8,708 matches
-
clasică în Franța (La Dramaturgie classique en France) care se înscrie în acest demers teoretic și istoric, analizând expozițiunea și deznodământul unor binecunoscute monologuri narative 35. 3. Teatrul și narațiunea 3.3. Textul teatral: gen narativ sau dramatic? Încă din Antichitate, și cu precădere, în epoca clasicismului s-a făcut clar distincția între diegeză și mimesis. Acesta din urmă era conceput în sensul dialogului platonician, adică mai puțină imitație (sensul comun păstrat până în zilele noastre) și mai multă transcriere sau citare
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
din cele mai vechi timpuri și până astăzi, dar și felul cum au comunicat și au interacționat, felul cum au poziționat și conturat atât relația cu sinele, cât și cu celălalt. Deși imaginea a fost abordată de filosofie încă din Antichitate, investigația imaginii, identității și alterității este nu doar o temă nouă, ci și de interes pentru cunoașterea naturii umane, înțelegerea mecanismelor de formare ale imaginii fiind, de fapt, înțelegerea felului de a fi al omului. Fiind un demers interdisciplinar, lucrarea
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
legitimă de discurs. Din punctul de vedere al lui Cruz și Frijhoff extinderea mitului la sensul de poveste istorică reprezintă nu numai o nouă direcție de cercetare 259, dar și depășirea paradigmei structuraliste, care nu putea concepe mitul istoric în afara Antichității clasice. Indiferent de conținutul lor, miturile au o importantă componentă istorică, cu ajutorul căreia rămân ancorate în realul epocii, folosind evenimente și personaje autentice pentru a transmite povești cu valabilitate universală. În acest sens, dintre formele de manifestare a conștiinței, probabil
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
Uniunii Europene 400 implică, în linii mari, același mecanism care presupune folosirea elementelor de identitate înrădăcinate pentru a impune alteritatea și a o transforma, cel puțin parțial, într-o nouă identitate 401: "Se poate spune că procesul de romanizare din antichitate este sub aspect confesional similar celui inițiat de hispanici atât spanioli, cât și portughezi în Lumea Nouă. Atât romanizarea, cât și latinizarea Lumii Noi sunt procese persistente și remanente pentru că au reușit să implanteze în primul rând prin religie simboluri
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
consecință, aceste afirmații trebuie luate c a a tare. ) Specia umană a fost frământată de la începutul exi stenței sale de întrebări fundamentale, care de-a lungul timpului a dus la rezultate diferite. Este elocvent dacă ne gândim la filozofii din antichitate care încercau să răspundă la întrebări existențiale, și de la care au rămas relatări, la credința popoarelor că în tr un fel sau altul, există și o viață în lumea de apoi (dacă ne gândim doar la civilizația Egiptului ), la tot
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
întins, acoperit cu un nisip mărunt*. Longos, Dafnis și Hloe, p. 7 Pentru a înțelege recurența acestor descrieri, trebuie să cunoaștem importanța modelelor retorice în arta scrisului. E. R. Curtius, la care ne referim aici, considera că tradiția retorică a Antichității și-a creat o rezervă de "locuri comune" (loci communis) care servesc oratorilor, juriștilor și retorilor. Prin locus înțelegem sursa tematică de argumente necesare subiectului. Cît despre atributul communis, el înseamnă generalitatea, universalitatea, așadar perenitatea acestor argumente. Permanentizarea locurilor comune
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
este argumentum a tempore. Cînd s-a petrecut evenimentul? în ce anotimp? în ce moment al zilei? etc. Ernst Robert Curtius, Literatura europeană și Evul Mediu Latin, p. 228 În măsura în care elocința judiciară, cît și elocința politică au fost, încă din Antichitate, detronate de elocința epidictică (elogii aduse unor persoane, locuri, monumente...), descrierea, creatoare de elogii, preocupîndu-se deci de ornament și estetic, s-a impus dincolo de epic, în textele romanești și istorice sub formă de "prozopografii" (descrieri de ființe animate) și de
