5,949 matches
-
are privirea ațintită asupra dușmanului său, ci asupra licăririi diabolice a cilindrului de oțel albăstrui din fața lui; Își ține brațele Întinse Înainte, orb și inutil, În timp ce dușmanul său se apropie, iar fața neagră, brăzdată la Început de dîre de roșu aprins, se transformă Într-o masă zdrobită și sîngerie pe măsură ce bîta izbește Întruna cu același scrîșnet elastic și cumplit: — Mă... lepădătură... neagră... blestemată! răsună glasul gros, Încordat, cleios, Înecat de pornirea ucigașă. Te-nvăț eu minte... - trosc! cartilajul nasului lat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
În spatele unui zid de saci, joacă pasionat zaruri. Între timp trupele Înaintează. Șirurile cafenii, Înfierbîntate merg, se opresc, se odihnesc, Își potrivesc mai bine pe umeri, cu gesturi obosite, ranițele grele, Își scot chipiele, Își șterg cu mînecile fețele roșii, aprinse, Înjură pe șoptite și apoi așteaptă cu răbdare să se urnească din nou șirul. Jos, lîngă vas, la capătul pasarelei, cîțiva ofițeri stau la o masă și, pe măsură ce soldații trec prin fața lor, examinează actele fiecăruia, le trec din mînă-n mînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
labele lor mari și negre - fericita Întoarcere În sînul turmei li se citește clar În fiecare gest, În tot ce fac. Medicul militar pășește autoritar În fruntea lor, dar un zîmbet abia schițat Îi flutură pe buze, iar ofițerașul cel aprins tot mai Înjură amarnic, Însă Înjurăturile sale au acum o nuanță mai blîndă, sugerînd parcă o duioșie malițioasă. În cele din urmă, toată uriașa coloană cafenie, interminabilă, s-a scurs În interiorul vasului și n-a mai rămas nimic pe dig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
strălucitoare și obsedantă, care Împrumuta Întunericului din compartiment ceva din lumina sa misterioasă și ireală. Muribundul zăcea Întins pe pernele fotoliului său cu ochii Închiși, iar În lumina magică chipul său istovit, pe care ardeau două pete de un roșu aprins, straniu și Înspăimîntător, semăna cu ciocul unei păsări uriașe. Omul parcă nici nu mai respira: În compartiment nu se auzea nici un sunet, nici o mișcare care să dovedească prezența vieții În afară de bătaia roților, scîrțîitul și foșnetul de piele al vagonului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Oare mai respira? I se părea, era aproape sigur că vede ritmul respirației sale, mișcarea pieptului ros de boală, și totuși nu era sigur. Dar ceea ce vedea acum clar, În Întunericul luminat de lună, era un firicel de un roșu aprins pornind din colțul buzelor strînse și pata mare, de un roșu aprins, de pe podea. Ce era de făcut? Ce putea face? Lumina obsedantă și fatală a lunii parcă Îi umpluse sufletul de vraja ei Întunecată, de farmecul unui calm neclintit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
respirației sale, mișcarea pieptului ros de boală, și totuși nu era sigur. Dar ceea ce vedea acum clar, În Întunericul luminat de lună, era un firicel de un roșu aprins pornind din colțul buzelor strînse și pata mare, de un roșu aprins, de pe podea. Ce era de făcut? Ce putea face? Lumina obsedantă și fatală a lunii parcă Îi umpluse sufletul de vraja ei Întunecată, de farmecul unui calm neclintit și nesfîrșit. Trenul Își micșora deja viteza, se iveau primele lumini ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
chemare lentă și puternică În trupurile lor, o putere distrugătoare În palmele lor? Apoi Garfield, Arthur, Harrison și Hayes au plecat la război și fiecare din ei a ajuns colonel sau general. Toți și-au lăsat barbă: au văzut sîngele aprins Împroșcat pe frunze și au auzit cum soldații vorbesc despre mîncare și despre femei.. Au luptat În praful strălucitor pentru menținerea unui cap de pod În locuri numite Moara lui Wilson sau Drumul lui Spangler, iar soldații lor s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
morman de vreascuri, iar cu fiecare cîmpie, cu fiecare viroagă, povîrniș sau vad, pămîntul Înainta Într-o zvîrcolire brutală, dulce, nesfîrșită. Atunci Garfield, Arthur, Harrison și Hayes au stat o clipă nemișcați la capătul podului, au privit la amiază sîngele aprins Împroșcat pe grîul călcat În picioare, au ascultat tăcerea tainică a amurgului În cîmpul peste care trecuseră vijelios În zori mii de cizme, au privit tufișurile de la hotarul cîmpiei plecate spre drumul prăfos, peticele dezordonate de iarbă aspră și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Și se depărtează cu pași greoi, cutremurat de hohote nocturne, dînd din cap Încet, doar pentru sine.) Iar acum, pe cînd oaspetele