8,321 matches
-
În ceea ce privește pregătirea cadrului didactic pentru o astfel de activitate, aceasta este relativ simplă în aparență: ea include două momente importante - alegerea texului și imaginarea/proiectarea unor întrebări cu răspuns deschis. Spunem că acest rol al profesorului este simplu doar în aparență, deoarece de modul cum este ales textul și de tipul de întrebări depinde, într-o bună măsură, startul metodei (subliniem, încă o dată, că discuția din cercul interior este una necompetitivă, deci maniera prin care putem implica optim elevii/studenții participanți
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
părțile mai slabe oferindu-le argumentele pe care le-au auzit la alte grupuri; însă unul dintre ei face acest lucru în mod corect (chiar ajută respectivele echipe și informațiile vehiculate sunt corecte), iar celălalt trebuie să îi încurce (sub aparența că-i ajută nu le va spune informații valide, ci tot felul de argumente fanteziste pe care le-a închipuit el). Astfel, întreaga metodă devine mult mai animată. 13.3.2.5. Tehnica „dezbaterilor”tc "13.3.2.5. Tehnica
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
unul pe celălalt) și, desigur, reciproce (fiecare interpretează și o versiune, și cealaltă - ca în tehnica oglinzii, în care o persoană face un gest, iar partenerul său o imită). În aceste cazuri, stările emoționale se optimizează, iar aceste activități, în aparență extrem de facile și îndepărtate de activitatea didactică propriu-zisă, dar în realitate extrem de complexe datorită multitudinii de posibilități de reacție a participanților, reprezintă doar primul pas în activitatea cadrului didactic de construire a echipei educaționale. Activitatea didactică centrată pe interacțiunea educațională
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
Melancolia descendenței (1989), Bănulescu fiind preluat și într-o micromonografie apărută în 2000, apoi Marin Preda și Eminescu (Eminescu. O anatomie a elocvenței și Mihai Eminescu. Proza jurnalistică, 2003). Vocația de teoretician literar a autoarei e valorizată și în Despre „aparența” și „realitatea” literaturii (1984), o sinteză care urmărește articularea istorică a conceptelor „limbaj”, „literatură” și „literaritate”. Lucrarea constituie o contribuție la teoria originalității, după aceea a lui Adrian Marino. S. își propune să demonstreze că teoria literară trebuie să își
SPIRIDON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289831_a_291160]
-
spunem al mutațiilor criticii românești actuale. Autoarea este documentată cu sensul viu al sincronizărilor și relațiilor literare, inclusiv internaționale. Un spirit activ, modern, ce privește înainte. Își asumă riscul unor inițiative.” SCRIERI: Sadoveanu. Divanul înțeleptului cu lumea, București, 1982; Despre „aparența” și „realitatea” literaturii, București, 1984; Melancolia descendenței. Figuri și forme ale memoriei generice în literatură, București, 1989; ed. 2, Iași, 2000; Omul supt vremi. Eseu despre Marin Preda, romancierul, București, 1993; Eminescu. O anatomie a elocvenței, București, 1994; Apărarea și
SPIRIDON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289831_a_291160]
-
Țion. Cât despre S., a fost în exclusivitate baladist. Tot Ion Vartic susține că el „a ilustrat cu strălucire lamentația baladescă”. În aceeași linie intră romantismul, patetismul, atitudinea trubadurescă, vocația tragicului, care nu cad în desuetudine, ci izbutesc să păstreze aparențele modernității. Poate că reușita vine din faptul că toate producțiile sale poetice au o anume conotație scenică, tragicul fiind mai degrabă „jucat” decât resimțit ca destin, cum mărturisesc poemele Trubadurul mincinos, Lamentația poetului pentru iubita sa, A doua odă a
STANCA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289860_a_291189]
-
le salva de la pieire devine astfel simbolic. Amestecând analiza psihologică și proza de medii, Ruptura (1983), Drumuri de fum (1985) ori Și mâine și poimâine... (1988) sunt rezultatul unui triptic tematic: sondarea diferitelor cazuri de ratare prin prezentarea schizoidiei dintre aparență și esență, repartizarea dihotomică a realității sociale și, în fine, motivul dublului. Romanele aduc în prim-plan două lumi, a învingătorilor și a celor învinși, iar personajele aflate la granița dintre ele, conștiințe problematice, sunt, din start, condamnate. E cazul
STEFANACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289900_a_291229]
-
viziunea lui Iordanes, istoria romanilor stă alături de cea a goților, în sensul că acestea au fost popoarele cele mai importante din Antichitate: Iordanes acordă deci mare atenție popoarelor barbare, atitudine pe care am întîlnit-o deja la Cassiodor. în ciuda conținutului în aparență „tehnic” al operei sale, Iordanes se bazează pe criterii de interpretare globală a istoriei vremurilor trecute și a celei a epocii sale. De aceea, adoptă cîteva concepții tipice istoriografiei creștine. în primul rînd, reia doctrina celor patru imperii (babilonieni, mezi
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