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
cele două noi situații: inserția secvențelor eterogene și dominanta secvențială. Tipul 1 de structură secvențială eterogenă: INSERȚIA În acest caz, secvențe de diferite tipuri alternează; fie o relație de INSERȚIE între secvența inserantă și secvența inserată. Ceea ce numim, încă din Antichitate, exemplum narativ, corespunde structurii: [secv. argumentativă (secv. narativă) secv. argumentativă]. Prezența unei descrieri într-un roman corespunde ea însăși unei structuri de tip: [secv. narativă (secv. descriptivă) secv. narativă]. Prezența unui dialog într-o povestire va urma următorul model: [secv
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
speculație. Putem spune, pe drept cuvânt, că, „dintre cei trei mari Capadocieni, Vasile era cel practic, Grigorie din Nazianz, vorbitorul și scriitorul, iar Grigorie de Nyssa, gânditorul”. Sfântul Grigorie de Nyssa este renumit ca unul dintre marii teologi mistici ai Antichității, sau chiar ca fondatorul teologiei mistice în cadrul Bisericii. Sfântul Maxim Mărturisitorul îl numește , iar Sinodul al VII-lea Ecumenic de la Niceea îl menționa pe Sfântul Grigorie de Nyssa ca fiind „numit de toată lumea Părinte al Părinților”. Cu toate acestea, renumitul
Părinții Capadocieni. In: CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
descoperi adevărata valoare a celui de-al doilea termen, error, cu privire la care Ovidiu tace cu încăpățânare: Alterius facti culpa silenda mihi.5 1. SOLUȚII PROPUSE PÂNĂ ÎN PREZENT Înainte de toate vrem să aruncăm o privire asupra soluțiilor propuse până în prezent. În antichitate, cauza exilului lui Ovidiu este menționată numai de doi scriitori: Aurelius Victor și Sidonius Apollinaris 6. Primul afirmă că Augustus îl trimisese în exil pe Ovidiu pentru că scrisese cele trei cărți Ars amatoria 7. Așadar, Aurelius Victor se oprește la
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
IV. Restaurare: suprimarea libertății de către Augustus. Cum se va vedea, acest aspect este strâns legat de cel anterior 450. Când în unica epistolă din a doua carte din Tristele, Ovidiu insistă asupra libertății de care dispuneau toate manifestațiile artistice din antichitatea greacă și romană, adresează implicit o critică severă lui Augustus pentru că a suprimat această libertate dată romanilor încă din epoca republicană. Ovidiu simțea că măsurile legislative ale lui Augustus din sfera morală, se reflectau pe plan politic: față de trecutul republican
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
faustică de încremenire a timpului. Istoriografia oficială îmbălsăma astfel poporul român abstractizat într-un regim de istoricitate al eternei reîntoarceri, cu o logică de taxidermist care confunda trecutul, prezentul și viitorul. Nu voi uita stupoarea prietenului meu, marele istoric al Antichității Pierre Vidal-Naquet, în vizită la Muzeul Național de Istorie a României în septembrie 1974, când am ajuns în sala consacrată României între 1965 și 1975 (sic!): "Iată, a exclamat el, unicul muzeu din lume care expune viitorul"! În numele continuității neîntrerupte
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
Presupoziția e confirmată chiar de scrisoarea care însoțea textul trimis la Sămănătorul. Acolo se spune că însemnările ar avea "un dublu scop literar și științific": "Voiesc (își exprimă debutantul curajoasele sale intenții) ca sub formă mai avântată și saturată de antichități să descriu și urmele civilizației grecești ce îmi va da prilej ca să tratez despre cea mai dragă știință arheologia cât și impresiile mele cu totul subiective, mai mult sau mai puțin poetice..."11 (e de reținut că, înainte de a deveni
