26,366 matches
-
ce o avea de făcut era mai comod să rămînă pe carosabil decît să se urce la volan. Aplecîndu-se din stînd în picioare i ar fi venit mult mai ușor să ajungă la firele electrice de sub volan. Înainte să se apuce însă de treabă, verifică încă o dată dacă schimbătorul de viteze se afla în punctul mort, zgîlțîindu-l de cîteva ori dintr-o parte în alta și aprinse plafoniera. Abia după aceea își îndoi un genunchi și sprijinindu-se de prag își
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
o parte în alta și aprinse plafoniera. Abia după aceea își îndoi un genunchi și sprijinindu-se de prag își vîrî capul între scaun și masca de protecție de sub volan. Îi pipăi muchiile pînă găsi două puncte de unde putea să apuce cu degetele, și cînd simți că prizele sînt îndeajuns de bune smulse brusc. Capacul de plastic cedă mult mai ușor decît și-ar fi imaginat, pocnind și rupîndu-se în două bucăți egale, pe care le aruncă grăbit pe scaunul din dreapta
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
așa, zise Bulgarul, numai că nu sînt eu ăla care face regulile. Deci recunoașteți că de la Baricadă ați șters-o numai de ochii lumii, spuse Tîrnăcop ridicîndu-se și el de pe dormeza pe care stătuse întins toată noaptea. — Bine că te apuci să tragi concluzii fără să știi despre ce e vorba, zise Croitorașul. — Nu știu, pentru că amîndoi vă feriți să vorbiți pe șleau. Voi la ce v-ați gîndi dacă ați fi în locul meu? spuse Tîrnăcop. — S-o luăm atunci pe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
tot felul de comunicate importante penru țară, numai că nu e chiar așa de simplu, mai întîi dai numai peste birocrați șifonați, duhnind a tutun, puțind a băutură. Halal Televiziune Româna Liberă, te gîndești, n-am de ales și o apuc spre alte coridoare, cobor și urc mai multe etaje, caut pînă dau peste grupurile de soldați, să-mi fi luat, zece, cincisprezece minute, nu mai mult. Mă apropii încercînd să nu-mi scape nici cel mai mic gest care ar
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
fost mai ușor de reperat. Focul deschis de bateria de artilerie bine camuflată în dosul unor tufișuri a luat convoiul prin surprindere. Majoritatea nenorociților n-au mai avut timp nici măcar să-și scoată mîinile din buzunare, darmite să-și mai apuce armele și să riposteze. Nici măcar locotenentul care avea comanda n-a reușit să reacționeze fiind cadorisit cu o rafală de gloanțe în piept și gît. Cîțiva au încercat să se salveze, sărind pe carosabil cu mîinile deasupra capului, arătînd că
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
simțind că vocea începe să-i tremure, că vorbele i se opresc în gît, de parcă niște degete de fier invizibile ar fi încercat să-l sugrume. Vă garantez eu că în țara asta n-o să-i găsiți nici dacă vă apucați să dezgropați toți morții, spune. Cluj, 2007-2010
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
E tare ca dracu. Trebuie să testezi marfa ca să nu-și mai piardă timpul poliția analizînd-o În laboratoare. Trag o dată și bine pe nas. Tremur În timp ce conduc prin oraș Înapoi Înspre Collie. Nu știu ce vreau să fac. Probabil că o să m-apuc imediat de băut. Simt nevoia să diminuez efectul cocainei ăsteia. Acum. Acum am nevoie să beau ceva. Mă opresc În fața unui bar pe care obișnuiam să-l frecventez cu ani În urmă, Înainte să mergem În Australia. Trebuia să apară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
ai gîndit la salivă și la viruși. Dar În curînd te-ai relaxat și te-ai lăsat dus de val, amîndoi v-ați lăsat, gurile și limbile voastre au Început să dispară. Pula ta s-a Întărit și te-a apucat amețeala. Două zile mai tîrziu ai Întîlnit-o pe ternul de joacă. Ea ți-a zîmbit și una dintre prietenele ei a zis ceva. Tu te-ai dus la ea. Întodeauna te Înroșeai la față cînd vorbeai cu ea În fața prietenelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
unei universități să fie esențială acolo unde În trecut nu era nevoie de așa ceva. În felul ăsta Îi cureți pe cei care nu pot să-și bată joc de scenariul tău. Bineînțeles, bagi n măsa toate schimbările. În Londra, cioroii apucă din an În Paște să fie caftiți cu bastonul doar de un membru al propriei rase. Știi povestea. Lennox Îmi face cu ochiul gen iete-că-m-am-prins. — Da. E adevărat Ray. — Nu spun că ești un dinozaur Bruce, dar tu i-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