stă și bea de unul singur, fluturii de noapte se adună la capătul celălalt, prinși Într-o dispută aprinsă, din care se aud din cînd În cînd frînturi de șoapte contradictorii - păreri Înverșunate pro și contra, de genul acesta: — Nuuu!... Fugi de-aici!... Ce tot spui?!... Are mai mult... Fac prinsoare!... Nuuu! Nici gînd!... Are mai mult de doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cum: Clorofila, regina frunzelor verzi, are un atom de magneziu în inima ei și e învăluită într-o superbă culoare verde datorită acestui atom de magneziu; Hemoglobina, sora ei bună, regina vieții din sângele oamenilor. e învăluită într-un roșu aprins, pentru că, în loc de magneziu, în inima ei e atomul de fier. Dar se înțeleg perfect surorile între ele. Iar Grădinarul e prietenul amândurora: el are ochii verzi și sângele roșu. Grădinarul și Ana se cunosc demult. De aceea, el când a
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
toată varietatea ei, această stradă părea să aibă o mai mare unitate decît a noastră, unde n-ai fi putut ghici cine se află dincolo de care fațadă. Poate unde nu conta. În vilele monumentale din prelungirea parcului, lămpile fuseseră deja aprinse. Am mers mai departe, pe stradă. Lumina nu durase mai mult aici decît în parc, dar căldura, da. Pietrele o reținuseră mai bine decît iarba și copacii. Granitul cenușiu al scărilor și al aleilor către intrări, mai ales, încă radiau
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
Poseidon Thamimasadas. Ei nu sfințesc zeilor lor nici temple, nici altare, afară decât lui Mars» (IV,59). Asupra jertfelor ne spune Herodot că «victima este înfățișată în picioare cu membrele dinainte lățuite într-o frânghie; că nu este nici foc aprins, nici auspicii, nici libațiuni. Animalul gâtuit este jupuit si apoi fiert.» (IV, 60). Pentru Mart se fac jertfe deosebite. «În fiecare district, se ridică aproape de locul unde magistrații țin judecățile, un templu în modul următor. Se adună un mare număr
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
dac. Romanii întrebuințau însă aceste metereze și pentru a închide o cetate dușmană reducându-o prin foame, precum puneau în lucrare catapultele cu care bombardau cetatea. Este probabil că Dacii întrebuințau și alte mijloace de apărare pe lângă catapulte, precum smoală aprinsă și alte materii arzânde, pe care le aruncau asupra înconjurătorilor. Din toate cele spuse rezultă ca Dacii deprinseseră de la înaintata artă militară romană, mai multe mijloace de luptă, fie pentru atac, fie pentru împotrivire; că ei în scurt timp aduseseră
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
din mine. Totuși e o realizare să-mi dau seama acum că sînt pur și simplu un om rănit, să moarte. Există ceva mai distins decît un muribund? Vocea lui moale se transformase într-un murmur slab. Domnule! spuse Lanark aprins. Sper să nu mori! Bărbatul zîmbi și murmură: — îți mulțumesc, fiule. Peste cîteva clipe broboane de sudoare îi luciră pe părțile vizibile. înșfăcă cuvertura cu ambele mîini și se ridică de pe pernă spunînd pe un ton de comandă: — Iar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Aerul era rece între norii de culoarea ardeziei cenușii și marea agitată de culoarea ardezie albăstrui. O terțarolă ca un buștean lung și negru era scăldată de mare, iar într-un capăt, un trepied de fier susținea un glob galben aprins. Vaporul a pornit în larg. Ajunseră să locuiască într-un bungalow, numit cămin, printre costrucții joase din beton. Se aflau între mare și zona mlaștinilor. Muncitorii de la fabrica de armament dormeau acolo și mai erau o cantină, un cinematograf și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
veche instalate la porți. Sludden îl conduse pînă la ușa din față și bîjbîi o vreme după cheie. Inima lui Lanark bătea puternic, gîndindu-se că o va reîntîlni pe Rima. Printr-un panou din sticlă văzu un salon cu focul aprins, în care stăteau patru persoane sorbind cafea la o măsuță. Lanark îl recunoscu pe unul dintre ei. — E și Gilchrist acolo! zise el. — Bun. L-am invitat. — Dar Ghilchrist e de partea consiliului! — Nu în problema sanitară. în privința asta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pielea. Lanark se simțea atît de greoi, că se prăbuși în genunchi, apoi atît de ușor, că se ridică în aer. Cînd reveni, pămîntul nu mai era acolo unde-l știa. Zăcu ascultînd huruitul și țipetele și privi la vîrful aprins al unui obelisc. Se aplecase atît de tare peste el, că își dădu seama că va crăpa sau se va prăbuși. Deveni greu din nou, apoi ușor, și de data asta doar capul se ridică și reveni cu un zgomot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ceață plutea deasupra Orașului Mașinii, acoperind și ce mai lăsaseră norii liber. Mai apucă să întrevadă, supliciul lui Tantal, farul atomic al Mașinii, apoi transportorul spațial plonjă în interiorul unei construcții gigantice. În crepusculul cețos, Gosseyn fu luat pe sus. Felinarele aprinse păreau slabe pete de lumină tulbure; curtea Palatului Prezidențial era pustie, dar se animă de zgomotul oamenilor din gardă, care coborau din mașinile de însoțire, înconjurându-l. Fu condus spre un lung coridor scăldat în lumină; apoi, urcând o scară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