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
e limpede că exemplul ales de criticul modernist pentru a sublinia eternitatea melodramei nu e deloc întâmplător. Dimpotrivă, se pare că drama elină și-a pus amprenta (e drept, mai degrabă involuntar) atât asupra concepției sale estetice (care condamnă, bovaric, Antichitatea), cât și asupra literaturii sale ficționale, mustind de reminiscențe livresc-clasicizante. Antichitatea l-a urmărit pe Lovinescu precum o "umbră" (vezi și trimiterea la Eumenide, în chiar textul pe care l-am ales ca motto). Oricum, dincolo de recunoscuta înclinație temperamentală pentru
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
eternitatea melodramei nu e deloc întâmplător. Dimpotrivă, se pare că drama elină și-a pus amprenta (e drept, mai degrabă involuntar) atât asupra concepției sale estetice (care condamnă, bovaric, Antichitatea), cât și asupra literaturii sale ficționale, mustind de reminiscențe livresc-clasicizante. Antichitatea l-a urmărit pe Lovinescu precum o "umbră" (vezi și trimiterea la Eumenide, în chiar textul pe care l-am ales ca motto). Oricum, dincolo de recunoscuta înclinație temperamentală pentru studiul culturilor și limbilor moarte, Lovinescu se dovedește un foarte subtil
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
rentabilă descoperită, în zilele noastre, pentru economiile mondiale, oprirea aprovizionării energetice fiind aproape sinonima cu privarea de aer. Această stare de fapt face necesară asigurarea prin orice mijloace a unui câștig cât mai consistent în lupta pentru resurse. Încă din antichitate războiul a fost o cale de a obține resursele necesare, și din păcate nici la început de secol XXI această practică nu pare să înceteze, instabilitatea din Orientul Mijlociu fiind cel mai elocvent exemplu. Din acest motiv, încă din primele momente
Relația Uniunea Europeană-Rusia. Problemă energetică by Paula Daniela Gânga () [Corola-publishinghouse/Science/1034_a_2542]
-
mituri de fertilitate. Pare să se confirme o teză îndrăzneață din tinerețea lui Mircea Eliade: unele obiceiuri carpatice, din circulația vie, se dovedesc a fi mai autentice și mai demne de crezare decît altele asemănătoare, păstrate în scrieri prestigioase ale antichității. Satul încă trăia în „zariștea mitului” (Lucian Blaga). Cu alte cuvinte, era organizat și structurat mental în asemenea mod, încît aducea (și conserva) din îndepărtate timpuri tehnicile de producere a jocului, în funcție de interese practice imediate. O dată cu fisurarea ansamblurilor cultice, categoriile
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
are mai multe nume, în maniera lui deus absconditus, mai mulți ochi spre cuprinderea totului, mai multe orașe (-morminte) ridicate la rangul de incinte sacre, dublete ale piramidelor. Iată motivele pentru care egiptenii au fost considerați „cei mai religioși din Antichitate”, atrăgîndu-le curiozitatea atît grecilor cît și dacilor. Pare credibil că Zalmoxis a ucenicit direct în patria lui Osiris, ca și celebrii lui urmași, Deceneu și Vezina, iar informația lui Herodot (reală pînă la un punct, dat fiind obiceiul timpului de
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
fost cuvîntul” cade bine. Dar, cînd găsim prin diverse scrieri, de recunoscută autoritate, că „la început” a fost frica, se trezește imediat măcar un pic de curiozitate. Nu putem afla mare lucru nici dacă vizităm parcuri zoologice și muzee de antichități, cum procedau înaintașii, așa că ne rămîne să apelăm la informații „corecte”, amestecate sau presupuneri. În schimb, vedem. Adică ne trec prin față chipuri de vietăți nemaipomenite, de „legendă”, de „basm”, de „vis”, care ne incită interesul într-o manieră mai
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