doar pentru câteva amintiri dragi. Una dintre ele este sărutul pe care l-a dat fetei În seara crimei. Și acum mai simte răcoarea buzelor ei și ochii albaștri, mari și absenți. Altă amintire sunt niște cărți pe care a apucat să le citească În copilăria Îndepărtată. Acum, ochii Îi lăcrimează și distinge cu greu cuvântul scris. Cel mai puțin se gândește la crimă. O Încleștare, o cădere Într-un gol din care s-a ridicat cu greu.... A, dar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
aproape de gura metroului, un sondaj de opinie legat de aceeași Uniune Europeană. Fata ar vrea să-l Întrebe ceva și pe Antoniu, Îndreaptă spre el microfonul, dar În ultimul moment se răzgândește. . ,, Din cauza lor ajuns de râsul lumii Întregi,, mai apucă să spună gospodina frenetică, urlând În măciulia microfonului, după care dispare tropăind cu zgomot, În viscerele metroului. -Cum să nu furăm,,? spune bărbatul Atâta timp cât nu voi putea să-mi hrănesc cinstit cei cinci copii, o să fur tot ce-mi iese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
unui avort, Începuse să scrie un jurnal, În care nota În amănunt ce i se părea mai interesant, lucrase un timp ca măturătoare Într-un parc de distracții, cerșea, Își cumpărase o pereche de adidași noi, cerșea, dormea pe unde apuca, nu o interesa Uniunea Europeană, ar fi vrut să citească ,,Junalul,, lui Kafka, de care auzise la un post de radio, cerșea, era frumoasă ca Scarlet Johansson, nu mai dăduse un telefon de zece ani, un regizor a oprit-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
intrat În bloc urcând cu liftul la etajul zece. Stăpâna terasei părea acum stăpâna unei mirifice poieni. Te-a privit drept În ochi câteva clipe, după care ți-a spus că distinsul bătrân care era unchiul ei n-a mai apucat să-ți citească romanul. S-a stins din viață acum câteva zile. Ea nu te mai poate iubi, nu mai poate sacrifica nimic pentru tine, nu o mai interesează propria sclavie și nici comerțul cu disperări și revolte. ,,Precum Iacov
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
fixează insistent, un aer de noblețe subliniat de arcuirea sprâncenelor și de fruntea Înaltă. Fiecare amănunt vestimentar a fost ales cu grijă. Scoate cu gesturi măsurate din geantă, fotografia alb-negru, promisă și ți-o Întinde, după ce te măsoară cu precauție. Apuci fotografia cu mâinile tremurânde, nu-ți mai poți stăpâni emoția. Luciul ei te tulbură. Îți vin În minte zeci de Întrebări de-a valma, fără logică, dar, În primul rând ai vrea ca fotografia să-ți aparțină. În momentul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de 11-12 ani, stă ghemuită pe prima treaptă ce duce În hăul metroului, dând tot timpul din cap ca o păpușă mecanică, și privind din când În când În jur cu teamă și neliniște. Întinde cu greutate mâna descărnată și apucă banii mecanic, cu mare efort, de parcă mâna n-ar fi parte din trupul firav, ci ar fi o materie vie, lipită stângaci de trunchi. Mulțumește și continuă să tremure la câțiva metri de postul lui Antoniu. La capătul scării rulante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
aminte cum s-a Întâmplat exact, dar nimeni nu i-a mai spus de atunci să părăsească ,,locuința,,. Kawabata a fost cel care l-a adus aici, În plină iarnă, după ce vagabondase aproape un an prin țară, dormind pe unde apuca și cheltuindu-și banii din cerșit.. Cel care locuise Înainte, murise lăsând spațiul liber. De mult, Antoniu renunțase la casa confortabilă plină de cărți și de obiecte care-i aduceau aminte de trecut, o cedase cu acte În regulă, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