aer, încărcate de pradă. Și asta nu era decât un rău benign... Dacă s-ar fi utilizat numai acest mijloc de transport, pericolul ar fi fost mai mic. Dar se foloseau și camioane, coloane întregi de camioane, care, cu farurile aprinse, intrau în plină viteză în mulțimea care amenința, în fiecare clipă, să invadeze carosabilul Surprinsă, terorizată, gloata recula atunci câțiva pași. Încetul cu încetul, Gosseyn și Lyttle avansară pe periculosul drum care ducea la Mașină. Trebuiau să fie cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
am văzut-o clar pe Jeni Pop. ședea nemișcată în cărucior și mă privea. Chibritul mi-a fript degetele. I-am aruncat cutia în poală. Ea și-a aprins țigara, a fumat-o până la capăt. Încremenisem pe capac, vedeam vârful aprins al țigării tot mai aproape de ochii mei. Apoi au izbucnit din toate părțile lumini de reflectoare, albastre, roșii, verzi. Căruciorul a început să circule, făcea viraje repezi, totul se petrecea cu o viteză nebună, făcea și opturi, ca la patinaj
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
în fața blocului, se adunaseră câțiva oameni, vorbeau despre sinuciderea unei fete. Portarul povestea pentru a nu știu câta oară cum o găsise el, zdrobită de ciment, când se dusese să curețe luminatorul. Ca de obicei în asemenea împrejurări se discuta aprins și se dădeau o sumedenie de amănunte. Astfel, am aflat că sinucigașa avea șaisprezece ani, că era infirmă de ambele picioare și că locuia cu tatăl ei, domnul avocat Persu, în apartamentul aflat cu două etaje sub coridorul nostru. Un
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ceață plutea deasupra Orașului Mașinii, acoperind și ce mai lăsaseră norii liber. Mai apucă să întrevadă, supliciul lui Tantal, farul atomic al Mașinii, apoi transportorul spațial plonjă în interiorul unei construcții gigantice. În crepusculul cețos, Gosseyn fu luat pe sus. Felinarele aprinse păreau slabe pete de lumină tulbure; curtea Palatului Prezidențial era pustie, dar se animă de zgomotul oamenilor din gardă, care coborau din mașinile de însoțire, înconjurându-l. Fu condus spre un lung coridor scăldat în lumină; apoi, urcând o scară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
aer, încărcate de pradă. Și asta nu era decât un rău benign... Dacă s-ar fi utilizat numai acest mijloc de transport, pericolul ar fi fost mai mic. Dar se foloseau și camioane, coloane întregi de camioane, care, cu farurile aprinse, intrau în plină viteză în mulțimea care amenința, în fiecare clipă, să invadeze carosabilul Surprinsă, terorizată, gloata recula atunci câțiva pași. Încetul cu încetul, Gosseyn și Lyttle avansară pe periculosul drum care ducea la Mașină. Trebuiau să fie cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
pentru a-i verifica buna funcționare. Fiind un aparat extrem de delicat, trebui să-l așeze în transportor pe o platformă pneumatică, antișoc. Toate aceste operațiuni îi luară treizeci și șapte de minute. După aceea, avu o discuție scurtă, dar destul de aprinsă, cu arheologul japonez, care ar fi vrut să-l însoțească. În cele din urmă, Korita consimți să rămână locului, pentru a păzi baza de operațiuni. Grosvenor porni cu transportorul spre puntea de comandă, având grijă să nu zdruncine encefalostatul. Viteza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Morton îi porunci lui Crane să aprindă reflectorul, iar când lumina puternică a acestuia se revarsă în cușcă, îl zăriră pe Ixtl ghemuit în fundul ei. Grosvenor se înfioră la vederea trupului cilindric cu reflexe metalice, a ochilor că niște tăciuni aprinși, a degetelor subțiri ca de sârmă. Monstrul era de-a dreptul hidos. Auzi în videocomunicator vocea lui Siedel: - Probabil că el se considera fermecător! Vorbele astea hazlii izbutiră să spargă gheața. Cineva spuse: - Dacă viața înseamnă evoluție și dacă totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]