afirmînd că a înviat, adică își întemeiază religia pe o minciună; renunțînd la normele legii iudaice, au renunțat la practicile prin care se puteau purifica; încurajînd martiriul, își manifestă propriul fanatism; sînt atei care venerează lucruri moarte (relicvele martirilor); sub aparența iubirii frățești, sînt în realitate violenți și imorali. De aceea, Iulian combate cu severitate influența creștinilor asupra vieții, culturii și religiei imperiului, considerînd-o periculoasă și degradantă. Religiozitatea lui Iulian este profund marcată de neoplatonism, însă atitudinea sa critică față de creștinism
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
să ia poziție în privința problemei celor două naturi, propunea o confesiune cristologică generică (Cristos e de aceeași natură cu Tatăl în divinitatea sa, de aceeași natură cu noi în umanitatea sa; erau respinși cei care „împart, confundă sau introduc o aparență”), arunca anatema asupra oricui, „acum sau în alte vremuri, la Calcedon sau la alt sinod”, ar fi gîndit în mod diferit și chema la unire în jurul crezului de la Niceea. Așa cum se întîmplă adesea cu compromisurile, Henotikon-ul i-a nemulțumit pe
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de H. Canisio unui număr de trei tratate reunite sub un prolog unic pe care el le-a publicat în 1725 într-o versiune latină (textul grec a fost editat ulterior de A. Mai). Primul tratat este dedicat respingerii „opuselor aparențe susținute de Nestorie și Eutihie în privința divinității și a umanității Domnului”. Autorul susține că adepții celor doi pot fi foarte bine definiți drept „susținători ai unor aparențe contrarii (enantiodokêtai), deoarece unii afirmă că în Mîntuitor este aparentă divinitatea, iar ceilalți
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a fost editat ulterior de A. Mai). Primul tratat este dedicat respingerii „opuselor aparențe susținute de Nestorie și Eutihie în privința divinității și a umanității Domnului”. Autorul susține că adepții celor doi pot fi foarte bine definiți drept „susținători ai unor aparențe contrarii (enantiodokêtai), deoarece unii afirmă că în Mîntuitor este aparentă divinitatea, iar ceilalți umanitatea. însă rădăcina celor două erori opuse este aceeași: confuzia dintre natură și ipostas; acest lucru îl determină, pe de o parte, pe Nestorie să afirme că
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cunoscuse pe Pofiriu, pe atunci un simplu călugăr, cu ocazia unui pelerinaj la Ierusalim, și rămăsese cu el; prin 396 a fost hirotonit diacon. Pofiriu l-a folosit pentru misiuni pe lîngă împărat. Viața lui Porfiriu compusă de Marcu, în aparență opera unui martor ocular, nu e lipsită însă de probleme. Forma greacă conține inexactități cronologice și nu numai, în timp ce prologul ei depinde de acela al Istoriei bisericești a lui Teodoret al Cyrului, așadar nu poate să fi fost scris înainte de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
situațiile desemnate prin substantive feminine. E drept că în dicționarul lui Tiktin (ed.1989) e înregistrat un curios citat din Ispirescu, în care plasarea în alt context se face prin simpla adaptare formală a cuvîntului, prin alegerea unei variante cu aparență masculină, sor: "un somn sor cu moartea"; exemplul rămîne totuși izolat. Corespondentul mai normal al formulei e, în schimb, frate cu..., oarecum mai rar și mai banalizat (de la "codrul - frate cu românul" la asocierile ad-hoc: "etalează un simț al umorului
Rudenii și vecinătăți by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17163_a_18488]
-
mai bine, era cea mai curajoasă. Apoi, cu cîtă tenacitate a rezistat morții! Nu-mi pot desprinde gîndul de la ceea ce se va fi petrecînd la Sibiu. Ai mei, aproape toți reduși la mizerie, adunînd ce mai au pentru a salva aparențele, adică pentru a-i face mamei o înmormîntare decentă". Și mai există alte multe însemnări despre tragedia morții mamei sale, la a cărei înmormîntare nu a putut lua parte. Ca aceasta: "Moartea mamei mi-a răscolit tot trecutul, care, dintr-
Un jurnal al lui Cioran? by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17162_a_18487]
-
multora, o femeie și încă una frumoasă să se amestece în “treburi serioase”?! Era firesc să fie privită cu suspiciune dar dacă a ajuns în fotoliul ministerial, mă gândesc că totuși a reușit să-și convingă semenii să privească dincolo de aparențe! Voi rezista tentației comune, și nu mă voi transformă asemeni multora dintre colegii mei de breaslă în judecătoarea Elenei Udrea; nu voi da nici un verdict sau sentință, este misiunea justiției să caute adevărul, și chiar dacă o fi ea oarbă și
JUSTIȚIE, CĂTUȘE ȘI TELENOVELE de MARA CIRCIU în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381286_a_382615]
-
cu o formă dreptunghiulară, lungă de 100 de metri. La ambele extremități se află doi stîlpi înalți de 2 metri și 40, la distanță unul de altul de 6 metri 30, uniți printr-o bară transversală, astfel încît să dea aparența unor porți așezate față în față și care se numește goal. În joc se întrebuințează o minge mare de piele ovală (n.a. ?!) și obiectul ambelor partide este de a face ca printr-o lovitură de picior, să azvîrle mingea de