neoprotestantismul (baptiști, metodiști, adventiști, penticostali); b) Spațiile religioase catolicismul: cele două Americi, Europa de Vest, Australia, Africa; ortodoxismul: sud-estul Europei, Rusia; protestantismul: America de Nord; islamul: Asia, Africa de Nord; hinduismul: este religia dominantă în India; budismul: este o religie care a apărut în India în antichitate, dar azi are aici puțini credincioși; sunt numeroși adepți în Sud-Estul Asiei și în Extremul Orient (Tibet, Mongolia, Japonia, Thailanda); iudaismul: cei mai mulți evrei sunt în Israel și S.U.A.; animismul (s-a menținut în societățile tradiționale din Asia și Africa); c
ISTORIA CONTEMPORANĂ by DANIELA RAMONA HOBJILĂ IONELA ADRIANA LEPĂRDĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1210_a_2074]
-
Leeuwenhoek termen generic folosit de el pentru organismele vii văzute la microscop puteau fi văzute și în dinții vecinului și în propriile fecale, pe care le-a analizat cu mare atenție când erau mai ușoare decât de obicei. Încă din antichitate, oamenii de știință credeau că există niște făpturi mici, ce puteau cauza maladiile (de aceea, în multe regiuni mai dezvoltate -Roma, Grecia, Bagdadexistau norme igienice foarte stricte). Însă existența ființelor minuscule, cu drept de viață și de moarte asupra omului
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
Lună Galilei a calculat chiar și înălțimea lor. Privită cu ochiul liber Luna pare un disc, dar în realitate ea este o sferă care, în parte, este în umbră. Apoi, în locul stelelor fixe ale căror poziții erau cunoscute încă din antichitate, Galilei vede în Calea Lactee mii de alte stele noi pe care nu le-a mai văzut nimeni înaintea sa. Calea Lactee este o aglomerare de stele și nu o acumulare de vapori tereștri, așa cum se credea până atunci. Ce erau toate
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
crescut pe măsură ce trupele israeliene i-au înfrânt pe arabi pe toate fronturile. În timp ce veștile despre această victorie se răspândeau, Menachem Begin, președintele partidului conservator Herut din Israel, a vizitat locul care găzduise cândva Templul lui Solomon. Pentru prima dată din antichitate, pământul sfânt se afla în mâinile evreilor. Însoțit de alți lideri ai partidului, Begin și-a exprimat recunoștința și s-a rugat: În țara noastră a apărut o nouă generație [...] de luptători și eroi. Și când au plecat să se
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
cu limbajul vorbit, limbajul muzical este o creație a omului, care și-a făurit formulele melodice pentru a fi interpretate cu glasul sau instrumentele muzicale, cunoscând o continuă perfecționare și diversificare. Incantațiile religioase, imnurile eroice sau cântecele de muncă din Antichitate, precum și cântecele de curte au evoluat treptat în contextul religios al Evului Mediu. Astfel în arta muzicală religioasă se vor impune două stiluri: cel bizantin (în răsăritul Europei) și cel gregorian (în apusul Europei). Intonațiile modale de influență orientală și
IMPLICAȚIILE MATEMATICII ÎN CREAȚIA MUZICALĂ CONTEMPORANĂ ROMÂNEASCĂ by Gabriel Pașca. Eugenia Maria Pașca () [Corola-publishinghouse/Science/1214_a_2100]
-
religioasă și cultă. Diatonice sau cromatice, majore sau minore, infraoctaviante sau octaviante, alcătuite din intervale sau microintervale, cu ambitus mic sau mare, aceste scări muzicale au fost utilizate de-a lungul evoluției muzicii, în variate moduri de exprimare melodică. În Antichitate, muzica veche orientală sau europeană, era recunoscută prin melodicitatea sa, impresionând prin forța de expresie, imprimată de scările modale. Exemplul selectat din lucrarea lui Victor Giuleanu - Principii fundamentale în teoria muzicii, București: Editura Muzicală, 1975, paginile 205-206, demonstrează intonațiile modale
IMPLICAȚIILE MATEMATICII ÎN CREAȚIA MUZICALĂ CONTEMPORANĂ ROMÂNEASCĂ by Gabriel Pașca. Eugenia Maria Pașca () [Corola-publishinghouse/Science/1214_a_2100]