vecie, avea felurite scenarii pe care și le imaginase de sute, de mii de ori, și În nici unul din ele bătrânul colocatar nu mai era În viață. Îl Înfricoșa ideea că a sfârșit Într-un mod tragic și că nu apucase nimeni să-i aprindă un capăt de lumânare. Acum, că apăruse lângă el pe boarfele străvechi care acopereau patul, se liniștise Într-un fel, i se limpeziseră sufletul și mintea, simțea nevoia să-l ocrotească, să-l Îngrijească, să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Ce vânt te-a readus În ghetoul nostru iubit? Bucuria revederii, Îl face pe Antoniu să-și frământe mâinile, minute În șir, după care le dă drumul să zboare deasupra patului, acolo unde bătrânul cerșetor pare că-și trăiește sfârșitul. Apucă apoi ibricul de ciotul metalic care-a mai rămas din coadă și toarnă apă În el, după care cu mișcări de gospodar exersat, aprinde câteva surcele În ligheanul de tablă și așează micul recipient pe limbile de foc care au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
foc care au Început să Înflorească. Când apa clocotește, stinge micile flăcări, suflând cu putere În ele. Plicul de ceai plutește În apa fierbinte ca o bărcuță de jucărie. -Ceaiul e gata, ți-ar face bine lichidul ăsta parfumat,, .Antoniu apucă cu degetele câteva fire de zahăr dintr-un borcan aflat pe masă și le dă drumul În apa fierbinte, amestecând În ea cu o lingură. E ceai de tei, coropișniță bătrână.,, Un zâmbet se zbate la colțurile gurii lui Antoniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
administrator turbat de furie. Nu făceam mizerie, nu am lăsat În urma mea maldăre de gunoaie, veneam pe furiș seara și mă strecuram Într-o debara Întunecoasă și urât mirositoare, după care ațipeam pe o stivă de cartoane mucegăite. N-am apucat să-mi petrec sfârșitul acolo, m-a descoperit administratorul care a făcut un scandal de pomină, alungându-mă. -Ce a urmat, stafie buboasă? -Niște vagabonzi adolescenți s-au Îndurat de mine și m-au adăpostit Într-un canal de lângă Gara de Nord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de mâncare, ba am primit și o pătură groasă ca să-mi țină de cald. Ieri Însă, În zorii zilei, o familie de țigani s-a năpustit asupra mașinii cu topoare, ciocane și fierăstraie, dezmembrând-o bucată cu bucată. Abia am apucat să ies dinăuntru. Erau În stare să mă taie și pe mine și să mă arunce bucăți În căruța cu care veniseră. Am asistat neputincios la spectacol, și de câte ori aruncau În gioarsa lor de căruță câte-o bucată din caroseria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
care și-a atârnat de gât un carton pe care stă scris cu litere de tipar: ,,Fievă milă de un orfan. ,, Un cor pestriț, pe multe voci care se Înalță spre urechile călătorilor enervant, și În același timp impresionant. Mâinile apucă banul cu o dexteritate extraordinară, uimindu-l chiar și pe exersatul Antoniu. El nu cerșește În vagonul metroului. Stă pe scaunul roșu din plastic, ca un spectator absorbit cu totul de acțiunea piesei. Pe pereții stațiilor, reclame uriașe apelează la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
care n-au ce mâna și unde dormi, iar În pubele sunt găsiți nou născuți abandonați? Dreptul la viață Îl capeți la naștere odată cu dreptul la moarte. Un slogan sinistru, Își mai spune Antoniu. Kawabata este un dezmoștenit care a apucat bătrânețea. A ascultat poveștile lui Antoniu, a Învățat În ultimii ani ce Înseamnă tovărășia unui suflet, ba, mai mult a Înțeles că lumina nu vine numai de Sus, ci se mai cuibărește uneori și În noi, Încălzindu-ne. Metroul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
joc de mine! Unde mai pui că n-o să mai asculți poveștile mele, n-o să mai vezi curvăsăriile Uniunii Europene și nici surâsul ei de femeie sătulă, n-o să mai știi ce se Întâmplă cu țărișoara, pe ce căi a apucat-o și cine-i apără onoarea. -Poate că o să mai arunc din când În când câte-o privire. Dar spune-mi, cum am să te recunosc din mulțimea de oameni care mișună zi și noapte? -După mers Kawabata. Voi fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
jos, În fața Încăperii primește trupul gol al lui Kawabata, Înfășurându-l ca pe-o mumie. Antoniu Îi Întinde felcerului , o pereche de pantaloni, o cămașă și un sacou. -Vă rog să-l Îmbrăcați cu ele. Roșcovanul nu-i răspunde, dar apucă totuși hainele și le aruncă În mașină. -Unde va fi Îngropat? -Mâine la Străulești, ora treisprezece, răspunde printre dinți roșcovanul, scuipând cu sete pe un morman de gunoaie. Mașina poliției Își face intrarea În ghetou, cu alarma pusă la maximum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]