Metodica predării fotbalului în gimnaziu by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/1663_a_3119]
-
gândirii (auto)critice și creditul curent acordat specialiștilor - aici sunt aproape inexistente, ori numai sumar speculate. Pe de altă parte, reticența românului în a merge la psihoterapeut provine dintr-o refulare când individuală, când și colectivă, cea dintâi menținând o aparență tot mai crispată de normalitate, cealaltă persiflând și blocând prin anumite cutume sociale - după care, în esență, a avea ceva de împărțit cu psihoterapeutul tău înseamnă să-ți semnezi singur certificatul de nebun. Desigur, lucrurile s-au nuanțat mult în
Psihoterapia, un lux românesc by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15015_a_16340]
-
se destrame nepăsător spre finalul secvenței, ca o țesătură fără tiv. Această destrămare face și ea parte din stilul poetei, care nu e o meticuloasă, fără să fie însă nici o explozivă fără noimă. Ceea ce atrage și farmecă e tocmai această aparență de vorbire firească în care tensiunea poetică are aerul unui straniu accident. În toată această poveste a bolii și a scadenței, Mariana Marin ar avea în spate o tradiție literară mai degrabă masculină. Dar povestea nu se oprește aici, pentru că
Integrala poeziei Marianei Marin by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14997_a_16322]
-
opuse la Maitreyi de Mircea Eliade. Exercițiu strălucit, în care paradoxul e implicat cu umor într-o carte numită de G. Călinescu „ștrengărească”. Cartea din 1934 pune însă probleme grave. Chiar dacă e adevărat că tonul e frecvent „ștrengăresc”. Numai în aparență I. ia în glumă realitățile literaturii românești contemporane cu el. Găsește jignitoare, de exemplu, „fața veșnic întoarsă modelelor străine”, care „ar trebui să fie o acceptare francă, integrală, a învățămintelor Occidentului”. Fără slăbiciunea entuziasmului, dar și fără slăbiciunea revoltei, „fără
IONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287581_a_288910]
-
distanța dintre o societate injustă și stupidă, dar așezată în articulațiile ei, la o lume în care „the time is out of joint”, în care isteriile colective și deruta individului sunt legate de panica sfârșitului de ev. AL. PALEOLOGU Sub aparențele comicului, Eugen Ionescu a fost totdeauna un autor tragic. Dar prin burlesc, el se ferea de anumite lacrimi, se apropia pieziș de întrebările esențiale, umplea vidul existenței cu scaunele deriziunii, dădea ocol morții, pitindu-se, să n-o vadă, și
IONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287581_a_288910]
-
mult scenei principalele lor scrieri. Preferințele lui K. se orientează acum către dramă și comedia satirică. Marcel & Marcel. Rochii și mantouri, anunțată inițial sub titlul Anișoara și ispita (1929), este povestea unei provinciale intrate în mediul bucureștean - frivol, scânteietor în aparențele lui, făgăduind o viață ușoară, în care luxul și aventura te însoțesc permanent. Epatată de sclipirile înșelătoare ale acestei lumi, Anișoara devine repede victima inocentă a unei imoralități generalizate. Prezența tonică a soțului ei, ins neînsemnat și mărginit, dar cu
KIRIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287715_a_289044]
-
în volumele ulterioare, Poezii patriotice (1995) și Studii pe viață și pe moarte (2000), poemele, concepute ca o suită de notații, mizează pe impresia de simplitate a discursului și pe efectul de intensitate al repetiției și al sintaxei abrupte. Sub aparența unui monolog, se aglutinează imagini ale concretului cotidian, iar secvențele (articulate uneori în macropoeme, alteori individualizate) sugerează o transcriere neprelucrată a pulsației vitale: „Dar nu ai făcut avere. Nu. În aerul galben / ți-ai lipit pantofii de marginea vagonului gri
BODIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285777_a_287106]
-
amicul meu din veacul trecut, Ion N. Oprea, nu s-ar putea spune că este doar o înșiruire exhaustivă de gazete, mai ales că după aprecierile autorului ar mai exista încă multe nedescoperite. Personal aș înclina să afirm, trecând peste aparențe, că nu este nici măcar o istorie propriu-zisă, ci este mai curând un pretext de „istorie”. Pentru că, dincolo de miile de ziare prin care autorul a trecut cu privirea, urmărindule sinteza, descoperim o lume (acum miraculoasă și inefabilă), peste care pulberea timpului
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93047]
-
va întoarce, prin urmare, spre sine, printr-o atentă explorare a trăirilor interioare, căutând o realitate secundă proprie: „într-o zi s-a mărit a devenit peste noapte apt. Nu se mai lovea de sine” (Munca unei familii). Versul, cu aparențe narative, e de un ludism provocator, etalând posibilități combinatorii imprevizibile și descrieri minuțioase obținute prin asocieri neașteptate, frizând absurdul. Fantezismul e întrerupt când și când de câte o formulare mai transparentă: „Pierzi podul Nivelul de înțelegere unde erai te gâtuie
STANCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289866_a_291195]