6,861 matches
-
NICOLAE IORGA SCRIERI: Elementa linguae daco-romanae sive valachicae (în colaborare cu Samuil Micu), Viena, 1780; ed. Buda, 1805; ed. îngr. și introd. Mircea Zdrenghea, Cluj-Napoca, 1980; Epistola....ad spectabilem et clarissimum virum Ioannem de Lipszky, Buda, 1804, reed. în Școala Ardeleană, I, îngr. Florea Fugariu, introd. Romul Munteanu, București, 1970, 317-328; Adplausus quo illustrissimo ac reverendissimo domino Samueli Vulkán, Buda, 1806, reed. în Școala Ardeleană, I, îngr. Florea Fugariu, introd. Romul Munteanu, București, 1970, 360-363; Hronica rumânilor și a mai multor
Si totuşi. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289661_a_290990]
-
Cluj-Napoca, 1980; Epistola....ad spectabilem et clarissimum virum Ioannem de Lipszky, Buda, 1804, reed. în Școala Ardeleană, I, îngr. Florea Fugariu, introd. Romul Munteanu, București, 1970, 317-328; Adplausus quo illustrissimo ac reverendissimo domino Samueli Vulkán, Buda, 1806, reed. în Școala Ardeleană, I, îngr. Florea Fugariu, introd. Romul Munteanu, București, 1970, 360-363; Hronica rumânilor și a mai multor neamuri, I, îngr. Al. Gavra, Buda, 1844; Hronica românilor și a mai multor neamuri, I-III, îngr. A. T. Laurian, A. Panu, M. Kogălniceanu
Si totuşi. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289661_a_290990]
-
Gheorghe Șincai. Viața și opera, București, 1965; ed. București, 1994; Lucian Blaga, Gândirea românească în Transilvania în secolul al XVIII-lea, București, 1966, 128-133, 170-187; Ist. lit., II, 46-57; Chinezu, Pagini, 75-83; Ivașcu, Ist. lit., I, 310-312; Aurel Nicolescu, Școala Ardeleană și limba română, București, 1971, passim; Pervain, Studii, 73-112; Dumitru Ghișe, Pompiliu Teodor, Fragmentarium iluminist, Cluj, 1972, 101-178; Macrea, Contribuții, 22-30; Lungu, Școala Ardeleană, 122-125, passim; Constantin Ciuchindel, Gheorghe Șincai. Dosarul unei înscenări judiciare, MS, 1978, 4; Dicț. lit. 1900
Si totuşi. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289661_a_290990]
-
170-187; Ist. lit., II, 46-57; Chinezu, Pagini, 75-83; Ivașcu, Ist. lit., I, 310-312; Aurel Nicolescu, Școala Ardeleană și limba română, București, 1971, passim; Pervain, Studii, 73-112; Dumitru Ghișe, Pompiliu Teodor, Fragmentarium iluminist, Cluj, 1972, 101-178; Macrea, Contribuții, 22-30; Lungu, Școala Ardeleană, 122-125, passim; Constantin Ciuchindel, Gheorghe Șincai. Dosarul unei înscenări judiciare, MS, 1978, 4; Dicț. lit. 1900, 829-832; Serafim Duicu, Pe urmele lui Gheorghe Șincai, București, 1983; Mazilu, Vocația, 121-131; Păcurariu, Dicț. teolog., 439-441; Dicț. esențial, 810-811; Ursu, Contribuții, 364-370. C.T.
Si totuşi. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289661_a_290990]
-
versuri la ,,Azi”, ,,Cetatea literară”, ,,Herald”, ,,Abecedar”, ,,Radical”, ,,Viața literară”, ,,Revista Fundațiilor Regale” ș.a. Circumstanțe potrivnice au făcut ca un volum, Poeme, aflat în manuscris în 1940, să nu fie editat. Figurează, totuși, în antologia lui Emil Giurgiuca, Poeți tineri ardeleni, împreună cu Ștefan Baciu, Mihai Beniuc, N. Caranica, Ion Th. Ilea ș.a. Alături de N. Carandino, Oscar Lemnaru și alții, la „Facla” semnează - trei. În timpul inițierii sale lirice, Ș. scrie versuri pline de prospețime, dar marcate de amprenta melancoliei poeților „blestemați”. Ulterior
SICLOVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289664_a_290993]
-
a ideilor critice personale, uneori polemice. Repere bibliografice: Lovinescu, Sburătorul, II, 308; Emil Gulian [C. I. Șiclovanu], RFR, 1936, 2; C. Th. [Cicerone Theodorescu], C. I. Șiclovanu, „Floarea de foc”, 1936, 3; Ionescu, Război, II, 83; Emil Giurgiuca, Poeți tineri ardeleni, București, 1940, 211-220; Straje, Dicț. pseud., 695; Opriș, Reviste, 99-100; Scrisoare de la Nae Antonescu. 19.VI.1980, ADLTR, A4; Nae Antonescu, C. I. Șiclovanu, JL, 1990, 34; Buculei, Prezențe, 227; Nae Antonescu, C. I. Șiclovanu, PSS, 1996, 3. A. V.
SICLOVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289664_a_290993]
-
unde semnează mai ales traduceri din poezia maghiară, germană, americană, africană. Tălmăcirile din expresionistul Ernst Toller au apărut și în volum (Cartea rândunelelor, 1972). Mai mult decât prin propria operă, Ș. a intrat în atenția publică prin antologia Noua lirică ardeleană, editată în 1935. Cultivator al prozopoemului, Ș. a profesat, pe de altă parte, constant, verslibrismul și nu a recurs la rimă decât incidental. Modelele lui sunt Lucian Blaga, Aron Cotruș și Emil Isac, iar în lirica de peste fruntarii îndeosebi Walt
SIREAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289707_a_291036]
-
mesaj mândru / al acestei câmpii îmbrăcate-n margarete”. SCRIERI: De vorbă cu mine, Cluj, 1924; Pe aripa sufletului, Cluj, 1926; În umbra lui Crist, Cluj, 1933; La pândă de lumină, îngr. și pref. V. Fanache, Cluj-Napoca, 1977. Antologii: Noua lirică ardeleană, pref. I. Valerian, cu ilustrații de Ioan Țântaș, Cluj, 1935. Traduceri: Ernst Toller, Cartea rândunelelor, Cluj, 1972. Repere bibliografice: I. Măgură, „De vorbă cu mine”, „Cultura poporului”, 1924, 84; Izabela Sadoveanu, „Pe aripa sufletului”, ALA, 1929, 443; Claudia Millian, „În
SIREAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289707_a_291036]
-
Crist”, ADV, 1933, 15 310; I.Al.B.L. [I. Al. Bran-Lemeny], „În umbra lui Crist”, „Prometeu”, 1934, 2; Dan Smântânescu, „În umbra lui Crist”, ȚA, 1934, 692; Marta D. Rădulescu, Octavian Șireagu, „Revista mea”, 1935, 1; Dan Smântânescu, „Noua lirică ardeleană”, „Revista Societății «Tinerimea Română»”, 1935, 8; V. Copilu-Cheatră, „Noua lirică ardeleană”, „Ogorul școalei”, 1936, 10; I. Valerian, „În umbra lui Crist”, VL, 1944, 144; Beke, Fără interpret, 81-90; Micu, „Gândirea”, 654-655; Fanache, Întâlniri, 143-149; Valentin Tașcu, Două antologii în fața timpului
SIREAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289707_a_291036]
-
În umbra lui Crist”, „Prometeu”, 1934, 2; Dan Smântânescu, „În umbra lui Crist”, ȚA, 1934, 692; Marta D. Rădulescu, Octavian Șireagu, „Revista mea”, 1935, 1; Dan Smântânescu, „Noua lirică ardeleană”, „Revista Societății «Tinerimea Română»”, 1935, 8; V. Copilu-Cheatră, „Noua lirică ardeleană”, „Ogorul școalei”, 1936, 10; I. Valerian, „În umbra lui Crist”, VL, 1944, 144; Beke, Fără interpret, 81-90; Micu, „Gândirea”, 654-655; Fanache, Întâlniri, 143-149; Valentin Tașcu, Două antologii în fața timpului, T, 1978, 2; Adrian Popescu, Octavian Șireagu - 80, ST, 1981, 3
SIREAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289707_a_291036]
-
Înghețarea” relațiilor pentru aproximativ o lună, la sfârșitul anului 1881. Mai mult, Regatul României nu a Încetat să fie niciodată unul al dacoromânilor, autoritățile de la București implicându-se În sprijinirea, În primul rând culturală, dar și prin intervenții politice, a ardelenilor, bucovinenilor și chiar a „cuțovlahilor”, conturându-se, astfel, o politică națională tot mai fermă.
PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
-
subtitlul Cântarea pătimirii noastre, este, după cum remarca Dumitru Micu, „o replică la Dictatul de la Viena și implicit o prevestire a răsturnărilor menite să readucă sfâșiata regiune de nord a Transilvaniei în patrie”. Sunt alese texte ale unor poeți, nu numai ardeleni, diferiți ca dicție și structură lirică, aparținători în special generației lui T. După mai bine de trei decenii apar alte două antologii. Ceea ce nu se uită (1977) grupează poezie antifascistă, ilustrată de peste șaptezeci de poeți din România (români, maghiari și
TOGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290208_a_291537]
-
la ea pentru istoria literară pozitivă. Cercetătorul întocmește conștiincios monografii de reviste din Transilvania (apărute în volume colective), lucrează la o biobibliografie Octavian Goga, pe care însă nu apucă să o încheie, se apleacă asupra unor goluri din istoria culturii ardelene, cu intenții recuperatoare. Ediția Ieronim G. Barițiu, publicată în 1982, intră în această categorie. Culegerea reprezintă cu adevărat o „restituire”, fiul lui George Barițiu fiind azi ca și uitat, iar scrisul lui rămânând în paginile periodicelor. Solidul studiu introductiv îl
ŢINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290186_a_291515]
-
Soricu, Nicolae Iorga, Gh. Pădure, Ioan Stătescu, Vasile Mangra, Atanasie Popovici, G. Bogdan-Duică, Pamfil Șeicaru (un articol polemic despre Tudor Arghezi), G. Opran. Redactată la Arad și tipărită la București și Craiova, Ț. este pusă în totalitate în slujba cauzei ardelenilor, prefigurând Unirea de la 1 Decembrie 1918. Articolele politice sunt tranșante în ceea ce privește realitățile cu Austro-Ungaria. În numărul 26-27/1916 se anunță că revista intra într-o vacanță de șase săptămâni și că va reapărea la 15 august, ceea ce nu s-a
TRIBUNA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290265_a_291594]
-
traducere, RL, 1994, 24; G. I. Tohăneanu ’70, coordonatori Fr. Király, Sergiu Drincu și Ionel Funeriu, Timișoara, 1995; Radu Cernătescu, Despre un dicționar al paradisului pierdut, LCF, 1996, 11; Eugen Dorcescu, În căutarea sensului pierdut, O, 1996, 6; Petru M. Ardelean, Strângeți piatra lucitoare. Pagini de(spre) limbă și literatură, Arad, 1997, 179-184; Stelian Dumistrăcel, Înțelepciunea cuvântului, O, 2000, 1; Constantin Cubleșan, Stilul artist, APF, 2001, 1; Alexandru Ruja, Ipostaze critice, Timișoara, 2001, 241-248; Dicț. scriit. rom., IV, 571-572; Olimpia Berca
TOHANEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290209_a_291538]
-
precum și traduceri, îndeosebi din literatura italiană, iscălind inițial Dem. Gh. Thomescu, apoi și cu pseudonime: Dinu Vultur, Corneliu Vultur, Claudiu Vifor, Brumărel, cronicar, Tonans ș.a. Mai colaborează acum și la alte periodice, din „țară” - „Presa liberă”, „Amicul tinerimei”, „Steluța” - sau ardelene - „Răvașul”, „Luceafărul”, „Cosinzeana”, „Lupta” (Budapesta). Remarcat de Al. Vlahuță, apreciat de N. Iorga, T. se va apropia de acesta din urmă, frecventând asiduu așezămintele culturale de la Vălenii de Munte. Redactor la „Neamul românesc” și „Drum drept”, își va urma maestrul
TOMESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290218_a_291547]
-
a curentului simbolist etc. Sunt atacuri cărora li s-a reproșat, chiar în epocă, caracterul „rudimentar”, forța lor, asigurată de vehemență, de violența limbajului fiind, totuși, incontestabilă. Concomitent, criticul de la „Ramuri” dă expresie admirației față de „literatura de preoți luptători” a ardelenilor, față de poezia lui Octavian Goga, față de proza lui Mihail Sadoveanu ori a lui C. Sandu-Aldea. Totuși, nici crezul comun, nici prestigiul acumulat de scriitori vârstnici (de pildă, Barbu Delavrancea), nici apartenența la aceeași zonă geografică nu îl fac pe T.
TOMESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290218_a_291547]
-
versurile lui Vergiliu, Schiller (în versiunea lui M. Strajanu) și Heine (tălmăcite de Sextil Pușcariu). Mai ales prin prezența în redacție a lui Octavian Goga, confirmând că literatura este „întruparea organică a marelui zbucium” istoric (Curentele de idei în literatura ardeleană de la 1848 până în zilele noastre, 1911), T. își va consolida sectorul dedicat scriitorilor, fenomenului literar și ziaristicii. Înainte de primul război mondial acesta a fost susținut de Ion Agârbiceanu, G. Bogdan-Duică, Enea Hodoș, Nichifor Crainic, Victor Eftimiu, Ioan Russu-Șirianu, Teodor V.
TRANSILVANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290242_a_291571]
-
Tribuna”, „Gazeta literară”, „Contemporanul”, „Orizont”, „Ateneu”, „Iașul literar”, „Tomis”, „Viața românească”, „Rostirea românească”, „Caietele lui mopete” ș.a. Trăsătura definitorie a criticii lui T. este tradiționalismul. De altfel, criticul a debutat cu o monografie consacrată lui Gheoghe Șincai, cărturar al Școlii Ardelene. Însă preferințele i se relevă nu numai în natura subiectelor explorate, ci mai ales în punctele de vedere pe care și le asumă. Astfel, e un critic de întâmpinare destul de prolific, după cum o dovedesc cronicile reunite în Carnet critic (1969
TOMUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290222_a_291551]
-
Marthe Robert, Georg Lukács ș.a.), definiția dată de T. romanului nu e decât o colecție de platitudini. Menționabil este romanul Întoarcerea (1983), redactat într-o manieră nu de puține ori prolixă, dar cu bune pagini de evocare etnografică a satului ardelean. Ceea ce trebuie subliniat [...] cu deplină adeziune - față cu tentația unora de a dilata sensurile operei, ori de a-i atribui, pe baza unor postulate ale noii critici, intenționalități imaginare - este reîntoarcerea la text propusă ferm de Mircea Tomuș. MIRCEA ZACIU
TOMUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290222_a_291551]
-
ș.a.), pentru a oferi modele începătorilor. Meritul cel mai însemnat este însă acela de a fi consolidat, în primul rând datorită colaborării lui Ioan Slavici și George Coșbuc, dar și prin strădania unui însemnat număr de alți poeți și prozatori ardeleni, temelia unei literaturi ce se adresa mai ales cititorului simplu. Atractivă prin tematică și realizare artistică, această literatură era totodată și accesibilă, dar nu în dauna calității și nici prin apelul la mijloace ieftine, de foileton senzațional, sau prin excesul
TRIBUNA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290263_a_291592]
-
5/2002 Ion Maxim-Danciu devine redactor-șef, cu Ovidiu Petca secretar general de redacție, iar de la numărul 15/2003 sunt cooptați ca redactori Ioan-Pavel Azap, Claudiu Groza, Ștefan Manasia și Oana Pughineanu. Structura T. a rămas constantă, după modelul publicațiilor ardelene. Principalele rubrici sunt „Cronica literară”, „Revista revistelor”, „Cronica ideilor”, „Teatru”, „Poșta redacției” (extinsă de Adrian Păunescu, pentru o perioadă de câțiva ani, la dimensiunea unei pagini întregi, intitulată „Ave”), „Plastică”, „Însemnări”, „Ex libris”, „Bloc-notes”, „Caleidoscop”, „Sport”, „Accente”, „Tribuna la...”, „Tribuna
TRIBUNA-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290269_a_291598]
-
Vulcan, Elena din Ardeal (Elena Simtion) ș.a. Cu versuri intitulate Amintiri debutează, în 1899, Ion Agârbiceanu, care mai dă schițe și alte poezii, semnate Alfius, iar Ion Rot și A. C. Domșa sunt autori de recenzii ori de studii închinate scriitorilor ardeleni. Al. Grama și-a tipărit mai întâi aici, în 1891, studiul obtuz, pătimaș și nedrept în care îl ataca înverșunat pe Mihai Eminescu. Cu scopul de a oferi începătorilor modele literare corespunzătoare ideilor estetice ale lui Grama, se traduce din
UNIREA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290350_a_291679]
-
cultural”, „Astra” ș.a. Ochiul zilei de ieri este romanul unei colectivități rurale, accentul narațiunii căzând pe întâmplările dramatice și violente care marchează viața personajelor. Prin plasarea evenimentelor în Ridiș, U. dorește să realizeze o frescă a satului românesc din câmpia ardeleană, urmărind mai ales transformările pe care le suferă localitatea de-a lungul anilor. Instalarea în sat a lui Manase Șteica, viitorul fierar al locurilor, este pentru autor un prilej de a face incursiuni în destinele comunității. În același timp, drumul
UNGUREANU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290346_a_291675]
-
notă. Unele, datate 1942-1944, vor intra în volumul Cornul pădurarului (1957) și, în număr sporit, în antologia de autor Vioara roșie (1968). Multe sunt notații lirice, în vers liber, în stilul cu inflexiuni elegiace al poeților tineri (mai cu seamă ardeleni, bucovineni și basarabeni) din anii ’40, nu fără ecouri din Tudor Arghezi și Lucian Blaga. Poetul încearcă să descopere divinitatea în propriul suflet: „Lângă inima nopții veghez/ luceferii stinși din sufletul meu./ Poate, mă doare acest drum povârnit, / căutându-l
TULBURE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290297_a_291626]