotriva uriașilor care sînt de fapt mori de vînt? - Mai simplu mi s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
bice, Îndrăznea să se Întoarcă pe insula unde Îl umiliseră atît de tare, al cărei stăpîn absolut și rege indiscutabil era acum el. María Alejandra, care Îi nimicise plantațiile, distrugîndu-i peșterile și furîndu-i chihlimbarul, Îndrăznea să-și azvîrle din nou ancora În apele „lui”, și putea auzi extrem de limpede vocea de stentor a bătrînului căpitan strigîndu-și ordinele, precum și dangătul clopotului la pupa și răsunetul pașilor făcuți de picioarele desculțe ale celor care alergau pe puntea lustruită. María Alejandra! - Barcă la apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de rezervă, ci numai excitat. Așteptă, iscodind din apă, cu ochii obișnuiți de-acum cu Întunericul, să apară o santinelă care, după cum presupunea, moțăia la prora, total străină de primejdie, sigură pe sine și pe faptul că vaporul era zdravăn ancorat În mijlocul unui pașnic golf solitar, În inima celui mai pașnic și mai solitar ocean. Iguana se ridică pînă la barcă fără să-și folosească mîinile, mai așteptă acolo preț de o clipă, apoi se cățără pe punte cu agilitatea celui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
sau să repare depozitele de apă, iar asta l-ar fi Împiedicat să-și dedice tot timpul activităților pe care le dorea cu adevărat: cititul, Învățatul și observarea pînă și a ultimului detaliu din ceea ce-l Înconjura. Vapoarele care au ancorat pe insulă lunile următoare, un velier de cabotaj după toate aparențele pilotat de pirați și un impunător vas de război cu peste șaizeci de tunuri, nu i-au oferit nici o șansă să pună mîna pe noi prizonieri, oblingîndu-l, dimpotrivă, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
uleiul de broască-țestoasă era mult mai apreciat și mai rentabil chiar decît cel de balenă și că, totodată, carapacea se putea folosi pentru fabricarea obiectelor de podoabă, și din ce În ce ce mai multe vapoare aruncau tot mai des ancora În arhipelag nu pentru a se aproviziona cu carne proaspătă pentru o lungă călătorie, ci mai ales În căutarea unui transport rodnic și comod. Oberlus știa că putea foarte bine să mănînce iguane, ouă, pești și legume din grădinile sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
rezistase ideii de a i se dărui lui Ojeda, deși dorea s-o facă, ar fi avut chef de asta și aproape că avea și nevoie. Ar mai fi putut, de asemenea, să aibă răbdare Încă o noapte, așteptînd să ancoreze pe una dintre insulele mari unde se gîndea să se stabilească definitiv, dar, fără să știe din ce pricină ciudată, vechiul glas răgușit și autoritar părea să-i fi strigat, atunci cînd zărise plaja liniștită, că acolo și nicăieri În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pilot căpos refuza să se ivească. Nervozitatea făcu loc frustrării și mîniei, iar aceasta din urmă unei frici tot mai puternice, căci În orice clipă un vapor putea să se ivească la orizont și să aibă proasta idee de a ancora În ansă. Consecințele acestei frustrări și mînii le suporta, după cum e lesne de Înțeles, Niña Carmen, care, În pofida stoicismului cu care Îndurase pînă atunci maltratările lui, Într-o noapte Îl Împinse jos din pat cu un brînci violent și surprinzător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
atingere a timonei. Să asculți cum Îi cînta vîntul În pînze sau să contempli echipajul disciplinat care se urca pe catarg la primul fluier, pentru a efectua fiecare manevră cu o precizie de-a dreptul matematică. Curînd, cînd aveau să ancoreze În fața acelei sălbatice insule solitare, spectacolul avea să se repete, iar asta Îl făcea să simtă o gîdilitură neliniștitoare În capul stomacului, asemănătoare cu aceea pe care o simțea cînd, În copilărie, tatăl lui Îi promitea că-l duce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
furie, iar la pistoale și macetă adăugase acum un bici lung, care pocnea pe spinarea prizonierilor lui la cea mai mică provocare, cufundîndu-i Într-o stare permanentă de teroare și derută. Era conștient de faptul că, dacă fiecare navă care ancora la țărm era prevenită că el se afla acolo și pregătită să-l prindă, existența lui, mereu Închis În peșteră, avea să se transforme Într-un iad; că, odată sfîrșite rezervele de carne de broască-țestoasă, fără apă sau hrană, supraviețuirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
noi ne-a deviat spre sud la numai cîteva zile după ce plecaserăm din Guayaquil, admise ea. Iar pilotul ne-a explicat că e un contracurent care vine din Panama și Împinge vapoarele la sud de Galápagos. Poate de asta am ancorat În Hood, cînd ar fi trebuit s-o facem Într-una din insulele mari, mai spre nord... N-o să ajungem niciodată! repetă ea. Oberlus nu-i răspunse, stătu pe gînduri cîteva clipe și În cele din urmă se Întoarse spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
au părut ca șapte minute - și la fel de repede Îți pare că trec toate În luna de miere), ne-am dat jos pantofii și am pășit pe puntea unui vas frumos nemaipomenit, numit, foarte potrivit, mi-am zis eu - „Fericire“. Era ancorat În Portul Gustavia din St. Bart’s, un golfuleț drăguț Înconjurat de dealuri verzi, presărate cu case roz și galbene. Ne-a Întâmpinat Antonino, căpitanul, un italian ars de vânt. Era Îmbrăcat În pantaloni scurți cafenii, un tricou alb, imaculat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
aceleași culori. Ne-am petrecut zilele următoare navigând leneș În jurul golfurilor și golfulețelor din St. Bart’s. Făceam aceleași lucruri În fiecare zi: Înot, sex, plajă. Serios, asta este tot ce făceam. Nu că am fi avut nevoie de varietate. Ancoram Într-un golfuleț Încântător, debarcam, ne plimbam agale prin sătuc și apoi beam limonadă la o cafenea În aer liber În timp ce citeam Herald Tribune. După-amiaza, navigam spre un golf izolat, ca să Înotăm și să facem schi nautic. Câteodată, o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
plimbam agale prin sătuc și apoi beam limonadă la o cafenea În aer liber În timp ce citeam Herald Tribune. După-amiaza, navigam spre un golf izolat, ca să Înotăm și să facem schi nautic. Câteodată, o altă barcă intra ușor În golf și ancora suficient de departe ca să nu ne deranjeze, dar suficient de aproape ca să poată fi observată prin binoclu. Pe bărci, a-ți petrece ore Întregi uitându-te prin binoclu pe puntea altcuiva este considerat un sport acceptabil. Să faci speculații În legătură cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]